Cel ce ştie să citească urmele

Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
Cel ce ştie să citească urmele jpeg

La Muzeul Țăranului Român, în sala Foaier, pînă pe 22 ianuarie, adunate într-o expoziție, freamătă lucrările lui Florin Ciubotaru, unul dintre maeștrii non-figurativului românesc. Spun că lucrările freamătă pentru că nu sînt așezate cuminți, spre examinare vizuală și eventuală admirație, pe pereți, ci sînt așezate pe simeze care evocă oameni mergînd cu ele între brațe, în brațe, pe poale. Vizitatorul nu vine spre lucrările lui Florin Ciubotaru, ci lucrările vin spre vizitator. „Dacă vrem să facem ceva nou, să facem!“ – îmi spune maestrul Ciubotaru. Toate expozițiile induc un traseu anume, te plimbi de la o lucrare la alta într-un sens anume; intri în expoziție pe un traseu care te și scoate din expoziție, după ce te-a dus prin fața tuturor lucrărilor. „Eu n-am vrut să fac așa! Lucrările mele vin spre tine, te întîlnesc în mijlocul sălii, te amesteci printre ele, ai impresia că trec pe lîngă tine și dacă vrei să le vezi mai bine trebuie să te pui în calea lor, să le oprești sau să mergi umăr la umăr cu ele…“ Și nu au titluri. Toți artiștii pun titluri lucrărilor expuse. Cel mai adesea titlurile sînt incitante, provocatoare filozofic sau comercial. Nu de puține ori, titlul e mai interesant decît lucrarea. De ce n-au titluri? „Eu n-am vrut să fac așa. Nu mai am ce face cu cuvintele. La toate vernisajele inviți critici importanți să vorbească. Știu colegi care stau la coadă la criticul cutare și deschid expoziția în ziua în care poate criticul să vină să vorbească. Și cei mai mulți spun platitudini, din vîrful buzelor. Eu n-am vrut așa. La vernisajul meu n-am chemat pe nimeni să vorbească.“

În colțul de unde pare că vin spre vizitator toate lucrările, se află, intimidată, cea mai importantă lucrare, cea care pare a fi originea tuturor celorlalte. Cea care nu vrea să se arate…

După aceste cîteva rînduri, cine nu-l cunoaște ar putea zice că Florin Ciubotaru este un tînăr furios care nu vrea să facă așa, ca alții, și basta, un fel de iconoclast teribilist. Nici vorbă. Florin Ciubotaru este un artist matur, profund, care vorbește calm, cald, fără emfază și fără gesticulație. Este genul de modernist care știe că arta pe care o face vine de demult și de departe, știe că nu a inventat-o el. „Nu există figurativ și non-figurativ, există doar figurativ și figurație. Adică noi toți copiem natura. Toată pictura e realistă.“ Dar ce văd eu, aici, este de-a dreptul abstract. „Păi, este abstract, așa că e realist. Ce crezi că e cubismul sau suprarealismul? Tot realisme sînt, de fapt. Eu nu inventez nimic. De altfel, oamenii nici nu au puterea să inventeze ceva peste natură. Putem lua părți din ea și le putem recompune, dar ceva cu totul cu totul nou, raportat la natură, nimeni nu poate face. Pictura mea este realistă. Toate elementele ei sînt în natură.“ Păi, orgoliul artistului, al creatorului, unde e? „Am fost profesor douăzeci de ani la UNARTE, la catedra de pictură. Am văzut o grămadă de tineri foarte talentați despre care mi-am dat seama în primele șase luni că n-or să facă nimic. Și plesneau de talent.“ Cum așa? „Mult talent, dar erau stricați de temperamentul lor. Erau orgolioși, egoiști, încîntați de ce fac și leneși. Îi vedeam și îmi dădeam seama imediat. Fără smerenie, fără caracter, talentul moare. Cum să crezi că tu poți inventa mai mult decît este în natură? Cine te crezi?“ Cînd se strică un artist? „Cînd se profesionalizează. Cînd ajunge să fie un amator, se împlinește. Cînd se profesionalizează, s-a terminat cu el.“

Maestrul îmi oferă un catalog ale expoziției sale. Pe un scaun, toropită, doarme o pisică. „Ia uite-o! Crezi că avem noi liniștea asta a ei? Niciodată! Andrei Pleșu a scris odată un text în care descria o stradă aglomerată, agitată, cu oameni și mașini mergînd în sus și-n jos, și în mijlocul străzii dormea un cîine. Pleșu zicea despre cîine că dormea ca un budist în mijlocul agitației lumii. Asta e liniștea animalelor. Nu o vom avea niciodată!“ Îmi dă catalogul. Citesc: „Voi hoinări preferînd umbletul prin hățișuri, călăuzit de știut și atras de neștiut. Cînd mă rătăcesc, apelez la cei ce știu să citească urmele.“

„Faceți, totuși, o artă pretențioasă. Sînt mulți care o înțeleg? „Eu nu cred în vorba aceea că trebuie să faci orice om să te înțeleagă. Păi, eu nu fac ceva pentru toată lumea. Artistul, odată ce a ajuns la un nivel de exprimare, nu prea mai poate să coboare de acolo. De fapt, el se limitează. Așa cum majoritatea oamenilor sînt limitați de educația lor și nu pot înțelege multe dintre produsele artelor, nu se pot ridica pînă la ele pentru că nu-i lasă limita lor, și artiștii nu pot coborî la acești oameni pentru că nu-i lasă limita lor. Falia din societate nu este cauzată doar de limitele unora, ci de limitele tuturor. Toți avem limite.“

Opera maestrului Ciubotaru a evoluat în ani. De la figurativul preocupat de încriptarea-decriptarea formelor și a echilibrelor cromatice („culoarea stimulează echilibrul formelor“, spune maestrul) la meditațiile cosmogonice și explorările energiilor și magmelor primordiale, apoi la construcția de-construcția spațiului plastic în sine (jocul bidimensional-tridimensional pe pînză, atît de inteligent și de elegant explorat în expoziția de față, de pildă), fiecare moment al artei sale a purtat o amprentă recognoscibilă, personală. Așa se explică de ce Florin Ciubotaru a putut încerca aproape totul fără să existe vreun moment riscul ca arta lui să se deșire, să naufragieze steril, să se poticnească. Centrul artei sale rămîne el însuși, un artist care s-a edificat odată cu opera sa, dar nu pentru a se pune, egoist, în valoare, ci pentru a se așeza pe sine la temeiul tuturor căutărilor sale temerare, a tuturor aventurilor sale plastice, dîndu-le, astfel, coerență și ferindu-le, astfel, de rătăciri. Florin Ciubotaru distruge forma atît de convingător doar pentru că a fost, cu o secundă înainte, atît de convingător cînd, cu minuție aproape, el însuși a construit o. Florin Ciubotaru este un desăvîrșit cititor în urme…

La plecare, ne strîngem mîinile, îi mulțumesc și, pour la bonne bouche, îmi mai spune ceva inubliabil: „Eu nu fac portrete. N-am făcut niciodată. Îmi plac, dar nu mă interesează să le fac. Ani la rînd am fost uluit de frumusețea unei prietene. Atît de uluit și atît de mult timp, încît într-o zi m-am apucat să-i fac portretul. Și mi-a ieșit foarte bine. Și cînd am văzut cît de bine am făcut portretul, m-am speriat…“ Memorabilă confesiunea unui pictor ajuns, pas cu pas, la abstracțiune!

Foto: S. Voinescu

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Paradiso bar Foto Facebook jpg
Cel mai bun bar din lume e în Barcelona. Intrarea e o ușă de frigider, iar cocktailurile conțin lapte afumat și pastă de susan
Paradiso, un bar din cartierul El Born din Barcelona, a fost desemnat cel mai bun local pentru băuturi din întreaga lume.
Rausor, statiunea din Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (13) JPG
Râușor, stațiunea ascunsă în Munții Retezat, se extinde. Pârtii de schi în mijlocul sălbăticiei VIDEO
Stațiunea Râușor din Masivul Retezat a apărut pe ruinele unei foste colonii muncitorești, înființată în mijlocul sălbăticiei, însă autoritățile vor să o transforme într-un domeniu schiabil.
preschimbare permis de conducere jpeg
Noi reguli pentru reducerea perioadei de suspendare a permisului de conducere
Dacă un proiect de lege pentru modificarea Codului rutier va fi aprobat, se vor schimba regulile după care se vor reduce, la cerere, perioadele de suspendare a dreptului de a conduce un vehicul.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.