Capcanele populismului forte

Sergei GURIEV
Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Capcanele populismului forte jpeg

Anul 2016 a arătat că durabilitatea democrației liberale nu mai poate fi ceva de la sine înțeles nici chiar în Occident. De fapt, analiza politologului Yascha Mounk legată de datele World Values Survey arată că, în multe țări occidentale, încrederea publicului în democrație se află deja de ceva vreme în declin. Cum se explică această tendință? Frămîntările politice din anul 2016 sugerează că mulți oameni sînt frustrați de lipsa de acțiune democratică. Creșterea lentă a veniturilor, șomajul, inegalitatea, imigrația și terorismul sînt presupuse a nu fi abordate în mod suficient de hotărît. Instituțiile politice ale statelor democratice par a fi într-o permanentă stare de toropeală, ceea ce alimentează nevoia alegătorilor de lideri puternici care promit să spargă blocajul politic și să măture rezistența birocratică la adoptarea unor noi politici îndrăznețe. Acești lideri – care afirmă că numai ei pot rezolva problemele din țările lor – sînt adesea căutați și găsiți în lumea corporatistă. Mulți oameni consideră un CEO de succes drept cineva care poate îndeplini obiective bine definite și, în cele din urmă, ajung la concluzia că un om de afaceri poate rezolva problemele sociale pe care un politician nu poate să le rezolve. Dar această concepție e înșelătoare, deoarece conducerea politică este fundamental diferită de conducerea unei corporații. În limbajul economiștilor, aceasta este diferența dintre analiza echilibrului general și cea a echilibrului parțial. Liderii corporatiști trebuie să livreze rezultate pentru acționarii lor și să nu se deranjeze prea mult cu ce se întîmplă în restul societății. În cazul în care creșterea profitului presupune reducerea costurilor și reduceri de personal, liderul corporatist poate elimina locuri de muncă și emite plăți compensatorii pentru lucrătorii concediați. Ce se întîmplă mai departe cu acești lucrători concediați este problema altcuiva, și anume a statului, care trebuie să o rezolve.

Liderii politici, pe de altă parte, sînt obligați să aplice principiul „o persoană, un vot“ și au responsabilitatea de a avea grijă și de cei care au, și de cei care n-au, de angajați și de șomeri deopotrivă. Un politician trebuie să se asigure că aceia fără un loc de muncă își au șansele lor, altfel riscă să le piardă voturile. Acesta nu e un mod de a spune că treaba unui CEO este mai ușoară, dar cu certitudine treaba lui e mai clar definită. Liderii care abordează o sarcină politică într-un spirit corporatist sînt susceptibili de a se concentra mai mult asupra eficienței decît a incluziunii. Dar dacă reformele lor ignoră sau înstrăinează prea mulți alegători, acest lucru li se poate întoarce împotrivă. Așa cum am văzut în 2016, țările occidentale au nevoie urgentă de a găsi căi pentru a-i compensa pe cei care au avut mult de pierdut în economia mondială actuală. Aceasta este o lecție dureroasă pe care țările post-comuniste au învățat-o de a lungul anilor ’90. În conformitate cu documentul „Tranziția pentru toți“, cel mai recent Raport de Tranziție al Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, primii ani ai reformelor pieței au afectat marea majoritate a populației din aceste țări. Interesant este că mulți dintre cei care au sprijinit aceste reforme au fost, de asemenea, și de partea „conducătorilor de mînă forte“. Ei justificau asta prin ideea că aceste reforme, fiind nepopulare, trebuia să fie impuse publicului, mai degrabă decît să fie întîrziate prin procese excesiv de democratice. Din păcate, acest argument s-a dovedit contraproductiv. Deși unii asemenea lideri puternici au reușit să pună în aplicare rapid reformele, s-a constatat că de ele a beneficiat doar o minoritate de oameni, iar pentru cei mai mulți acestea și-au arătat efectele adverse.

Un exemplu tipic e cel al privatizării. Întreprinderile de stat sînt aproape întotdeauna ineficiente și în ele, de cele mai multe ori, munca se risipește. Așa că, atunci cînd sînt privatizate, ele devin mai eficiente, dar, de asemenea, lasă și lucrători pe dinafară. Asta ar fi o evoluție pozitivă la nivel de firmă, din perspectiva echilibrului parțial, dar nu poate fi pozitivă dacă se iau în considerare și starea celor concediați, și implicațiile pentru echilibrului general al societății. În cazul în care privatizarea dislocă prea mulți muncitori fără compensații, o majoritate a cetățenilor ar putea ajunge să perceapă drept nelegitimă privatizarea și asta ar putea submina întregul sprijin pentru ideea de proprietate privată asupra mijloacelor de producție. Asta e exact ce s-a întîmplat în nu doar cîteva dintre țările foste comuniste, unde privatizarea a ajuns să fie considerată drept ceva murdar.

Pagubele provocate de anumite reforme nepopulare au durat mai mult decît reformele în sine. În multe asemenea țări foste comuniste durerea pe care acestea au provocat-o a creat condițiile politice pentru venirea la putere a politicienilor populiști. Iar cînd unii dintre acești noi lideri au inversat reformele, ei au eliminat de asemenea și controalele instituționale asupra puterii lor, în scopul de a face mai grea contestarea deciziilor lor. Odată ce și-au consolidat deținerea puterii, ei au început să redistribuie bogăția țării către acoliții lor. Nu e nici o surpriză faptul că inegalitatea veniturilor în multe dintre aceste țări e mai mare decît era atunci cînd au fost abandonate privatizarea sau alte reforme. Acesta e motivul pentru care instituțiile democratice sînt atît de importante. Ele permit celor care au fost afectați de reforme să obțină compensații. Cu „o persoană, un vot“, „perdanții“ contează la fel de mult ca și „cîștigătorii“. Pentru că politicile cu adevărat democratice trebuie să fie incluzive, punerea în aplicare a reformelor într-o democrație necesită timp și efort, dar, deși dureros, procesul de a construi coaliții largi pro-reformă garantează, de asemenea, că aceste politici vor rezista. Pe termen lung, reformele incluzive rezistă, iar cele rapide și murdare, nu. Broasca țestoasă a democrației bate iepurele dictaturii pline de bune intenții. 

Sergei Guriev este economist-șef la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. 

© Project Syndicate, 2017
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Andrei MANOLESCU

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Furie in Rusia FOTO Captura video jpg
Furie în Rusia din cauza mobilizării. Mamă îndurerată: „Nu faceți asta! Nu vreau să omoare!” VIDEO
După decretarea mobilizării parțiale pentru războiul din Ucraina, o femeie de origine rusă le solicita oficialilor să-și trimită ei pe front copiii, nu ea pe al ei.
Retezat  Foto Daniel Guță ADEVĂRUL (3) JPG
Secretele Retezatului. Teritoriul din inima munților interzis complet turiștilor încă din anii ´50
Un teritoriu de aproape 2.000 de hectare din Parcul Național Retezat a rămas complet interzis turiștilor, însă din anii ´50, când autoritățile au decis să rămână neatins.
Marius Bodochi in filmul Capra cu trei iezi  JPG
Marius Bodochi este bărbatul-lup din filmul “Capra cu trei iezi”
Povestea care ne fascina în copilărie devine azi un horror pshilogic. Marius Bodochi este bărbatul-lup din filmul “Capra cu trei iezi”.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.