Bătălia de la Iaşierloo

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
Iconofobie jpeg

A fost mare zarvă în blocul meu din centrul Iașiului în urmă cu cîteva zile. Au venit pompieri (cu scara mobilă), polițiști, negociatori, psihologi. Problema apăruse pe balconul unui apartament de la etajul al cincilea. Inițial, am crezut că dorea cineva să se arunce și m-am îngrijorat profund. Acolo locuiește profesorul de limbă franceză Nastratin Potcoabă. Apoi, am realizat că, de fapt, se ducea o luptă teribilă de pătrundere în casă prin ferestrele terasei, dublată de eforturi similare pe palierul scării, unde un „berbec“ era izbit sistematic în ușa de la intrare. În sfîrșit, într-un tîrziu, larma a încetat. Mascații au ieșit din clădire, purtînd pe sus, ca pe un trofeu vînătoresc, un bătrînel în maieu și chiloți, cu o „pălărie“ napoleoniană, tip bicorn, făcută din ziare, pe cap. Avea o privire rătăcită. Nu știam cine e. A fost urcat într-o ambulanță și toată adunarea de curioși s-a risipit rapid. În mod straniu, a doua zi dimineață, mă ciocnesc, la lift, de însuși domnul Potcoabă. „Dom’ profesor“, mi-a spus, „îmi cer scuze pentru gălăgia de ieri! Am făcut o greșeală imensă, vă rog să mă iertați!“ L-am asigurat că nu fusesem afectat absolut deloc, cu atît mai mult cu cît nici nu mă dumirisem prea bine asupra celor întîmplate. „Ce să se întîmple?“, a replicat el amărît. „Frate-meu, profesorul de istorie, Aladin Potcoabă (nu cred că l-ați întîlnit pînă acum), a luat-o razna. Vina însă îmi aparține integral…“ „Aladin Potcoabă?“, am întrebat ipocrit, mimînd că mi-aș chinui, masochist, străfundurile memoriei pentru a-mi aminti insul, deși puteam să jur instantaneu că nu auzisem în viața mea de el. „Da, Aladin, fratele meu mai mare cu opt ani. Aladin și Nastratin. Așa ne-au botezat părinții, amatori de povești orientale în tinerețea lor. Sîntem însă români și creștini. Ne cheamă Potcoabă, vorba aia. Gîndindu-mă retrospectiv, mă și mir că popa din satul nostru a acceptat așa niște nume de botez. Pesemne că s-o fi temut de taică-meu. Bătrînu’, cînd o lua puțin pe ulei, bătea cîteva sate deodată cu tot cu comună. Ce și-o fi zis părintele? Bă, nu mă pun cu nebunu’. Dacă vrea Aladin și Nastratin, Nastratin și Aladin să fie! Oricum, n-o să audă nimeni de ei. Rămîn la coada vacii. Da’ uite că am ajuns amîndoi profesori la Iași! Istoria poate fi uneori glumeață…“

„De ce spuneți că a fost vina dumneavoastră, domnu’ Potcoabă?“, l-am întrerupt eu din meditație. „Păi, l-am lăsat singur în apartament pe Aladin. Frate-meu s-a pensionat de vreo trei ani. N-are copii și mai este și divorțat de două decenii. Părea cam deprimat în ultima vreme și am decis, împreună cu nevastă-mea, să-l luăm cîte o zi pe la noi, să-i mai oferim varietate în peisaj. Ieri, cumva, am dat toți de treabă – și noi, și copiii – și am în­tîrziat nepermis de mult. Aladin a descoperit rezerva mea de scotch maturat în butoaie de stejar. Îl am de la un fost coleg de liceu emigrat în Anglia. Frate-miu nu-i băutor, dar puțină genă alcoolică de la tata se vede că a moștenit, activîndu-și-o, iată, abia la bătrînețe. A ras, dom’le, două sticle întregi. S-a baricadat ulterior în casă, și-a făcut coif din ziarele mele și a început să urle că e Napoleon Bonaparte (ca profesor de istorie, a fost mereu fascinat de corsican, trebuie să admit!). Chestia este că, în clipa cînd am ajuns eu acasă și am sunat, strigîndu-l totodată impacientat (se încuiase pe dinăuntru, cu cheia în broască!), bietul de el m-a recunoscut. Țipa deznădăjduit – Nastratine, Nastratine, băi frățică, băi! –, dar, ori de cîte ori se apropia de ușă, părea să orbecăie în întuneric, nu nimerea clanța pur și simplu. În răstimpuri, se prăbușea, cu siguranță, pe hall-ul de la intrare, întrucît auzeam bufnituri înfundate, pigmentate de sunete stridente de oase (cu precădere, craniene) lovite violent de gresia tare. Îl încurajam – Aladine, Aladine, băi frățică, băi, hai că mai ai un metru, doi, vino și deschide! Nimic. Numai zgomote terifiante. La un moment dat, l-am auzit rostind clar și distinct – Alelei, englezoi nefericiți și lachei prusaci ai lui Wellington, astăzi, io, Napoleon Bonaparte, voi rescrie istoria de la Waterloo. Pregătiți-vă deci pentru Iașierloo! Evident, se trezise subit din beția locomotorie și căpătase insanietatea etanolică a lui tata! Atunci am hotărît că trebuia să sun la 112. Venirea psihologilor și negociatorilor de la Poliție l-a întărîtat la maximum. S-a imaginat pe cîmpul de luptă de-a devăratelea. Cu o forță nebănuită (chiar că seamănă cu tătuca la beție!), a adus frigiderul gigantic Beko din bucătărie și l-a proptit în ușă…“ Domnul Potcoabă respira precipitat, marcat vizibil de evenimentele din ajun.

„A ieșit în balcon, de unde îi împingea sălbatic pe pompierii care încercau să pătrundă pe terasă (de pe scara mobilă). După confruntări iuți și convulsive, vreo cinci atîrnau deja în copacii din jurul blocului, poate i-ați și zărit. Ehei, bine că n-a omorît pe vreunul! Cu greu au dat mascații ușa jos și, în zbateri demente, l au capturat. Mi-a șuierat printre dinți, la plecare, Trădătorule! Wellington! În fine, acum mă duc să-l văd la Socola… Dar, lăsînd necazurile la o parte, dom’ profesor, ce-ați spune să bem un scotch împreună diseară? Mi-au mai rămas trei sticle, din fericire. Știți, o doamnă doctor m-a studiat cu atenție ieri și mi-a zis că aș semăna cu Traian Băsescu. Aș vrea să vorbesc despre asta cu cineva competent în arta observației. La un pahar, mi se pare ocazia perfectă. Ce ziceți?… Privindu-vă din anumite unghiuri, constat surprins că și dumneavoastră aduceți cumva cu Adrian Năstase…“ 

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Fa­cultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Studii de anglistică şi americanistică, Editura Junimea, 2016.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

persoana in caruciorul cu rortile lovita de o masina FOTO captura video jpg
Spectator în scaun cu rotile, spulberat de un bolid la o cursă de mașini în județul Suceava
Un accident grav a avut loc duminică, 25 septembrie, la un raliu pe Aerodromul Floreni, județul Suceava. Un spectator aflat în scaun cu rotile a fost lovită de o mașină scăpată de sub control.
FOS
Forțele pentru Operații Speciale, vârful de lance al Armatei Române, se antrenează „la foc automat” VIDEO
MApN a publicat un material video în care îi prezintă pe operatorii Forțelor pentru Operații Speciale despre care precizează că îşi dedică tot timpul pentru a se menține la cel mai înalt nivel al competenței tactice.
asasinatul de la sarajevo jpg
Greșeala care a aruncat Europa în Marele Război. Un șofer și un student au aprins scânteia Primului Război Mondial
Asasinarea arhiducelui Franz Josef, prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar, a oferit pretextul pentru izbucnirea Primului Război Mondial. La crimă a contribuit chiar șoferul personal al prințului.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?