Statul de drept pentru toţi
Bulgaria face parte din uitaţii Uniunii Europene. Avînd în vedere cît de puţin se vorbeşte în presa europeană despre manifestaţiile în toi de peste 40 zile, şi în special de ciocnirile care au avut loc în faţa Parlamentului pe 23 iulie, se pare că această ţară de 7 milioane de locuitori, membră a UE din 2007 şi situată la unul dintre hotarele sale orientale, nu este suficient de importantă pentru a i se acorda atenţie. Şi totuşi, la baza manifestaţiilor se află un subiect care ar trebui să-l intereseze pe orice european. Un subiect pe care este fondată Uniunea Europeană precum şi valorile ei democratice, presupuse a fi împărtăşite de toţi locuitorii: statul de drept şi respectarea acestuia de către cei aflaţi la putere.
În Bulgaria, aşa cum a scris Frankfurter Allgemeine Zeitung, grupuri formate din fosta nomenclatură sau din serviciile secrete comuniste au fagocitat multe dintre instituţiile statului, în scopul de a-şi conduce micile lor învîrteli într-o vastă „zonă gri“, între politică, economie şi crimă organizată.
Şi toată lumea cunoaşte această situaţie, după cum reiese şi din rapoartele de evaluare ale UE cu privire la reforma justiţiei, corupţie şi lupta împotriva crimei organizate. Dar, în afară de suspendarea subvenţiilor europene, UE nu a luat nici o măsură serioasă pentru a obliga autorităţile bulgare să se conformeze angajamentelor asumate odată cu aderarea ţării.
Bulgaria nu este singura ţară cu probleme. România, supusă aceloraşi rapoarte de evaluare, este încă departe de a fi ireproşabilă. Iar reformele constituţionale introduse de guvernul lui Viktor Orbán în Ungaria, de mai multe ori criticate de Consiliul Europei, revin adeseori în dezbaterile Parlamentului European.
Însă discuţiile în privinţa acestor trei ţări sînt extrem de politizate. Viktor Orbán beneficiază de sprijinul necondiţionat al unei majorităţi din Partidul Popular European (PPE), în timp ce poziţiile sale eurosceptice şi protecţioniste accentuează neîncrederea liberalilor. Ultima campanie electorală română a fost scena unei bătălii de influenţă între PPE, socialiştii şi liberalii europeni. Iar liderul Partidului Socialist Bulgar, în prezent majoritar la Sofia, Serghei Stanişev, este şi preşedintele Partidul Socialiştilor Europeni, care de altfel nu a emis nici o critică în privinţa recentelor numiri suspecte contestate de stradă.
Cum se poate evita această instrumentalizare şi apăra cu adevărat respectarea statului de drept în Europa? Instituirea unui mecanism independent de control, propus de deputatul european Rui Tavares, în cazul Ungariei, ar fi un prim pas. Ideea de „a dezbate mai mult, dincolo de problemele economice, de felul în care statele membre aplică regulile statului de drept şi asigură respectarea drepturilor fundamentale“, studiată actualmente de către Comisia Europeană, ar fi un al doilea.
Fiindcă aşa cum aderarea la moneda unică este condiţionată de respectarea faimoaselor criterii de convergenţă din Tratatul de la Maastricht, aderarea la UE este condiţionată de criteriile de la Copenhaga, care includ democraţia şi statul de drept. Dar, în timp ce, în urma crizei datoriilor, statele membre au acceptat să înăsprească sancţiunile şi aplicarea lor în caz de nerespectare a criteriilor economice, ele rămîn mai sfioase cînd vine vorba de a evalua şi de a pedepsi nerespectarea regulilor de drept. Am putut constata consecinţele acestui sistem cu două viteze, chiar a doua zi după ciocnirile din Sofia. În Grecia, supusă unui memorandum riguros în schimbul unui ajutor financiar, un partid neonazist reprezentat în Parlament a putut, în 24 iulie, să organizeze un miting, deşi interzis, şi să difuzeze imnul nazist în plină stradă, fără să fie deranjat de nimeni.
UE ar putea impune măsuri şi grile de sancţiuni pentru organizarea politică şi instituţională a statelor sale membre? În contextul actual de sfidare faţă de „Bruxelles“, această intruziune în suveranitatea statelor ar fi un demers riscant. Dar, pe de altă parte, întocmai această toleranţă faţă de încălcările valorilor democratice, precum în cazul Bulgariei şi României, este ceea ce alimentează respingerea faţă de UE în inima noilor membri ai clubului, deja intraţi sau doar candidaţi. Drumul este deci foarte îngust, dar s-ar putea dovedi într-o zi de neocolit.
Eric Maurice este jurnalist francez, redactor- şef al presseurop.eu. După ce a făcut studii de istorie şi jurnalism, a început să lucreze, din anul 2000, la Courrier international, unde a fost responsabil pentru Franţa, a transmis actualitatea nord-americană şi a condus serviciul Europa de Vest.
Foto L. Muntean
