Un sport la Răsărit
Englezii joacă fotbal şi pe 31 decembrie, şi pe 1 ianuarie. Au ceva cu şampania „prietenilor“ francezi?
Nu neapărat, mai ales că ei au inventat-o (ce-i drept, din greşeală). Numai că stimabilii din Premier League prestează precum chelnerii: la cîţi bani fac, au liber doar cînd se poate. În nici un caz de Revelion. Oricum, la ei chestia asta cu „trecerea dintre ani“ nu are însemnătatea de la noi, dovadă că alde Rooney şi compania au pauză de Crăciun, dar şi nu o săptămînă mai tîrziu. În esenţă, treaba stă cam aşa: entertainment-ul e luat în serios, cît ar fi de paradoxal. Nu poţi fi un om oarecare cu o avere de rege african. Diferenţa e că un negus trăieşte din munca supuşilor, pe cînd un bogătan al fotbalului trebuie să muncească pentru bucuria fanilor. E un nou proletauriat, plătit gros ca să ţină mulţimile cu ochii la ecran. Aceşti saltimbanci actuali joacă atunci cînd li se spune. Joacă topiţi de căldura prînzului de vară ca să prindă oră de seară, adică prime time, în China, Japonia, Asia de Sud-Vest şi măcar o adiere în Arabia. Şi nu prind miezul nopţii dintre decembrie şi ianuarie pentru că petrecerea continuă. Nu-i nimic pentru care să plîngem. Pe acestă lume fiecare are de făcut ceva. Ei ne distrează. Şi ce poate fi mai captivant decît secvenţa meci-Revelion-Concert la Viena-meci? A, da, un pic de Halep la Shenzen. E vremea cînd bogaţii au treabă. Nu c-ar fi vreo răzbunare. Hai la mulţi ani!
