Un sport la Răsărit
Pe cine (sportiv sau echipă) pariem în 2017?
Eu zic că pe Real sau pe Barça. Sau pe amîndouă. Cred că Mourinho s-a trezit prea tîrziu, Conte în crupa lui Chelsea e bine plecat spre titlu. E posibil ca Murray să cunoască un an minunat. Sau nu. Şi Quintana să cîştige Turul Franţei. Dar nu e sigur. E destul de cert că Usain Bolt o să continue să fie cel mai rapid om pe teren plat şi Marcel Hirscher cel mai bun pe o pantă cu zăpadă. Iar cel mai cel pe viteză e de presupus că o să fie Lewis Hamilton. Şi că vecina noastră Katinka Hosszu va rupe iar bazinele. În rest, cine ştie? Poate că va ieşi vreun campion de undeva şi poate că marii performeri ai anului vor fi, aşa cum ar trebui, conducătorii mondiali ai sportului care să n-o mai fredoneze în legătură cu ceea ce e, evident, o metamorfozare a sportului rus în braţ politic şi armă în războiul de tip nou. Lumea e plină de sport, dar importanţă au doar cîteva gesturi, un gol, un zîmbet, o mînă întinsă. Lacrimi cîteodată. Destul de puţine momente. Un jurnalist politic francez a spus de curînd că Occidentul se uită la ce se întîmplă în lume precum vacile care se uită la trenuri (de mare viteză). Adesea, aşa privim şi noi sportul. Tindem să-i pierdem înţelesul. N-ar trebui.
A, întrebarea era despre români? Scuze…
