Goană după celebritate sau sport sîngeros?

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Sînt multe teorii despre motivele asasinării regelui macedonean Filip al II-lea, în 336 î.Cr. Se zice că asasinul, Pausanias din Orestis, unul dintre bodyguarzii regelui, ar fi fost împins la crimă de un mai vechi amor neconsolat, transformat, printr-o sulfuroasă alchimie sufletească, într-o insuportabilă injustiţie pentru care regele era vinovat şi trebuia să plătească. Alţii spun că regina însăşi l-ar fi convins pe criminal să acţioneze. Mai sînt şi dintre cei care spun că nici fiul regelui, gloriosul Alexandru Macedon de mai tîrziu, nu e chiar străin de pregătirea asasinatului. Apoi, mai e un amănunt şi el generator de speculaţii destul de convingătoare pentru unii istorici: în vîltoarea asasinatului, încercînd să fugă, Pausanias a fost prins de alte gărzi ale lui Filip al II-lea şi acestea, fără să aştepte procesul, l-au ucis pe loc. Se zice că şi această grăbită execuţie a criminalului nu e chiar inocentă – gărzile care l-au ucis au vrut, de fapt, să-i închidă gura pentru că ceea ce se împlinise fusese un complot mai amplu şi mai complicat. De altfel, soldatul care şi-a aruncat lancea în pieptul lui Pausanias a fost, la rîndul său, rapid ucis. În fine, istoriografia e pe cît de imprecisă, pe atît de savuroasă cu privire la această crimă.

Dintre toate explicaţiile asasinatului, nu ştiu de ce, mie îmi vine să o cred pe cea mai puţin plauzibilă. Într-o carte mult mai tîrzie şi bazată cu totul pe zvonuri, Valerius Maximus povesteşte că la mijloc a fost dorinţa de celebritate a lui Pausanias. Vanitatea, deci. Cel mai teribil dintre păcate! Val Max zice că Pausanias l-ar fi întrebat pe Hermocles din Cyzicus, autor liric de mare succes al timpului, ce ar putea face ca să devină şi el celebru. Hermocles i-ar fi răspuns că, dacă ar ucide un om ilustru, gloria acestuia s-ar extinde cumva şi asupra sa. Ar deveni, aşadar, celebru. Să nu uităm că povestea se petrecea într-o epocă în care poeţii erau suspectaţi că sînt purtătorii de cuvînt ai zeilor, un fel de oracole umblătoare, un fel de mediumuri care intrau într-o transă specifică şi grăiau, după aceea, un dicteu transcendent, iar cineva ca Hermocles avea aura asta, din moment ce genul de poeme în care excela era tocmai acela al odelor şi mulţumirilor recitate ori cîntate de coruri către zei (vechile paeane). Aşadar, Pausanias s-a hotărît repede şi asupra victimei (nu cunoştea un om mai ilustru decît însuşi regele pe care îl servea) şi asupra momentului (nunta fiicei regelui cu regele Epirului). Astfel, e neîndoielnic faptul că Pausanias şi-a atins, prin crimă, scopul. Nu am nici un dubiu că, dacă nu-l ucidea pe tatăl marelui Alexandru, nimeni n-ar mai ştiut astăzi de existenţa lui. Indiferent dacă urmăreşte asta ori nu, anonimul care ucide o mare personalitate devine celebru. Cine în afara unui istoric cu totul dedicat Romei antice ar mai şti astăzi despre Marcus Junius Brutus, dacă acesta nu l-ar fi ucis pe cel mai măreţ deţinător de imperium din istoria Romei? Într-un fel, acelaşi lucru se întîmplă şi în timpul nostru. Cine ar fi ştiut cine sînt Lee Harvey Oswald sau Mark Chapman dacă nu ar fi tras în J.F. Kennedy sau în John Lennon?

Nu ştiu, cum spun, dacă povestea lui Valerius Maximus despre uciderea lui Filip al II-lea este adevărată. Dar ştiu sigur că e mult adevăr în ea. Şi astăzi există ideea că un om politic devine glorios dacă reuşeşte să învingă („să ucidă“, metaforic vorbind) un alt om politic deja consacrat, acoperit de o anumită glorie. Credinţa aceasta, că prin victoria definitivă (fie ea şi crimă) se transferă asupra victoriosului (fie el chiar criminal) ceva din gloria, puterea ori însuşirile celui doborît este veche de cînd lumea. În fond, intrăm în competiţie cu cineva (că e vorba despre sport, concurenţă economică, proces electoral sau război, tot cam aia e) ca să luăm ceva, ca să obţinem ceva ce nu aveam înainte. La Shakespeare vedem cel mai bine că mobilul oricărui regicid este preluarea coroanei – răzbunarea (aşadar motivele emoţionale) este, totuşi, un impuls secundar, care nu face decît să ridice temperatura dorinţei. Dorinţa oricui începe lupta împotriva regelui, însă, este aceea de a conduce regatul, de a fi rege. Simbolurile puterii, cele care, într-o lume puternic simbolică, semnifică puterea însăşi, sînt rîvnite. Uneori, regina însăşi e dorită de atentator, în măsura în care ea este un simbol al puterii şi, de aceea, se cere a fi avută. „Uciderea“ politică a regelui nu se rezumă, adesea, la preluarea simbolurilor, ci se preia întregul pachet al regalităţii. Celebritatea, despre care am vorbit deja, e la loc de cinste în acest pachet. Ea este cel mai uşor de preluat, pentru că se transferă indiferent de succesul sau eşecul tentativei de „ucidere“. Cînd ridici mîna asupra unui rege, devii celebru imediat, chiar dacă el e mai puternic şi te doboară imediat. N-ai reuşit să preiei tronul, dar ai reuşit să preiei celebritatea.

Totul, cred, vine de foarte demult. Antropologii sînt, astăzi, unanimi în a accepta că unul dintre resorturile cele mai puternice ale practicilor antropofage, la primitivi, este credinţa că cel care mănîncă pe cineva dobîndeşte, astfel, trăsăturile celui mîncat. În spaţiul creştin, o lectură în cheie antropologică a episodului euharistic – epicentrul liturghiei creştine – ar admite cam aceeaşi concluzie. Să mîncăm, acesta este trupul Lui care se frînge pentru noi! Ceva din gîndirea asta primitivă o mai fi rămas în noi, indiferent de cît de mult am evoluat, indiferent de cît sîntem de „recenţi“, cum ar spune H.-R. Patapievici.

Dar, chiar dacă putem înţelege de ce şi de unde vine dorinţa anonimului ambiţios de a-l „ucide“ pe rege, ceea ce ne oripilează, totuşi, este cruzimea. În politica de azi, cruzimea primitivă a devenit cinism rece. Vrînd, parcă, să dovedească naivitatea italianului care credea că elitele politice aflate la putere sînt, necesarmente, conservatoare şi se comportă ca leii, iar elitele politice care se formează, aşteptînd să răstoarne leii, sînt progresiste şi se comportă ca vulpile, realitatea politicii româneşti oferă, ostentativ aproape, tinere elite cu apucături de hiene, rechini sau şerpi. Ei sînt gata să ucidă şi să-i ingereze pe actualii dinozauri ai puterii, care, la rîndul lor, în tinereţe, tot hiene, rechini şi şerpi au fost.

Astfel că, pur şi simplu, nu îmi dau seama dacă lupta politică este o căutare a gloriei, a notorietăţii, a celebrităţii şi, prin acestea, a puterii, sau este un fel de sport extrem, sîngeros, în care scopul profund este să-i faci pe ceilalţi să se teamă de tine şi, pe asta, să-ţi construieşti puterea.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

femeie inele de aur mana bijuterii shutterstock 1966151602 jpg
Zodiile care nu trebuie să poarte aur sub nicio formă. Cum alungi ghinionul adus de bijuterii
Deși este unul dintre cele mai iubite metale prețioase, poartă ghinion. Un astrolog celebru spune de ce nu e bine să purtăm aur. Totodată, există și un ritual simplu prin care se alungă spiritele rele.
cum poti avea succes la interviul de angajare jpeg
Noua strategie folosită de angajați pentru a obține măriri de salariu
Tot mai mulți angajați se arată interesați de posturi pe care nu au nicio intenție să le accepte doar ca să își forțeze șefii de la actualul loc de muncă să le ofere o mărire de salariu, arată Business Insider.
Multe localități din Siberia nu au căldură FOTO SHUTTERSTOCK
Rușii din Siberia îngheață în case: „Ucraina supraviețuiește fără încălzire, iar aici, în Hakasia, viața este îngrozitor de grea”
Rușii din regiunile cele mai izolate ale Rusiei sunt lăsați să înghețe, în timp ce președintele țării Vladimir Putin cheltuiește zeci de miliarde de dolari purtând un război de cucerire în Ucraina.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.