Atunci, de ce nu îl facem?

Publicat în Dilema Veche nr. 671 din 29 decembrie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

— acordul de liber-schimb între UE şi SUA —

O stafie bîntuie prin economia lumii: libertatea. Pe unde o prindeți, eliminați-o! Cam asta vor, se pare, oamenii care locuiesc în cele mai bogate spații ale planetei. Fervoarea cu care sînt puse pe rug acordurile de liber-schimb, precum și frenezia protecționistă cu care popoarele sătule cer noi reguli care să le asigure o viață tot mai bună contra muncii tot mai puține ar trebui să ne tulbure. Să luăm, de pildă, povestea acordului de liber-schimb dintre UE și SUA.

Lucrurile bune se pornesc greu și se opresc repede – credeți că lumea românească are exclusivitatea asupra acestei trăsături? Nici vorbă. Brexit-ul, venirea la putere a lui Donald Trump, precum și apropiatele alegeri din Franța, Germania, Olanda și Cehia par a fi suficiente motive pentru ca unul dintre cele mai importante proiecte economice ale începutului de secol să se oprească. Acordul de liber-schimb dintre UE și SUA, cunoscut sub acronimul TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), a demarat greu. A fost foarte dificil să convingă pe toată lumea și, în principal, chiar pe cei doi parteneri, că se poate naște. Administrația Obama, dar și trecuta Comisie Europeană l-au vrut. Acum, TTIP este declarat mort de toate părțile, în unanimitate, odată cu finalul de an 2016. Nici Trump și nici actuala Comisie nu îl mai vor. Pe tot parcursul scurtei sale vieți (am avut, mai degrabă, un embrion decît o ființă în toată regula), TTIP a produs mai mult scepticism decît entuziasm. Nu vorbesc aici despre opoziția stîngiștilor exaltați care vor să distrugă orice e „capitalist“ și american, ci despre acei oameni, cu capul pe umeri, care fac alegeri cît de cît raționale și care înțeleg, totuși, că libertatea în sens larg nu poate exista fără libertate economică. De pildă, mă gîndesc la cei care cred în ideile economice izolaționiste propuse de Donald Trump, pe malul de Vest al Atlanticului, precum și la cei care, de pe malul de Est, cred că o competiție liberă cu americanii ar distruge economia și țesutul social european.

În esență, Acordul urma să liberalizeze o treime din comerțul mondial. Beneficiile ar fi fost uriașe nu doar pentru parteneri, ci pentru întreaga lume. Să privim cifrele: cumulată, economia transatlantică reprezintă 45% din economia mondială. Comerțul euro-american depășește un trilion de dolari pe an, investițiile dintr-o parte în alta a Atlanticului depășesc patru trilioane de dolari pe an și susțin 13 milioane de locuri de muncă. Un acord comercial în termenii la care TTIP dorea să ajungă, stimulînd circulația mărfurilor și a capitalului, ar aduce imediat un plus de 106 miliarde de dolari economiei americane și un plus de 133 de miliarde de dolari economiei Uniunii Europene. De asemenea, numai pe piața muncii din America ar apărea 700.000 de locuri de muncă. Exportul global al UE ar crește cu 6%, iar exportul global al Statelor Unite ar crește cu 8%. Economia mondială ar crește cu 100 de miliarde de dolari. Și totuși, această promisiune a murit. Rămîne, firesc, întrebarea: dacă era așa de bun TTIP, de ce nu-l mai facem? Mai întîi, pentru că trăim în post-adevăr și faptele/cifrele nu mai contează. Apoi, pentru că teama de libertate face ravagii.

În America, Donald Trump a reușit să inducă ideea că acordurile de liber-schimb nenorocesc economia. Locurile de muncă și capitalul migrează spre alte țări odată cu îndepărtarea barierelor tarifare și cu uniformizarea regulilor (acesta este țelul major al comerțului mondial) – spune Trump. A promis că va relansa America printr-un soi de „prin noi înșine“, eliminînd cîțiva piloni mari ai comerțului internațional american: NAFTA și Acordul Trans-Pacific. Pentru Trump, aceste acorduri sînt veritabile conducte care drenează banii și locurile de muncă din economia americană. Obama gîndise cu mult mai liberal decît Trump. Obama a avut intuiția că SUA și lumea vor prospera dacă țara sa devine un fel de pivot pe trei axe în comerțul internațional: spre Pacific, spre Americi și spre Atlantic. SUA are puterea de a încheia acorduri complexe și cuprinzătoare cu aceste spații și poate asigura, în procesul de negociere a fiecăruia, o complementaritate între ele. Astfel, s-ar realiza un pas uriaș pe drumul unificării regulilor comerțului internațional – idealul OMC. Dacă vă întrebați, neaoșește, și cu ce vă alegeți dumneavoastră din așa ceva, răspunsul e simplu: barierele tarifare și impactul actualului hățiș de reguli comerciale din fiecare spațiu se vede direct în costul produsului pe care îl cumpărați, nu numai în costul produsului de import. Dacă economia românească, de pildă, ultrabirocratizată și sufocată de reguli (multe dintre ele cu totul ineficiente în sine) ar deveni ceva mai liberă, costul oricărui produs românesc ajuns pe piață ar fi mai mic. Libertatea economică presupune dereglementare. De pildă, suprimarea celor 102 taxe, propusă de PSD (ca să nu fiu acuzat că pledez ideologic iau acest exemplu), arată că economia noastră avea 102 reguli în plus, complet aiurea și complet nefolositoare. Ei bine, un acord de comerț de anvergura lui TTIP ar însemna un pas uriaș spre această eliberare.

Totuși, TTIP nu se va face. Duhul politic care ucide acest acord poartă iluzia că libertatea și prosperitatea unei țări sînt amenințate de libertatea și prosperitatea generalizate. Ei bine, iluzia că îmi prezerv libertatea și prosperitatea închizîndu-mă în regulile mele va fi, nu peste mult timp, scump plătită. Trebuie să înțelegem că, pe lumea asta, unele culturi produc libertate și altele nu. Cele care produc libertate trebuie să își asume rolul de a extinde cercul acesteia, dacă nu vor să-și vadă propria libertate sufocată de avansul celor care li se opun. Iar acordurile de liber-schimb sînt cele mai bune instrumente pentru propagarea libertății în lume. Se pare, însă, că lumea liberă trebuie să treacă și prin epocile Trump-Brexit-Le Pen ca să redescopere că închiderea în sine este sinucigașă.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Nicusor
Nicușor Dan, reacție dură în scandalul Cathedral Plaza: „Depășește orice limită a tupeului“
Primarul Capitalei, Nicușor Dan, a anunțat că plângerea penală împotriva sa în scandalul Cathedral Plaza depășește orice limită a tupeului, în contextul în care proprietarul clădirii a anunțat că îi va cere daune.
Pasarela maritimă 2 FOTO mariana iancu JPG
Pasarela din Mamaia, construită acum zece ani, a devenit un pericol pentru turiști și constănțeni
Pasarela regală din Mamaia, inaugurată în 1935, a ajuns ruină. Aceeași soartă o are și pasarela maritimă din centrul stațiunii, construită cu zece ani în urmă, în vremea mandatului lui Radu Mazăre.
aurel balasoiu facebook jpg
Dosare penale în cazul deputatului exclus din PSD. Anchete in rem pentru act sexual cu un minor și viol
Procurorii de la Parchetul General au deschis două dosare penale in rem, pentru viol și act sexual cu un minor, în cazul înregistrărilor cu deputatul Aurel Bălășoiu. Anchetatorii ar fi audiat, luni, un personaj cheie în în acest caz.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.