Unde aţi fost pînă acum?

Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
Epurări şi maculări jpeg

Nici meritocraţia occidentală nu mai e ce-a fost. Altfel nu se poate explica infiltrarea Rusiei, terorismul şi, în genere, amploarea crizei prin care trece Vestul în prezent. În SUA, administraţia Obama îşi petrece ultimele zile punînd beţe în roate politicii viitorului preşedinte. Abţinîndu-se într-un vot decisiv, în Consiliul de Securitate ONU, reprezentanta SUA a permis adoptarea unei rezoluţii privind Orientul Mijlociu, care leagă de mîini şi de picioare nu numai oficialităţile israeliene, ci şi pe aliaţii lor de peste Ocean.

Căci rezoluţia adoptată prin abţinerea americană tinde să nu le mai permită SUA să medieze în conflict prin acţionarea pîrghiei teritoriale ca stimul de încheiere a unei viitoare păci. Nu e, fireşte, singurul obstacol din calea viitorului şef al statului american. Care, deşi ales cu un avantaj apreciabil de electori, se vede confruntat cu probleme de legitimitate nu doar din cauza unei părţi a elitei politice şi culturale de dincolo şi dincoace de Ocean, ci şi din pricina semnelor de întrebare pe care le ridică imixtiunea foarte probabilă a Rusiei în campania electorală americană. S-a văzut ales Donald Trump cu sprijinul lui Vladimir Putin? Aşa cred nu doar serviciile secrete americane, reşapate masiv în cei opt ani la putere ai lui Obama, ci şi parte din clasa politică şi administraţie.

Dar cît de ample şi cît de hotărîtoare au fost, pînă la urmă, efectele acţiunilor probabil concertate, la care s-au dedat hackerii şi propagandiştii Kremlinului? Ar trebui studiat şi cuantificat ce anume a obţinut Rusia promovînd „era post-factuală“, una care afectează, desigur, nu doar America şi n-are cum să nu preocupe în cel mai înalt grad elitele europene, într-un an electoral decisiv şi pentru Germania Angelei Merkel, şi pentru Franţa unui posibil preşedinte pro-rus, Fillon. Ori pentru o Italie şi o Românie alunecînd, ca alte zone întinse ale Europei, pe aceeaşi regretabilă pantă populistă.

O întrebare presantă, în context, vizează însă chiar aportul la această criză (nu doar de legitimitate) al elitelor politice apusene. Pentru că, dacă adînca infiltrare a Vestului de către Moscova nu e imaginară, paranoică şi fantezistă, ci se probează – şi indiciile realităţii ei sînt cît se poate de credibile şi verosimile –, se pune întrebarea ce-au păzit oare liderii occidentali în ultimii opt ani. Ce-a fost cu mult doritul „reset al relaţiilor cu Rusia“, propagat de Obama în 2012, cînd, după cum just observă fostul primar al New York-ului, Giuliani, Obama ridiculiza avertismentele privind Kremlinul, lansate de contracandidatul său republican la preşedinţie, Mitt Romney?

Cine e de vină pentru infiltrarea rusă? De ce n-a ştiut Vestul cu cine are de-a face la Kremlin? De ce s a cotizat la degringoladă oferindu-i se lui Putin, ani la rînd, cecuri în alb? De ce i s a prelungit sine die creditul politic, în ciuda fărădelegilor lui repetate şi în pofida apelurilor şi semnalelor de alarmă ale unor analişti? De ce s-au ignorat avertismentele unor observatori, emise, în mod notabil, inclusiv la Deutsche Welle, cu frecvenţă, intensitate şi acuitate crescîndă, din 2012 încoace, fără să se ia măsuri antipropagandistice palpabile?

De ce posturile occidentale ca Europa Liberă, BBC şi Vocea Americii şi-au redus masiv ori şi-au încetat emisiunile în multe limbi europene şi n-au reînfiinţat ori amplificat astfel de programe, în ciuda necesităţii lor vădite? Simplu. Din cecitate, pe de o parte. Pentru că au fost considerate dispensabile şi s-a făcut „economie“, chipurile, buzunarului contribuabilului. Iar pe de alta, pentru că la vîrf nu s-a sesizat pericolul, din orbire ideologică. Din prostie. Ca şi din laşitate. Între altele, pentru că însăşi detectarea şi asumarea primejdiei şi adoptarea măsurilor de combatere a ei erau – sau erau considerate – impopulare şi presupuneau explicaţii şi efort persuasiv, riscînd să deşire înşelătoarele pretenţii de pacifism şi superioritate morală, afişate la adăpostul scutului american.

Pe scurt, răspunderea pentru criza actuală revine elitelor de pe ambele maluri ale Atlanticului. Iar dacă administraţia Obama acuză imixtiunea Rusiei în campania prezidenţială americană, e clar că poartă ea însăşi o consistentă parte din vină pentru vulnerabilizarea securităţii SUA şi anemierea democraţiei americane.

Acelaşi lucru e valabil şi pentru elitele germane, care, mai nou, atribuie riscului unui posibil amestec rusesc în alegerile din Republica Federală o atenţie susţinută, aproximativ egală celei acordate demersurilor necesare ameliorării unei securităţi germane ce s-a dovedit extrem de precară în faţa ameninţării teroriste. Această atenţie, în fine enormă, e, desigur, salutară. Dar întrebarea, şi în acest caz, se pune la fel. Unde aţi fost pînă acum, oameni buni? N-aţi înregistrat ofensiva agitprop-ului rusesc, inclusiv în România USL-istă şi post-USL-istă, ca şi în mai toate celelalte ţări europene? N-aţi observat atentatele islamiste de la New York, Londra, Madrid, Paris ori Nisa, din ultimul deceniu şi jumătate?

V-au scăpat nesesizate actele teroriste comise în Israel, înaintea celui săvîrşit, ca la Berlin, la volanul unui camion, de un fan al aceluiaşi „stat islamic“, care a însîngerat duminică, pe un model mai vechi, nu mai puţin de cinci familii ale statului evreu, fiind, în consecinţă, aplaudat la scenă deschisă de organizaţia islamistă palestiniană Hamas? Cea pe care europenii o consideră grupare teroristă, fără ca această încadrare să-i împiedice să-i finanţeze, între altele, grădiniţele şi şcolilele unde sînt educaţi în spiritul „martiriului“ viitorii terorişti? Sau aţi invocat stăruitor globalizarea, aşteptîndu-vă ca doar terorismul islamist să-şi impună sieşi graniţe, cuminte?

Atentatul de la Berlin s-a văzut urmat de alocuţiunea ministrului federal de Interne, Thomas de Maizière care, ca reacţie la terorismul islamist, a revendicat „un stat puternic“. Ca şi cum Republica Federală ar fi fost, pînă acum, un sat fără cîini, cu toate cele 17 servicii de contraspionaj intern şi varii poliţii de care dispune. Şi a căror cooperare s-a constatat, tardiv, la Berlin, că lasă de dorit.

În ecou, întreaga clasă politică şi-a descoperit brusc vocaţia securitară. Sub presiunea apropiatelor alegeri legislative germane şi a temerilor unei părţi substanţiale a electoratului, din care segmente notabile s-au îndreptat spre populism, pînă şi stînga postcomunistă, nu mai puţin putinistă decît extrema dreaptă, a virat-o subit spre discursul poliţist.

Or, tuturor ar trebui să li se pună întrebarea-cheie: pînă acum unde aţi fost? Sigur, e nevoie de urgenta ameliorare a apărării Germaniei şi Europei. Dar dacă ani la rînd v-aţi ratat menirea, ce vă susţine pretenţia ori speranţa că nu veţi mai greşi de-acum încolo? Alegerile? Haida de. Înaintea Anei Blandiana, istoricul belgian David Engels a prevăzut, pesimist, eventualitatea ca în Europa să aibă loc catastrofe de proporţiile dezagregării Imperiului Roman. Şi-a publicat cartea în 2013. N-a interesat pe mai nimeni.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Motoare de barcă gasite în Crișan FOTO garda de Coastă jpeg
Motoare de barcă dispărute din Franța, descoperite în Delta Dunării. Ce explicații a dat proprietarul
Patru motoare de barcă au fost descoperite de polițiștii Gărzii de Costă la un bărbat din Crișan, Tulcea. Motoarele figurau ca dispărute și erau căutate de autoritățile din Franța pentru confiscare.
Alexandru Arsinel FOTO Mediafax
Alexandru Arșinel a murit. Actorul avea 83 de ani și era grav bolnav
Alexandru Arșinel a murit pe 29 septembrie 2022, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti. Actorul în vârstă de 83 de ani a avut multiple probleme de sănătate în ultimul an și a fost internat de mai multe ori.
fostul sanatoriu scos la licitatie de CJ Olt   foto theodora trusca jpeg
Fost sanatoriu TBC, chilipir scos la licitație. Povestea spitalului, impresionantă
Consiliul Județean Olt a scos din nou la licitație o clădire în care a funcționat sanatoriul TBC din Slatina. Prețul stabilit de evaluator pentru clădire și pentru terenul de 3.000 mp este un chilipir.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.