Umplut de filipeşti...
Expresia a se umple de filipeşti (în care substantivul este scris adesea cu inițială majusculă) pare să fi fost destul de cunoscută cu decenii în urmă, mai ales în sudul ţării; e înregistrată de Dicţionarul limbii române (Tomul XIII, 2002, la cuvîntul a umple), cu sensul – „a nu se alege cu nimic, a nu trage niciun folos“. Nu e singura construcție posibilă a expresiei: se poate spune şi a umple (pe cineva) de filipeşti, variantă probabil mai veche, înregistrată de G. Baronzi, în 1872 („M-ai umplut de filipeşti“, în Limba română şi tradiţiunile ei) și apoi de Şăineanu, în dicționarul său (ed. a VI-a, 1929), cu explicația „a procopsi pe cineva (ironic)“. G.F. Ciauşanu, în Glosar de cuvinte din judeţul Vîlcea, publicat în Memoriile secţiunii literare a Academiei Române (1930-1931), echivalează enunțul „mă umpluşi de filipeşti“ cu „mă umpluşi de brînză“ și cu exclamația ironică „Ce mai treabă ai mai făcut şi tu!“. În Glosarul regional Argeş al lui D. Udrescu (1967), expresia e definită prin sinonime – „a pricopsi; (ironic) a nu-i face nimic, a dezamăgi“ – şi exemplificată: „O să te umple de filipeşti ăi copii cînd or fi mari; aşa crezi?“.
În revistele umoristice românești de la începutul secolului al XX-lea, expresia se întîlnește destul de des; în Furnica, e de multe ori obiect al unor jocuri de cuvinte care o leagă de numele propriu de localitate Filipești sau de nume proprii de persoană ca Filip sau Filipescu. Se imaginează, de exemplu, o scenă în care „proprietara minei de cărbuni de la Filipeștii-de-pădure o să aibă tot dreptul să exclame supărată de mizeriile ce i se fac: «O să mă umple de Filipești domnul ministru ăsta!»“ (Furnica, 9 februarie 1916). Atestările actuale ale expresiei, foarte puţine, nu se îndepărtează de sensul deja atestat: „Ne-a umplut de filipeşti federația asta“ (forum.portal.edu.ro); „Articolul ăsta m-a umplut de Filipești! Chiar credeam că îmi va spune…“ (comentariu, adevarul.ro).
Originea expresiei nu e deloc clară. Al. Ciorănescu include, în dicţionarul său etimologic, o explicaţie atipică, foarte subiectivă, surprinzătoare prin amploare și prin absența surselor: o povestioară bazată probabil pe legende locale – „Filipești, s.m. pl. – În expresia m-ai umplut de Filipești „m ai lăsat cu buzele umflate». – Filipești este o localitate din județul Prahova, care a fost moșia familiei Cantacuzino. Se pare că expresia trebuie explicată prin încercarea eșuată făcută de Mihnea III (1658) de a-i prinde pe Cantacuzini, pentru a-i omorî; ei au aflat de planul acesta și au reușit să fugă, astfel încît zbirii domnitorului au găsit casa de la Filipești goală“. Ca în multe alte cazuri, anecdota istorică, bazîndu-se pe o simplă asociere de idei, nu oferă o explicaţie credibilă, pentru că schimbarea semantică presupusă nu urmează tipare specific lingvistice. De localitatea prahoveană se leagă şi o altă explicaţie, sugerată în monografia lui G.M. Petrescu-Sava, Tîrguri şi oraşe între Buzău, Tîrgovişte şi Bucureşti (ed. a III-a, 1937). Vorbind despre decăderea comunei Filipeşti, în contrast cu dezvoltarea prosperă a oraşelor din apropiere, autorul presupune că aceasta ar fi sursa expresiei: „Cînd spui cuiva «m-ai umplut de filipeşti» sau «m-am umplut de filipeşti» înseamnă afaceri proaste“ (p. 45).
Adesea, secvenţe din istoria unor expresii pot fi luminate doar de hazard, de asocierea cu o altă formulă păstrată în textele mai vechi. O sintagmă din memorialistica lui Ion Ghica, peste care am dat întîmplător, mi se pare că oferă o cale de înţelegere a etimologiei, mai convingătoare decît toate istorioarele despre localitatea Filipeşti. În Tunsu şi Jianu (1882), una dintre Scrisorile către Alecsandri, este vorba de un boiernaş care „nu se potrivea cu banii Filipeşti, cu vornicii Creţuleşti şi cu logofeţii Bărcăneşti“. Cheia etimologică poate fi chiar sintagma banii Filipeşti. Foarte probabil, această formulă, de desemnare curentă a unei familii boiereşti importante din Ţara Românească, putea da naştere unei substituţii glumeţe, omonimice: din banii Filipeşti se desprinde cuvîntul Filipeşti, care evocă şi substituie cealaltă parte a sintagmei; prin joc de cuvinte, se trece de la ban „înalt demnitar“ la ban „unitate monetară“. Te-ai umplut de Filipeşti era un mod ludic de a spune „te-ai umplut de bani“; nu întîmplător, G. Baronzi includea expresia în capitolul „Păcăliri“ din cartea sa din 1872. Jocul de cuvinte proiecta o notă ironică asupra întregii situaţii, astfel că a se umple de bani putea fi folosit ca exagerare glumeaţă pentru o situaţie opusă – „a nu se alege cu nimic“.
Termenul filipeşti mai are un sens familiar-argotic aparent derutant, dar care susţine această explicaţie etimologică: „păduchi (laţi)“ (G. Volceanov, Dicţionar de argou al limbii române, 2006). Or, păduchi pare să fie o metaforă argotică antifrastică pentru „bani“: o multitudine dezirabilă într-un caz, neplăcută, dar mult mai uşor de dobîndit, în celălalt. Un argotism înregistrat întîmplător acum cîţiva ani pare să confirme această echivalare glumeaţă (păduchios – „plin de bani“, în Evenimentul zilei, 28.11.2003).
Aşadar, prin secolul al XIX-lea, cînd familia boierească a banilor Filipeşti era bine cunoscută, cuvîntul filipeşti începe să însemne „bani“, prin joc de cuvinte omonimic şi prin antonomază (transfer de la numele propriu la nume comun). Mai tîrziu, cuvîntul preia, pe baza echivalenţei argotice bani-păduchi, şi sensul „păduchi“. Expresia muntenească a se umple de filipeşti se păstrează şi după ce vorbitorii nu mai percep jocul de cuvinte iniţial, dar uzul i se restrînge tot mai mult.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).
Foto: wikimedia commons
