Democratizarea ticăloşiei

Publicat în Dilema Veche nr. 673 din 12-18 ianuarie 2017
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Există o consistentă parte bună a democratizării generale. Într-o anumită măsură, dincolo de orice definiții sofisticate, trăim cea mai recentă formă de umanism, chiar dacă unora li s-ar părea că nici nu poate fi vorba despre așa ceva, ba chiar că termenul „democratizare“ e o invazie barbară asupra marilor noțiuni. Pentru mulți dintre noi, umanismul este o noțiune sublimă, o continuă descoperire a valorilor umane, o revalorificare a înțelepciunii greco-latine, dar și prelungirea acestor idei în contemporaneitate, sub semnul înțelegerii actuale a situării ființei umane în centrul atenției, ca valoare supremă. Numai că atunci cînd spui că „Omul este măsura tuturor lucrurilor“, ești tentat să vezi doar lumina care izvorăște din această idee. Refuzăm să acceptăm că umbra și întunericul fac parte din profunzimea acestei asumări.

Înțelegerea aurorală a noțiunii de umanism e, printre altele, și o formă de celebrare a valorilor, pe cînd cea contemporană cuprinde o perspectivă mult mai largă, una care conține o lungă serie de discipline, de științe ale umanului. Aici, democratizarea are înțelesuri vaste și e un continuu teren de explorare, o analiză, o scrutare a omului în toate dimensiunile sale. Tradiționaliștii, nostalgicii – și nu e nici o formă de malițiozitate în etichetarea asta – vor spune că multe dintre ramurile științelor umane de acum sînt o degradare a noțiunilor vechi, că ofensiva democratizării nu face decît să risipească în nenumărate fărîme nesemnificative un conținut pe care îl pierdem. Iar cei care văd în „marșul progresului“ o direcție normală a omenirii vor spune, la rîndul lor, că analiza critică, cercetarea amănunțită, diversificarea imensă a disciplinelor de studiu sînt tocmai esența umanismului, în încercarea de a pune ființa umană în centrul atenției.

De orice părere vom fi fiind, sîntem, toți, oameni care înoată în sosul lumii de acum. În orice direcție ne-am orienta aspirațiile și credințele – spre trecut, celebrîndu-i puritatea și idealurile mărețe, sau spre viitor, asumînd cu entuziasm jocurile necunoscutului –, tot aerul acestei epoci ne intră în plămîni. Și respirăm acest aer fără să ne gîndim prea mult, nici unii, nici alții, că puritatea trecutului s-ar putea să fie, deseori, doar o citire contemporană a ceea ce am vrea și ne-ar plăcea să știm despre noi, iar curajul orb și surd de a provoca viitorul în orice formă s-ar putea să fie un marș entuziast spre extincție.

Realitatea pe care o putem percepe, acum, în mare măsură e cea care ajunge la noi prin terminale inteligente, prin toate mijloacele de comunicare pe care le-am inventat. Dimensiunea democratizării, aici, e colosală. Sînt statistici de toate felurile. Unele spun că sînt peste două miliarde de utilizatori ai telefoanelor inteligente. Însă numărul acestora, alături de cel al televizoarelor și cel al computerelor personale, spune ceva despre o minoritate a acestei lumi. Presupunînd că lumea s-ar împărți în două tabere gigantice și ar putea discuta – adică minoritatea care deține tehnologie și majoritatea care nu are acces la ea –, e aproape sigur că n-am rîde cu toții la aceleași glume. Dar e absolut sigur că nu ne-am înțelege asupra semnificațiilor cuvintelor „umanism“ și „democratizare“. Unii din tabăra care beneficiază de tehnologie, poate mai cinici din fire, vor spune, după acest dialog improbabil, că „lumea a mers înainte, întotdeauna, printr-o minoritate. Așa e modelul profund al umanității. Unul cu victime colaterale“. Pe cînd cei din tabăra cealaltă, poate la fel de cinici, vor spune că „nu e nici o problemă. Venim ușurel peste voi, să vedem dacă marile noțiuni, cele despre ființa umană aflată în centrul atenției și preocupărilor, se mai verifică“.

Da, tehnologia are un ritm de dezvoltare amețitor. Ea atinge, într-un fel sau altul, toate colțurile acestei lumi. Energia acestui fel de a fi se manifestă chiar și în locuri în care el nu a reușit să ajungă, cumva, fizic. Și nu, tehnologia nu e ceva care trebuie demonizat, oprit, interzis. Ci scrutat, cercetat, analizat, cu puterea maximă pe care o are ființa umană pentru așa ceva. În sensul acesta, atunci cînd asumăm marile descoperiri contemporane – cînd ne bucurăm de comunicare și informație în cantități deja greu de măsurat, cînd celebrăm pe bună dreptate ideea de democratizare, în înțelesul ei atît de larg –, ar trebui să acceptăm, să înțelegem că s-a democratizat și ticăloșia.

Pentru că accesul la a face rău, dar și inspirația de a materializa răul în cele mai neverosimile chipuri ale sale s-au democratizat și ele. Iar confortul intelectual de a pune o etichetă pe acest fenomen, indiferent cum s-ar numi el, e profund insuficient și malign. Etica nu are deloc același ritm de dezvoltare și propagare ca acela de care dispune tehnologia. Oricît de moderne și de sofisticate vor fi fiind azi disciplinele umanului, ideea de etică rămîne, deseori, ceva ca o „romanță cu parfum“. Se bucură de o oarecare apreciere, dar nu intră în entuziasmul democratizării. Ba chiar unora li se pare că îl subminează. De-abia de aici încolo începe adevărata discuție. Una care, conform unei vorbe celebre, „e prea importantă pentru a fi lăsată pe mîna universitarilor“.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Georgia Meloni FOTO Profimedia
Extrema dreaptă a câștigat în Italia. Ce înseamnă asta pentru Europa
Giorgia Meloni, lidera extremei drepte italiene, al cărei partid, Fraţii Italiei (FdI), s-a clasat pe primul loc la alegerile legislative de duminică, revendică șefia noului guvern.
Mircea Lucescu FOTO EPA EFE jpg
Mircea Lucescu: Ne-am trezit târziu. Liga Națiunilor nu e o competiție așa importantă
Antrenorul echipei ucrainene Dinamo Kiev, Mircea Lucescu, a afirmat că Liga Naţiunilor nu este o competiţie foarte importantă, fiind folosită mai mult pentru formarea unor echipe competitive.
Cseke Attila si Nicolae Ciuca FOTO Guvernul Romaniei
Banii din „Anghel Saligny”. Baronii locali iau caimacul, liderii mici, lăsați cu mai puține fonduri
Alocarea banilor din Programul „Anghel Saligny” pentru fiecare județ în parte arată diferențe față de promisiunile inițiale, fiind cazuri în care unele sume au fost modificate și cu peste 100 de milioane de lei.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.