Anul Tancului

Cercetătorii i-au spus broscuței: sari! Și ea a sărit. Apoi, i-au tăiat picioarele din spate și i-au spus din nou să sară. Broscuța a rămas pe loc. Cercetătorii s-au panicat: o fi surzit sau e amnezică? Asta e, acum, dilema apărătorilor democrației. Între timp, broscuța, în strădania ei, l-a născut pe Trump. Cu ce efect asupra democrației? 

Fantomele trecutului recent – marea criză, extremismul, punerea democrației între paranteze – ne bîntuie pentru a ne încerca, în final, cu spectrul unui alt mare război? Sau paşii în necunoscut, tot mai precipitați – între care şi opțiunea americană din 8 noiembrie 2016 – vor reuşi, în timp util, să salveze democrația, obligînd-o să revină la menirea ei originară?

În avalanșa de necunoscute, avem o certitudine: sistemul politico-mediatic – gardian al gîndirii unice, botezate în Occident corectitudine politică – a suferit cea mai grea lovitură posibilă prin alegerea lui Donald Trump. Timpul va demonstra dacă marea democrație americană și-a găsit, prin această opțiune, imboldul regenerator sau detonatorul fatal.

Acum un an și jumătate, la începutul cursei pentru Casa Albă, nu puțini eram cei care avertizam că prima democraţie a lumii merită mai mult decît o nouă competiţie între două dinastii obosite. Pentru că asta au propus nucleul dur republican, în primă fază, prin Jeb Bush, cotat ca favorit pentru nominalizarea din partea republicanilor, și democrații, prin Hillary Clinton, trecîndu-i cu vederea bilanțul modest ca secretar de stat.

● Să nu uităm cine și cum i-a deschis lui Trump drumul spre Casa Albă. S-ar putea să mai vedem scenariul.

Alegătorii americani i-au sancționat fostei Prime Doamne nu doar lipsa de viziune și empatie, ci și naivitatea demonstrată, ca șefă a diplomației americane, în relația cu Rusia, cu dramaticele consecințe din Ucraina, eșecul repivotării SUA spre Asia-Pacific, scandaloasa gestionare a atacului islamist din 2012 asupra Consulatului SUA din Benghazi și recurgerea, ca secretar de stat, la contul personal de e-mail pentru comunicarea cu Departamentul de Stat. Acestor minusuri li s-a adăugat, desigur, o tradiție fără excepții potrivnică predării ștafetei prezidențiale în interiorul taberei democrate. S-a întîmplat, în ultimul secol și jumătate, numai prin decesul președintelui și preluarea mandatului de către vicepreședintele în funcție.

Acestea sînt, însă, istorie de pe acum. Americanii şi-au ales un președinte a cărui primă trăsătură este, conform opiniilor emise de o planetă intrată în fibrilații, impredictibilitatea.

Cred că 2016, Anul Tancului, așa obtuz și implacabil cum pare – aidoma armei lansate exact cu un secol în urmă de britanici, în bătălia de pe Somme – a schiţat deja un răspuns. Cel mai probabil, anul care s-a încheiat a trasat coordonatele politice pentru 2017.

● Anul Tancului nu s-a terminat odată cu votul pentru Brexit și Trump.

Olanda, Franța și Germania bat, la rîndul lor, în lunile ce vin, poate ultima carte. Cum au ajuns aici, nu știu nici liderii depășiți de dinamica realității.

Olandezii au dat, deja, un vot de avertisment, la referendumul privind Acordul de Asociere UE-Ucraina, pe care l-au respins în aprilie trecut, dezinteresați de consecința acestui act de dispreț față de sacrificiul Maidanului asupra influenţei UE în imediata-i vecinătate. În acest context, cînd ne întrebăm de ce moldovenii l-au ales în 2016 pe Dodon preşedinte, să ne întrebăm ce a făcut concret UE pentru țările Parteneriatului Estic, nu doar ce le-a cerut acestora să facă, ignorînd simplist sensibilitățile foarte strînsei vecinătăți ruse.

Legislativele din Franţa, în primăvară, şi din Germania, în toamnă, vor purta amprenta atentatelor islamiste – a celor care au fost şi, din păcate, vor mai fi. Devine cert votul-sancţiune pentru incapacitatea autorităţilor de a asigura securitatea cetăţenilor, iar în cazul Angelei Merkel şi pentru consecinţele erorilor decizionale în faţa masivei imigraţii ilegale.

Sînt doar cîţiva factori ai nemulţumirii populare care a început să măture, în lumea democratică, o clasă politică decrepită, incapabilă să se regenereze şi să identifice soluţii pentru avalanşa de crize ce s-a acumulat în societate. Legătura dintre cetăţean şi politică s-a rupt.

● În faţa simplismului populist, democraţia e tot mai şubredă tocmai în esenţa ei.

Cînd, de ce, cu ce efecte, care sînt remediile? Deocamdată, trăim intens şocul revelării fracturii produse de criza de încredere dintre „majoritatea tăcută“ şi „elita politico-mediatică“.

Brexit şi Trump au şocat lumea în 2016, împingînd, în primul caz eurofobia, iar în al doilea protestul antisistem pînă la ultima consecinţă. Așadar, terenul e pregătit şi nu sînt semne că populismul occidental îşi va pierde curînd din intensitate. Izolaţionismul, protecţionismul, unilateralismul, suveranismul, conservatorismul formează cocktailul propus maselor drept panaceu. Va urma inevitabil momentul cînd șarlatania va ieși la iveală. De aici pînă la militarism mai e doar un mic pas.

Problemele reale ale oamenilor sînt cu totul altele. Remediile ar trebui să vizeze, în opinia profesorului Michael J. Sandel, de la Universitatea Harvard: combaterea inegalității veniturilor și a șanselor („cei născuți din părinți săraci tind să rămînă săraci ca adulți“), restaurarea meritocrației și a demnității muncii, precum și redefinirea relației dintre comunitatea națională și cea globală – „Datorăm mai mult concetățenilor noștri decît le datorăm cetățenilor altor țări? Într-o epocă globală, ar trebui să cultivăm solidaritatea națională sau să aspirăm la o etică cosmopolită universal umană?“, se întreabă specialistul american în filozofie politică. În fața emergenței registrului apocaliptic, care profită demagogilor, politica responsabilă e chemată să se întoarcă la cetățean.

2017 a început cu o ceaţă deasă aşternută peste lume. O pîclă din care se detaşează silueta unui tanc. Să sperăm că micile dezastre pe care le prevesteşte ne vor feri de un alt mare război. Aici ne-a adus o democraţie muribundă. O democraţie care trebuie reinventată pentru a salva lumea din spirala războiului. 

Horia Blidariu este consilier politic la Parlamentul European.