⬆
EDITORIALE ȘI OPINII
Pagina 151
Un tablou al ordinii sociale
Scriam aici, în urmă cu puţin timp, despre supravegherea scriitorilor francezi clasici de către poliţie, aşa cum o prezintă Robert Darnton în celebra lui carte The Great Cat Massacre / Marele masacru al pisicii. În acelaşi volum, am remarcat şi un alt episod demn de toată atenţia.
Amorezat lulea
Unele expresii idiomatice au primit explicaţii mulţumitoare, în vreme ce altele (destul de multe) îşi păstrează secretul originii, producîndu-i vorbitorului actual impresia derutantă şi adesea hazlie a unor alăturări semantice absurde.
Avem "comunitate internaţională"?
De fiecare dată cînd se întîmplă ceva rău – Iranul ameninţă cu înarmarea nucleară, Coreea de Nord mai lansează o rachetă, în Siria creşte numărul victimelor războiului civil, sateliţii emit noi şi alarmante informaţii despre dezgheţul calotei polare –, de fiecare dată cînd se anunţă asemenea lucruri, apar oficiali sau observatori care cer comunităţii internaţionale să intervină.
Comuniştii care s-au dezis de Biserică
În 1948-1949, un tînăr parlamentar britanic, Richard Crossman, a cerut cîtorva intelectuali occidentali, foşti comunişti, să-şi depene poveştile. Era interesat de urmărit convertirea la comunism şi ieşirea din miraj, abandonarea comunismului.
Jurnal de vacanţă
Nu mă pot abţine! Sînt în vacanţă, dar continui să mă uit, fie şi frugal, la televizor şi să răsfoiesc ziarele. De cîteva zile, ştirea cea mai intens mediatizată, cea mai „breaking“, pe toate canalele, este modificarea dramatică a siluetei lui Gigi Becali. Se pare că omul s-a îngrăşat vreo şase kilograme! Oare de ce?
Erasmus Doi
Gregorios priveşte lung prin paharul de votcă. Ştiu, el este grec, aşa că ar fi trebuit să bea Uzo. Numai că lui nu-i place băutura aia tradiţională pe care o socoate bună doar pentru turişti. Aşa că bea o votcă rusească semioriginală (ce mama naibii mai este original în lumea asta globală?) şi se întreabă cît de repede poate pleca la Barcelona.
Impresii de cînd am fost dat afară
Imediat după ce au decis să mă dea afară, şeful a încercat să consoleze adunarea şi, totodată, să-i dea un imbold optimist, spunînd că nimeni nu e de neînlocuit. „Deci, nici Georg Terasa nu e de neînlocuit. Am decis să-l dăm afară, nu mă îndoiesc că vom găsi pe altcineva să-i ia locul şi treburile vor merge bine în continuare, poate chiar mai bine decît au mers cu el.“
Homosexualii şi noua filozofie publică
Odată ce concentrarea veche de milenii a umanităţii pe supravieţuirea colectivă nu mai reprezintă o grijă principală, cîteva societăţi favorizate din Vest au devenit preocupate de probleme legate de drepturile omului. În deceniile recente, am trecut printr-o a doua înflorire a individualismului asociat cu gînditori de secol XIX, precum John Stuart Mill.
Demantelarea sistemului de protecţie a monumentelor istorice
Luna trecută, Ministerul Culturii n-a stat cu mîinile în sîn. Agitaţia la care au dat naştere un ordin al dlui Barbu, în ziua de 13 – ceea ce ar fi putut să-l prevină asupra caracterului nefast al iniţiativei –, precum şi un proiect de Ordonanţă de Urgenţă pregătit pentru semnătura prim-ministrului, este caracteristică pentru o birocraţie care, în nestăvilitul ei avînt, pretinde să reorganizeze tot. Aţi mai auzit de „reorganizare prin desfiinţare“?
Grădina Publică a Ploieştilor de altădată
Semnificaţia unui loc în mentalul unei comunităţi este dată de legătura afectivă dintre spaţiu şi experienţele oamenilor. Ciudat lucru cum, pentru ploieştenii de acum 70-80 de ani, Grădina Publică reprezenta un reper esenţial al urbei, iar astăzi ea nu mai există decît în paginile cărţilor de istorie locală.
Cetăţile săşeşti, restaurate pas cu pas - interviu cu Carmen SCHUSTER
Am aflat mai degrabă întîmplător despre proiectele sale, dar mi s-au părut din prima clipă potrivite pentru a vorbi despre ele în această pagină. Cînd se enumeră potenţialele atracţii turistice ale României, de 20 de ani încoace, pe listă apar şi bisericile fortificate din Transilvania. Doamna Carmen Schuster chiar se ocupă de restaurarea şi punerea lor în valoare.
Marea de altădată
Eram la mare, pe litoralul nostru agitat şi semi-trist cînd, din cine ştie ce motiv, mi-a răsărit brusc în minte o imagine foarte veche. O cameră de hotel în care eram împreună cu mama, în vizită la o fostă colegă de-a ei de facultate. Începutul anilor ’70. Colegei i se zicea într-un fel de neuitat: Pupi.
O povestire cu tîlc
Unul dintre eroii Patericului egiptean a dorit, la un moment dat, să facă o demonstraţie de forţă. Se răspîndise în chinovia sa vestea că păgînii invadaseră ţinutul şi începuseră prigoana împotriva creştinilor. Ardeau locurile de rugăciune şi îi treceau prin sabie pe monahi.
Loază
Diferitele sesiuni de examene naţionale – de maturitate, bacalaureat, titularizare etc. – readuc periodic în discursul public, în ştirile şi în comentariile jurnalistice, termenul depreciativ loază. Sensul său actual e legat mai ales de neseriozitatea juvenilă: sînt loaze elevii chiulangii, dar şi, prin extensie, cei asimilaţi lor.
Să ne bucurăm că nu se mai duce Chiricheş la Totthenham?
"Încerc un răspuns informativ. Vlad Chiricheş, 24 de ani, este fotbalist la echipa naţională şi la Steaua, club unde cîştigă 10.000 de euro pe lună. A primit o ofertă de transfer la echipa londoneză Tottenham, unde ar fi cîştigat 120.000 de euro pe lună, cît ia la Steaua într-un an."
Victime, procurori şi idioţi morali
Un amic care a studiat problema îmi face o radiografie a situaţiei juridice. În cazul omorului deosebit de grav, de care sînt acuzaţi Vişinescu şi ceilalţi, prescripţia a intervenit după 20 de ani, deci cîndva în anii ’60-’70. Prescripţia este o regulă care ar trebui să-i protejeze pe oameni de abuzuri: dacă statul nu a fost în stare să probeze că eşti vinovat, timp de x ani, nu o mai poate face ulterior.
Inepuizabilul Şetran
A făcut de toate. Nu din superficialitate, nu din orgoliul de a afişa dexterităţi multiple, nu dintr-o juvenilă nevoie de experiment. Ci dintr-o vitală poftă de a face, din dorinţa de a onora oferta infinită a lumii şi de a explora potenţialul nelimitat al creativităţii.
Jocul de-a spionii
Mulţumită lui Edward Snowden, ştiu acum că Agenţia de Securitate Naţională a Statelor Unite mă spionează. Folosind Google, Facebook, Verzion şi alte companii de Internet şi comunicaţii, strînge o cantitate imensă de informaţii care conţin, fără îndoială, date despre e-mail-urile pe care le trimit sau pe care le primesc, telefoanele sau cărţile de credit pe care le folosesc.
Probleme mari pentru întreprinderi mici
Prescurtat, ele s-ar chema IMM-uri, adică întreprinderi mici şi mijlocii. Ele reprezintă, prin toată lumea, o bună parte din totalul locurilor de muncă şi suficient de mult din producţia globală, astfel încît să fie des invocate în discursurile politice de pretutindeni.
Statul de drept pentru toţi
Bulgaria face parte din uitaţii Uniunii Europene. Avînd în vedere cît de puţin se vorbeşte în presa europeană despre manifestaţiile în toi de peste 40 zile, şi în special de ciocnirile care au avut loc în faţa Parlamentului pe 23 iulie, se pare că această ţară de 7 milioane de locuitori, membră a UE din 2007 şi situată la unul dintre hotarele sale orientale, nu este suficient de importantă pentru a i se acorda atenţie.
Bruxelles-ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti
După cum ne-am obişnuit, la noi lucrurile importante se discută puţin sau deloc. Aşa şi cu formularea priorităţilor României pentru finanţările din fonduri europene, în ciclul bugetar 2014-2020.
Cazul Antena 3
Într-un text referitor la un incident care avea oarecum legătură cu libertatea de expresie, George Orwell zice aşa: „Libertăţile relative de care ne bucurăm depind de opinia publică. Legea nu este o protecţie a lor. Guvernele fac legi, dar aplicarea lor, felul în care poliţia se comportă depind de temperamentul general al ţării.
De spus încă o dată
În ianuarie 2009 (cum trece vremea!), am adresat o „scrisoare deschisă domnului ministru Theodor Paleologu“. Acum, avem alt ministru, din păcate (ale cui?), aşa că unele lucruri ar fi de repetat, pentru cine nu le ştie încă, dar, mai ales, pentru cine nu se sinchiseşte de ele.
"Calvarul Aiudului"
Dacă ar fi să numărăm obiectele de arhitectură şi monumentele remarcabile produse în anii de după 1990, probabil că nu am reuşi să adunăm foarte multe. Printre ele, destule sînt necunoscute sau puţin cunoscute, cum ar fi monumentul „Calvarul Aiudului“.
Sînt o idealistă, ce să-i faci... - interviu cu Ioana AVĂDANI
Ani la rînd, a tradus din engleză textele pe care le publica Andrei Codrescu la rubrica sa din Dilema. Rar mi-a fost dat să văd o asemenea „potriveală“ perfectă între stilul, nuanţele, intenţiile şi chiţibuşurile autorului şi expresivitatea găsită de traducător.
Proprietatea prost înţeleasă
Nu ştiu cîţi îşi mai amintesc cum, imediat după Revoluţie, un Radu Câmpeanu trebuia să explice oamenilor, la televizor, ce înseamnă privatizare. Şi exemplifica prin tutungeria sau franzelăria de la colţul străzii, care, spunea el, nu vor mai fi ale statului, ci ale unui particular care se va ocupa de respectiva afacere.
Responsabilitatea academică
Mă caută, la intervale mari, o fostă excelentă studentă, acum profesoară de engleză într-o şcoală din Iaşi. Persoana în cauză este de o admirabilă fineţe şi discreţie, învăluindu-şi rarele solicitări de întrevedere cu nenumărate scuze şi politeţuri.
Într-un final
Substantivele sfîrşit şi final intră în seria, largă, a perechilor de sinonime create prin modernizarea vocabularului românesc în secolul al XIX-lea: nădejde şi speranţă, a sfătui şi a consilia, taină şi secret, slujbă şi serviciu etc.; cum se ştie, s-au introdus atunci, prin împrumut din limbile romanice şi din latină, echivalente noi ale cuvintelor mai vechi, de alte origini.
Distracție și sport
"Pentru că: dacă facem sport, cine se mai uită la televizor? Ei? Uite, asta înseamnă să întrebăm înainte să ne gîndim bine, temeinic şi apocaliptic la consecinţe. Apoi: sportul e văzut de mulţi ca un serviciu de la care orice om e îndreptăţit să-şi ia vacanţă."
Festivalul Dilema Veche 2013 - weekend cultural în Cetatea Alba Iulia
A doua ediţie a Festivalului Dilema veche are loc în perioada 30 august - 1 septembrie, în spaţiul Cetăţii Alba Carolina din „Cealaltă capitală“ – Alba Iulia. În trei zile de cultură, dezbateri, poezie, literatură, film, teatru, muzică, dans, meşteşuguri şi expoziţii desfăşurate între zidurile Cetăţii, festivalul oferă locuitorilor din Transilvania, dar şi „dilematicilor“ de pretutindeni, prilejul unei weekend cultural într-un spaţiu inedit, la care accesul este liber.
Cine a modernizat România?
Am recenzat aici, la vremea lor, primele două volume din amintirile lui Radu Rosetti – Ce am auzit de la alţii şi Din copilărie. Al treilea volum, Din prima tinereţe, acoperă a doua parte a secolului al XIX-lea, venirea lui Carol I, luptele politice şi viaţa marilor familii boiereşti moldovene, acum ducînd o viaţă provincială, cu evenimentele importante întîmplîndu-se la Bucureşti.
Altă Românie, alţi români
Dacă citeşti ziarele şi te uiţi la televizor, începi să crezi, de la o vreme, că România nu e decît un iarmaroc perpetuu, o adunătură de „oratori, retori şi limbuţi“, o colecţie de fete mai mult sau mai puţin goale, de analişti politici plătiţi cu ziua (sau cu seara), de puşcăriaşi nevinovaţi şi procurori vînduţi, de hoţi şi hoţomani, de asasinate şi divorţuri.
Branduirea optimismului
În ultima vreme, românul pare să fie depresiv şi, sporadic, masochist: ne merge rău, tot mai rău, şi să vezi că o să fie şi mai rău! Există şi un soi de jubilaţie în această expunere a tarelor, a bubelor naţionale, congenitale şi nevindecabile, care sînt vînate în media şi în viaţa de zi cu zi a fiecărui român.
Pe lîngă casă
Nu am mai avut ocazia să primesc, în Bucureşti, amici din străinătate, astfel încît am avut destule emoţii în momentul în care prieteni de-ai mei, de prin lumea virtuală a Grepolisului, mi-au zis că au de gînd să îşi facă vacanţa în România şi ar vrea să stea un weekend în Capitală.
Mişcarea Populară: de ce nu cred în succesul ei
În primul rînd, pentru că nu este o mişcare populară – cu litere mici. Nu ar fi singurul partid construit de sus în jos, precum o firmă de familie. Doar că, în cazul acesta, oferta nu a privit categorii sociale care aşteptau un răspuns politic la doleanţele şi năzuinţele lor.
Goană după celebritate sau sport sîngeros?
Sînt multe teorii despre motivele asasinării regelui macedonean Filip al II-lea, în 336 î.Cr. Se zice că asasinul, Pausanias din Orestis, unul dintre bodyguarzii regelui, ar fi fost împins la crimă de un mai vechi amor neconsolat, transformat, printr-o sulfuroasă alchimie sufletească, într-o insuportabilă injustiţie pentru care regele era vinovat şi trebuia să plătească.
Încă o barbarie?
Îmi pare rău că n-am altceva de anunţat. Sîntem aici, eu şi aceia care îmi semnalează, din cînd în cînd, ceea ce au observat pe unde îşi au drumurile lor, nişte sentinele fără puşcă. Putem să dăm alarma. Atît. În speranţa că o autoritate în ţara asta, în Capitala ei, va interveni la timp ca să oprească măcelul clădirilor vechi.
Radu Oltean şi castelul de la Criş
Acum aproape trei ani, cînd am început să scriu în această rubrică a Dilemei vechi, mi-am propus ca, legat de anumite monumente „de provincie“, să amintesc şi numele celor care au avut sau au contribuţii în domeniul patrimoniului românesc.
Dilema aromânilor după pacea de la Bucureşti
Între sfîrşitul Primului şi începutul celui de-al Doilea Război Balcanic (decembrie 1912 – iunie 1913), problema aromânilor a fost în centrul discuţiilor bilaterale purtate de România – în două rînduri, la Londra, în ianuarie, şi la Sankt Petersburg, în mai 1913, Bulgaria s-a angajat să le respecte autonomia culturală şi ecleziastică;
Copilul nostru, stăpînul nostru
Cunoaşteţi replica: „Lasă, mamă, să aibă de toate, că noi n-am avut aşa ceva, să aibă copilul.“ E justificarea clasică a multor părinţi pentru satisfacerea oricăror pofte ale odraslelor. Evident, genul acesta de părinţi au fost crescuţi într-o perioadă de mari lipsuri şi pun un mare preţ pe chestiunile materiale.
O alegere cinematică
Recomandarea de thriller, din ghidul TV, m-a făcut, în urmă cu vreo două săptămîni, să optez pentru vizionarea (pe HBO) a unui film intitulat Nid de guêpes (Cuib de viespi). Filmul era o „coproducţie europeană“. Nu vezi prea des thriller-uri europene, să recunoaştem.
Troglodit
Faptul că nişte (absolut normali) cetăţeni din vremea noastră ar putea fi numiţi troglodiţi doar pentru că locuiesc în caverne, în spaţii săpate în stîncă, e destul de greu de imaginat pentru vorbitorii de română. Termenul troglodit e internaţional (vezi fr., eng. troglodyte) şi provine dintr-un compus grecesc, cu sens transparent.
Ce este, cu ce se mănîncă şi ce mahmureală produce Uniunea Euroasiatică?
Întrebat de un ziarist ce părere are despre dorinţa unor forţe politice moldoveneşti ca ţara să adere la Uniunea Euroasiatică, preşedintele Nicolae Timofti a răspuns ironic că „Eu după cîte ştiu, nu există o asemenea uniune.“ Are dreptate, dar acest argument nu va mai funcţiona mult timp.
Două chipuri ale memoriei
Dacă aş fi foarte tînăr, n-aş înţelege nimic. Şi nu din vina mea. N-aş şti să aleg între memoria ca formă a doliului şi memoria ca formă a uitării. Iar privind cu un ochi rău (dar legitim) chiar lista fondatorilor Memorialului de la Sighet, m-aş sminti, probabil, şi mai abitir.
Economia marginală
„Mîna invizibilă a Pieţei“ nu poate reglementa niciodată, integral, sistemul economic, totdeauna vor exista zone de deficit de piaţă şi/sau de oferte alternative şi surprinzătoare, pe care piaţa va încerca să le recupereze, să le integreze în sistemul său ori chiar să le anticipeze, fără a ajunge însă vreodată să obţină un monopol real şi total.
Strategii politicoase
Cînd te numeşti Comisia Europeană şi ai de pus la punct o strategie industrială pentru următorii şapte ani, capabilă să scoată din recesiune 28 de ţări, te gîndeşti la toate. Mergi pe sîrmă. Ai grijă de toate detaliile. Nimic nu scapi, altfel intri în necaz.
La ce e bun cazul Fenechiu
Frustrare – dacă nu furie – la PNL. Detaşare, ba chiar un soi de satisfacţie prost disimulată la PSD. Prilej de atac furibund pentru opoziţie. Iată ingredientele interne ale cazului Fenechiu – primul membru al unui Guvern de la Bucureşti, condamnat în timpul exercitării funcţiei.
Oasele electorale ale lui Brâncuşi, o idioţenie sub ochii noştri!
Undeva, în stratul al treilea al fluxului de ştiri care ne vin fără oprire, sesizez o anume recurenţă a temei aducerii în România a rămăşiţelor lui Constantin Brâncuşi. Nu am dat multă atenţie primelor ştiri venite pe această temă, încă de acum un an, spunîndu-mi că e o treabă privată.
Cum se nasc şi mor oraşele
Ca orice fiinţă vie, un oraş apare, creşte şi moare. Studiul originilor, al dezvoltării şi declinului unui oraş face obiectul unei ştiinţe care s-a constituit după Primul Război Mondial şi care se numeşte evoluţia urbană.
Casa Beldiman din Iaşi - o renovare prea lungă
Actualul monument istoric, cu o arhitectură foarte frumoasă, situat pe strada Săulescu nr. 10, este o casă boierească ce a aparţinut familiei Beldiman, fiind moştenită, în 1870, de Iorga, care, trei ani mai tîrziu, a vîndut-o Adelei Cantacuzino, membră a altei familii boiereşti de tradiţie din Moldova.