Vine Iarna!

Nu e vorba de o problemă meteorologică sau legată de anotimpul propriu-zis. Se pare că și înghețurile politice sînt ciclice, mai ales într-o țară ca Rusia. Vine Iarna! – de ce trebuie opriți Vladimir Putin și inamicii lumii libere este o carte recentă a lui Garry Kasparov, fostul campion mondial de șah (numărul unu în lume timp de douăzeci de ani) și o figură marcantă printre opozanții dictaturii lui Vladimir Putin. Căci despre un dictator e vorba, ne spune răspicat autorul cărții, chiar dacă, așa cum observă, „în multe cazuri, liderii și presa din Occident par dornici să-i găsească scuze și să evite a-l numi dictator“.

Cu o minte deschisă, liberal și pro-occidental, Kasparov, cel care pe vremuri a avut o atitudine de frondă și la adresa Uniunii Sovietice, scrie de fapt o istorie a Rusiei de după căderea comunismului, în care explică felul în care acest stat a ratat ocazia de a se moderniza și democratiza. În același timp, cu o logică imbatabilă, Kasparov nu ezită să i critice pe liderii occidentali pentru lipsa lor de viziune politică în privința pericolului reprezentat de regimul Putin și pentru lașitatea lor în relațiile cu acest regim. „Oricine spune, în acest moment, că are încă dubii în privința naturii lui Putin fie glumește, fie e nătîng, fie încearcă să ne păcălească (…). De cel puțin un deceniu, cei care-l apără pe Putin fie au ceva de cîștigat din asta, fie sînt periculos de ignoranți“, scrie Kasparov. El observă și cum, în urma Olimpiadei de la Soci, Elveția a cîștigat cel mai mult aur, independent de medaliile sportivilor săi. Cum? E vorba de ocazia oferită oligarhilor ruși fideli lui Putin de a deturna fondurile pentru construcția facilităților olimpice (care s-au ridicat la sume neplauzibile), bani pe care aceștia și i-ar ascunde de obicei prin bănci elvețiene. „Retorica împăciuitoristă a Occidentului creează un cerc al corupției morale și mentale care nu încetează să se rotească“ – spune Kasparov. El atrage atenția că „așa cum se întîmplă întotdeauna cînd e vorba de stoparea ascensiunii dictatorilor, cu fiecare amînare, costurile cresc“. O idee care traversează ca un fir roșu întreaga carte. Autorul dă sfaturi liderilor occidentali despre cum l ar putea opri pe Putin.

Parafrazîndu-l pe Soljenițîn, Kasparov afirmă, la rîndu-i, că „politica cea mai morală se dovedește a fi și cea mai eficientă. Crezînd altceva, ajungem la compromisuri false, care primejduiesc libertatea fără a ne spori securitatea“. Un exemplu de politică morală și eficientă este, în opinia lui, cea a lui Ronald Reagan, unul dintre puținii lideri occidentali care au înțeles cum să trateze cu Moscova. Kasparov încearcă să demonteze și înrădăcinatul mit al popularității pe care Putin ar avea-o pe plan intern și reamintește neregulile grave de la ultimele alegeri, cele în urma cărora au avut loc mari manifestații de protest la Moscova. Unii din liderii acelor manifestații sînt hărțuiți permanent cu procese, procuratură și poliție, alții au fost închiși, iar Boris Nemțov a fost asasinat. Kasparov însuși a ales să lupte împotriva regimului de la Kremlin și să-și transmită mesajele din afara Rusiei, țară în care, deocamdată, „se abține“ să intre, după cum a declarat la o conferință de presă.

Povestind ascensiunea la putere a fostului ofițer KGB Vladimir Putin, Kasparov reamintește incidentele sîngeroase pe baza cărora s-a consolidat regimul acestuia: „Suspiciunea că regimul Putin nu era alergic la sînge rusesc a fost confirmată de dezvăluirile despre dimensiunile distrugerilor din Cecenia și apoi de brutalele intervenții guvernamentale din incidentele cu ostatici din timpul spectacolului muzical «Nord-Ost» și de la Beslan“. Fostul campion mondial nu se sfiește să compare stilul de conducere al lui Putin cu cel al unui mare șef mafiot, care-și protejează apropiații și-i recompensează pentru fidelitatea lor, ocupîndu-se totodată prin diverse mijloace de posibilii concurenți sau adversari. Iar atitudinea moderată a liderilor occidentali este „răsplătită“ de Putin, după cum observă Kasparov, prin comerț cu arme și relații cu toate regimurile autoritare și inamice ale lumii libere. Autorul analizează și ce au, de fapt, în comun asemenea regimuri și liderii lor. Sînt oameni care se opun modernizării, indivizi ancorați în trecut, lucru valabil și pentru teroriștii islamiști.

Ultima recomandare pe care Kasparov o face în cartea sa liderilor occidentali este să-i asculte în general pe disidenții din întreaga lume, „chiar dacă nu le place ce au aceștia de spus“, pentru că ei sînt cei care le pot arăta cel mai bine realitățile grave pe care majoritatea își permite să le ignore. Sigur, după ce Kasparov a scris această carte, s-au mai întîmplat unele lucruri. Cel mai important: alegerea lui Donald Trump în America. Cu privire la asta, marele șahist a declarat că scopul celor de la Kremlin fiind acela de a trage pe oricine altcineva la nivelul lor, pentru Putin, Trump nu poate fi decît factorul perfect al haosului. Iarnă grea!