Es fehlen die Zierzeilen!

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
Un decalog sau mai multe? (VIII) jpeg

În 1992-1993, fiica mea a făcut clasa a II-a la școala primară din cartierul Strebersdorf, Viena. Strebers­dorf era – și bănuiesc că mai este încă – un pașnic cartier proletar la marginea orașului, dincolo de Dunăre, locuit aproape în totalitate de oameni de-ai locului și topit pe jumătate în natura care-și tot cerea loc înăuntru. Țin minte că nu o dată dădeam peste arici singuratici sau cu întreaga familie care traversau strada și că veverițele erau la ele acasă fie prin curți, fie prin arborii de pe trotuar.

În vecinătatea noastră era doar această școală cu patru clase. Mai mult cred că nu era nevoie. Fiica mea era, cu siguranță, singurul elev străin din clasa ei și, cred, din întreaga școală. Asta într-o vreme în care vienezii deja prinseseră spaimă că, după căderea blocului comunist, vor fi invadați de Tschusch-ii din țările învecinate, recognoscibili nu numai după grai, chip și port, ci și după inevitabila „Jugo Tasche“, „punga iugoslavă“, doldora de bunuri de subzistență.

În postura mea ingrată de intrus, mă străduiam să nu lipsesc de la nici o ședință cu părinții. Aici auzeam numai jelanii, că școala e prea grea, că bieții copii se chinuiesc să-i facă față. Eram cam nedumerit, pentru că fiică-mea făcea aici, în clasa a II-a, ce făcuse deja în clasa I la școala germană din București. O dată chiar mi-am exprimat nedumerirea, iar din privirile și comentariile burzuluite pe care le-am primit mi-am dat seama imediat ce gafă de proporții făcusem: domnul din România vrea să ne învețe cum să ne creștem copiii!

La școală, elevii aveau un Mitteilungsheft, un caiet de înștiințări destinat părinților. La un moment dat, ni s-a transmis pe această cale că în ziua următoare avea să nu se mai țină ultima oră. Bine, i-am zis fiicei mele, mîine vii acasă cu o oră mai devreme. Dar n-a fost să fie așa. Pentru că a doua zi m-am trezit la universitate, unde lucram, cu un telefon de la școală. Fata mea plîngea de mama focului, pentru că direcțiunea școlii nu voia să îi dea drumul spre casă. Asta pentru că eu nu semnasem în Mitteilungsheft de luare la cunoștință. Mi am cerut scuze, am explicat că nu știam care sînt regulile procedurale și i-am rugat să-i dea drumul.

Nu era însă singura formă de comunicare cu cei în cauză – elevii și, mai ales, dată fiind vîrsta fragedă, părinții. Și pe caietele de teme învățătoarea trecea nu numai corecturile de rigoare, ci și diverse observații generale. Una dintre acestea ne-a dat bătaie de cap, pentru că se repeta adesea și pentru că nu o înțelegeam. La finalul multor teme de casă apărea enunțul enigmatic, scris cu cerneala roșie rezervată educatorului, „Es fehlen die Zierzeilen“.

Nu eram foarte stăpîn pe limba germană, cu atît mai puțin pe nuanțele ei austriacizante. Soția mea, nici atît. „Es fehlen“ mi-era clar: lipsesc niște chestii. Dar ce anume? Despre „Zeile“ știam că înseamnă „linie“ sau „rând“. Dar cuvântul compus „Zierzeile“ nu era de găsit nici măcar în marele dicționar german-român pe care îl cărasem cu mine cu mare osîrdie. Am găsit în el, în schimb, verbul „zieren“, însemnînd „a împodobi“, „a orna“, „a găti“. Puse însă cap la cap, informațiile tot nu se legau.

Mi-am luat inima în dinți și am întrebat-o pe gazda noastră, austriacă get-beget și foarte sufletistă, o persoană căreia îi voi purta veșnică recunoștință pentru felul în care s-a purtat cu niște străini care erau, în cartierul Strebersdorf, o pată de culoare.

„Zierzeilen“? – s-a mirat, la început, Frau Musil (chiar așa se cheamă!). După-aia s-a luminat. Și-a amintit cum, pe cînd era în clasele primare, trebuia ca la sfîrșitul fiecărei teme scrise să deseneze un rînd de floricele sau ceva decorativ de genul ăsta. Ceva care să spună: „Mi-am terminat tema și mă bucur că am izbutit“. Asta însemna „Zierzeilen“.

Acum, la vreme de sărbători, cînd toată lumea scobește după resursele de împăcare disponibile, îmi vine în minte această întîmplare, ca un posibil răspuns la crîncena întrebare „Ce-i lipsește învățămîntului românesc?“, reiterată, tot mai apăsat, în dezbaterile publice, în campaniile mass-media.

Es fehlen die Zierzeilen e un posibil răspuns. Îi lipsește măcar preocuparea de a face școala un pic mai frumoasă, un pic mai suportabilă. Îi lipsesc Frau Musil și amintirile ei de școlăriță, cum îi lipsește și învățătoarea de școală de cartier care să se încăpățîneze să vrea ca elevii să pună un pic de floricică în ceea ce fac.

Cînd am dezlegat enigma lui „Zierzeilen“, eu și soția mea, părinți responsabili, ne-am amuzat pe cinste. Azi, amîndoi, educatori responsabili pe alte meleaguri, ne amuzăm mai puțin. 

Liviu Papadima este profesor de lite­ra­tură română la Facultatea de Litere, pro­rec­tor la Universitatea din București; coautor al manualelor de limba și literatura româ­nă pentru liceu, apărute la Humanitas Edu­ca­țional. A coordonat mai multe volume apărute la Editura Arthur.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Alexandru Arsinel
Alexandru Arșinel a murit. Actorul a lăsat o moștenire impresionantă
Averea pe care regretatul actor Alexandru Arșinel a lăsat-o în urmă este compusă din nenumărate roluri pline de umor, dar și de o sumă de bani impresionantă.
 Nikolai Valuev FOTO EPA-EFE
Legendarul boxer Nikolai Valuev, recrutat să lupte în Ucraina
Vladimir Putin l-a recrutat pe Nikolai Valuev, fost campion la box în vârstă de 49 de ani, pentru a lupta în Ucraina.
WhatsApp Image 2022 09 15 at 15 42 13 jpeg
Experiența unei studente Erasmus în Perugia. Care sunt diferențele față de București
Să obții o bursă Erasmus poate fi un vis pentru un student român. Totuși, numărul aplicanților nu este foarte mare, însă cei care studiază în străinătate spun că au parte de o experiență de neuitat

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.