Oasele electorale ale lui Brâncuşi, o idioţenie sub ochii noştri!

Publicat în Dilema Veche nr. 492 din 18-24 iulie 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Undeva, în stratul al treilea al fluxului de ştiri care ne vin fără oprire, sesizez o anume recurenţă a temei aducerii în România a rămăşiţelor lui Constantin Brâncuşi. Nu am dat multă atenţie primelor ştiri venite pe această temă, încă de acum un an, spunîndu-mi că e o treabă privată. Fără îndoială, el însuşi a avut a decide în chestiunea asta, sau, în lipsa deciziei lui explicite, legatarii săi. Însă, de la o vreme, tema devine politică. Există un politician de Gorj, ajuns mare şef peste ţară, care şi-a zis că e o treabă bună asta cu aducerea osemintelor lui Brâncuşi în Gorj, pentru că o fi multă prostime patrioată pe cuprins, să îl premieze cu votul, pentru marea ispravă a mutării mormîntului marelui artist. A făcut subiect de campanie electorală din această cauză controversată, dîndu-i cu vopsea tricoloră şi însoţind-o de demagogie groasă. Tupeistul, deja, a aliniat Patriarhia, Academia şi, firesc, Guvernul. E tare, tare de tot, are putere! De-ar avea şi minte, şi bun-simţ, măcar pe sfert din cîtă putere are, s-ar feri de asemenea situaţii care se cer a fi judecate cuminte şi cu respect.

Intru în această poveste, recunosc, cu o amintire cumva similară. La începutul anilor ’90, începuse, în România, o campanie care depăşise prin prost-gust şi tîmpenie orice altă expresie a patriotismului caragialian pe care o văzusem anterior. Nobila cauză era reînhumarea, la Tescani, a rămăşiţelor lui George Enescu. Un grup de neaoşişti exaltaţi, cărora li s-au alăturat, într-un vîrtej uimitor, şi cîţiva oameni cu scaun la cap, săpaseră deja, ritualic, o groapă la Tescani. Pămîntul ţării îşi aştepta fiul! Era, îmi amintesc bine, o campanie pe cît de ineptă, pe atît de macabră în detaliile ei. Enescu este, cum se ştie, înmormîntat în cel mai celebru cimitir al lumii, lîngă Bizet şi la doi paşi de Chopin, pe o alee splendidă, călcată de paşii a mii de vizitatori din lumea întreagă, atraşi nu doar de frumuseţea sobră a locului, ci şi de faima marilor personalităţi care dorm somnul de veci acolo. Noi, de la marginea Europei, ridicasem steagul, să-l luăm pe Enescu de acolo, din centrul marii culturi, unde îi este locul, ca să-l înfundăm în Tescani, judeţul Bacău. Las la o parte că incapacitatea noastră cronică de a avea grijă de monumente, inclusiv de cele funerare, ar fi plasat sigur în mediocritate delabrată locul de veci al marelui român, dar mă întrebam de ce vrem să izolăm de cei cărora le aparţine, prin forţa talentului său, un muzician pe care, altfel, zicem că vrem să-l facem cunoscut lumii. Slavă Domnului, treaba a fost lăsată baltă, dacă bine îmi amintesc, prin voinţa moştenitorilor, care, evident, au refuzat o asemenea grozăvie. Sper ca şi această tevatură idioată cu Brâncuşi să se termine la fel.

În cazul lui Enescu, se exprima, de fapt, un jalnic complex provincial. Explicabil în 1990. Dar acum, în 2013? Nu, acum nu mai e vorba despre asta. Acum e doar cinism, neruşinare şi manipulare. Unei populaţii sărăcite de incapacitatea liderilor locali le iei votul vînzîndu-le iluzia obţinerii unui cîştig fără muncă. Eu vă aduc osemintele geniului, să vedeţi cum vor da buzna turiştii să-şi lase dolarii aici, doar ca să le vadă, voi nu trebuie să faceţi nimic („Ura!“ strigă entuziast poporul, la auzul acestei precizări), voi doar votaţi-mă! Un tîrg dezgustător. Dar cît de românesc! Sînt sigur că, undeva în mintea celor care socotesc că deshumarea lui Brâncuşi de la Montparnasse şi reînhumarea lui la Hobiţa e o mare ispravă patriotică, joacă sclipitor ideea că facem ceva parale cu oasele moşului. Vin turiştii! O iluzie, desigur. Dar cît de specifică poporului nostru!

În privinţa lui Brâncuşi, informaţia care ni se tot induce, pe diverse canale, este că marele sculptor ar fi spus, pe patul de moarte, că vrea să fie înmormîntat în România. Ar fi spus asta unui preot, care a spus-o mai tîrziu, public. Abia în 2012, cînd cu campania electorală, chestia a explodat la nivel naţional şi Guvernul, desigur, s-a implicat.

Din cîte înţeleg, în testamentul său, în care dă indicaţii clare cu privire la posteritatea sa, stabilind cine e legatar, cine e executor testamentar, ce soartă juridică vor avea atelierul său şi lucrările sale, Brâncuşi nu suflă o vorbă despre înmormîntarea la Hobiţa. Mai mult, cu cîţiva ani înainte, îşi cumpărase loc de veci la Montparnasse. În fine, totul se construieşte în prelungirea poveştii – probabil adevărate – că, pe la începutul anilor ’50, Brâncuşi ar fi vrut să doneze atelierul său, incluzînd multe dintre capodoperele sale, statului român, dar că, obtuz şi stalinizat, statul le-ar fi refuzat. Aşa că, trist, artistul ar fi ales varianta franceză. Efectul acestei întîmplări este că, în 2013, complexată de acel refuz, dar şi impresionată de procentele junelui plagiator, Academia marşează la o asemenea stupiditate cum este deshumarea lui Brâncuşi de la Paris şi aducerea lui la Hobiţa. Există şi un detaliu biografic care susţine povestea refuzului comunist: deşi se afla la Paris de mai bine de 50 de ani, Brâncuşi a cerut cetăţenia franceză abia în 1952, zice-se, de supărare că a fost refuzat de români. Nu avem multe documente care să ateste cert această întîmplare, ci mai degrabă mărturii circumstanţiale. Povestea, însă, pare plauzibilă oricărui român mîndru de Brâncuşi, pe de o parte, şi obişnuit cu ingratitudinea politicienilor români, indiferent de regim, pe de altă parte.

În general, în tot acest iureş al reînhumării lui Brâncuşi, dincolo de vorbe şi legende, nu prea există documente. Tipic românesc, iarăşi! Un excelent reportaj pe această temă difuzat nu de mult la Pro TV (România, te iubesc!“) arată că, pur şi simplu, statul român nu poate proba în nici un fel că Brâncuşi mai era cetăţean român la data decesului, cînd, sigur, era cetăţean francez. În acelaşi reportaj am putut vedea dezinteresul jalnic şi nepriceperea patentă a politicienilor locali gorjeni, încremeniţi în funcţii de edili, în privinţa gestionării memoriei şi operei marelui om. Am putut vedea credinţa primitivă a unor sărmani, cum că osemintele lui Brâncuşi aduc bani mulţi, şi am putut vedea un exaltat cu steag tricolor la gît care, vorbind despre datoria sfîntă de a-l aduce pe Brâncuşi acasă, a lăsat să-i scape că va candida la Primărie. Toată această poveste jenantă a scos la suprafaţă, cum era de aşteptat, o faună politică indecentă, dacă nu direct obscenă. După cum i-am văzut pe vătafii locali, pot pune pariu că dacă – Doamne fereşte! – operaţiunea ar avea succes, mormîntul lui Brâncuşi ar rămîne izolat, nefrecventat şi neîngrijit, de a doua zi după ce s-ar termina ceremoniile patriotarde ale reînhumării.

Se zice că, revenind în ţară pentru realizarea ansamblului de la Tîrgu-Jiu, Brâncuşi ar fi spus familiei: „V-am lăsat proşti şi săraci, vă găsesc şi mai proşti, şi mai săraci!“ Dacă, după mintea lor, Brâncuşi s-ar întoarce iar, cum ne-o găsi?

P.S. Descopăr că ziua în care scriu aceste rînduri are o anume semnificaţie. Azi este 14 iulie 2013. Brâncuşi a ajuns la Paris în ziua de 14 iulie 1904.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.