Victime, procurori şi idioţi morali

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

● „Ofiţerul politic (Lupu) şi comandantul Vişinescu l-au bătut în permanenţă, i-au creat condiţii să se îmbolnăvească şi nu i-au dat îngrijire medicală. Intrau şi aruncau cu găleata cu apă pe el, în plină iarnă. Eu i-am supravegheat celula prin cele şase găuri, pe care le făcusem cu o sîrmă în uşă... Dacă n-aş fi fost de faţă această mărturie n-ar exista. Acum, cînd sînt în lumea liberă, am datoria să anunţ acest asasinat pe care l-a săvîrşit comandantul Vişinescu. Strigătele: «Fraţilor, aici este Ion Mihalache. Mă omoară!», au răsunat în tot celularul. Această crimă nu poate fi uitată.“ Din mărturia lui Ovidiu Borcea, publicată de Cicerone Ioniţoiu (şi republicată de Gândul). Ion Mihalache este astăzi un bulevard în centrul Bucureştiului. Doar întîmplarea face ca Vişinescu, comandantul, să nu locuiască pe Bulevardul Mihalache. Vişinescu stă în alt bloc central şi primeşte o pensie mare. Gândul ni l-a arătat săptămîna trecută salutînd drăgălaş, ploconitor, o doamnă cu copil. Numele lui se află pe o listă de 35 de foşti comandanţi de penitenciare politice, cărora Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc le-a făcut plîngeri penale.

● Pe Ovidiu Borcea, cel care a depus apoi mărturie, Vişinescu l-a dus la subsol şi l-a bătut cu cureaua pînă la sînge, ca să spună ce a vorbit cu ceilalţi deţinuţi prin codul Morse, lovind în peretele celulelor. Asta îşi amintea Ion Diaconescu, fostul lider ţărănist. Tot Diaconescu îşi aminteşte, într-un interviu, că l-a întîlnit pe Vişinescu după ce a ieşit din puşcărie: „Vai de mine, domnu’ Diaconescu, zice, eu care-am avut sub comanda mea atîţia deţinuţi te ştiu perfect, iar dumneata la Rîmnicu Sărat şase ani de zile ai avut un singur comandant şi nu mai mă cunoşti.“ A se reţine cinismul şi neruşinarea: Vişinescu nu se ascunde, îi aminteşte el lui Diaconescu cine este şi ce funcţie a avut. După Revoluţie, Diaconescu a fost parlamentar, mulţi ani la rînd, şi şef al Camerei Deputaţilor. În toată această perioadă, victimele au umblat pe aceleaşi străzi cu călăii. Victimele chiar ajunse la putere nu au avut ce le face călăilor pentru că urmaşii şi complicii călăilor au fost mereu mai puternici.

● Un amic care a studiat problema îmi face o radiografie a situaţiei juridice. În cazul omorului deosebit de grav, de care sînt acuzaţi Vişinescu şi ceilalţi, prescripţia a intervenit după 20 de ani, deci cîndva în anii ’60-’70. Prescripţia este o regulă care ar trebui să-i protejeze pe oameni de abuzuri: dacă statul nu a fost în stare să probeze că eşti vinovat, timp de x ani, nu o mai poate face ulterior. Nu e clar însă ce se întîmplă dacă statul nu vrea să demonstreze că eşti vinovat. Monica Macovei şi Sever Voinescu au reuşit să treacă prin Parlament o lege prin care prescripţia nu se aplică infracţiunilor foarte grave. Însă legea respectivă nu se aplică retroactiv, deci se aplică doar perioadelor de prescripţie care curgeau la momentul adoptării legii. Crimele de la Revoluţia din 1989 nu se vor prescrie – Ion Iliescu poate să doarmă neliniştit. Juriştii IICMER argumentează acum că prescripţia nu li se poate aplica celor 35 pentru că statul comunist a împiedicat înfăptuirea justiţiei. Este un argument logic. Rămîne însă problema – spune amicul meu – că, şi dacă procurorii vor accepta acest argument, tot au trecut 20 de ani şi după Revoluţie. Ar însemna o dublă condiţionare: prescripţia ar curge din momentul 1989 + ar trebui să intre sub incidenţa legii Macovei-Voinescu, pentru a putea fi trimişi în judecată.

● Cred însă că ar trebui să gîndim chiar mai îndrăzneţ. Prescripţia ar trebui să funcţioneze atunci cînd procurorii înşişi vor să ancheteze. Procurorii români nu au vrut, nici după 1989, să o facă. Ion Iliescu a avut trei mandate, în această perioadă, şi putere deplină asupra justiţiei, pînă la reforma din 2003. Cînd Vişinescu turna apă rece iarna peste Ion Mihalache, Ion Iliescu era şef al tineretului comunist. Despre ce voinţă a statului român de a urmări vinovaţii vorbim? Simpla invocare a prescripţiei în aceste cazuri reprezintă un abuz de drept. Tot Gândul arată că, între 2006 şi 2009, IICCMER a sesizat Parchetul în cazul a nu mai puţin de 300 de persoane. Toate sesizările au fost respinse, cele mai multe invocînd prescripţia. Practic, nici un torţionar nu a ajuns în faţa judecătorului pentru că procurorii au acţionat ca un filtru de blocaj. În cazul lui Gheorghe Enoiu, şeful Direcţiei Penale a Securităţii, Parchetului i-a luat trei ani ca să răspundă la sesizare. A răspuns la jumătate de an după ce Enoiu murise. De moarte bună, în patul său, cu pensia intactă.

● Observ că, la recentele numiri ale procurorilor de la Parchetul General, nu s-a vorbit deloc despre crimele torţionarilor comunişti. Ne-am concentrat cu toţii pe DNA, încercînd să salvăm ce se poate salva acolo. DNA are 120 de procurori, care au produs unde de şoc în sistemul instituţional corupt din România. Procurorii DNA s-au autoselectat – cei curajoşi şi cei care nu se pot obişnui cu logica „asta e“ au aplicat să lucreze la DNA. În toată această perioadă, Parchetul General, unde sînt restul procurorilor din România, a scăpat de atenţia publică. Cine, de fapt, reprezintă interesul statului român pentru a-i ancheta pe torţionari? Procuratura ar trebui să facă asta. Dar nu o face. IICMER este o instituţie mică şi marginală în sistemul puterii şi nici nu face parte din instituţiile justiţiei. Procuratura ar trebui să stea pe capul IICMER, să-i ceară dovezi. În schimb, Procuratura blochează sesizările. Dacă Procuratura şi-ar asuma logica IICMER – prescripţia nu poate fi aplicată pentru că statul comunist a blocat anchetarea –, atunci ar trebui să argumenteze asta în faţa unui judecător. Dacă judecătorii români decid că torţionarii comunişti se bucură de prescripţie, voi considera decizia idioată, dar va fi decizia unui judecător şi basta. Dar nu mă pot împăca cu ideea că reprezentantul statului, procurorul, care ar trebui să fie interesat în pedepsirea torţionarilor, decide el însuşi că nu e cazul să-i deranjeze. Îmi pare rău că nu am atras atenţia asupra problemei atunci cînd actualul Procuror General a fost audiat în CSM, cînd era candidat. Ar trebui ca de acum înainte să ţinem cont de asta la fiecare numire la conducerile Procuratorii. Ar trebui să ştim ce gîndesc aceşti oameni despre torţionarii comunişti şi dacă vor merge înainte cu justiţia pentru victime.

● 300 de sesizări făcute pînă în 2009, alte 35 făcute de IICMER la începutul acestui an. CNSAS publică pe site-ul său dosare, nume de securişti şi poveşti ale victimelor (arhivele CNSAS sînt o mină de aur pentru cei interesaţi de subiect, slab folosită). Şi totuşi, emoţia publică a fost stîrnită, acum, de cazul Vişinescu. Grupuri de ziarişti care îl aşteaptă la ieşirea din bloc, ştiri în prime-time, dezbateri. Ce se întîmplă? De ce la acest caz, de ce acum? A fost vorba şi de comunicarea excelentă. Gândul – prin Biro Atilla şi Marian Sultănoiu – a preluat informaţiile de la IICMER şi le-a dus mai departe. L-au găsit pe Vişinescu şi au pus povestea vieţii bătrînului jovial împreună cu povestea vieţii anterioare, de călău care îl bătea pe Mihalache cu biciul. Publicul a avut o poveste cap-coadă. Şi nu mai era ceva de demult şi de departe – criminalul era printre noi, ne saluta copiii politicos. Povestea a fost excelent spusă, pentru publicul de virale.

● Dar cred că deja vorbim şi de un altfel de public. Cei care au acum 30-40 de ani erau copii la Revoluţie. Nu au trebuit să plece capul şi nici nu simt vreo vinovăţie. Sîntem prima generaţie pentru care gîndirea în alb şi negru e confortabilă. Nu avem nici o vinovăţie de camuflat. Nu avem de ce să ne întrebăm: dar eu de ce nu am zis nimic împotriva lui Ceauşescu? Pentru noi, prizonierii politici nu sînt o reamintire a propriei laşităţi. Pentru că eram prea mici ca să fi putut măcar să fim eroi. Îi putem urî plenar pe torţionari, pe securişti, pe miliţieni, pe secretarii de partid, pe activişti – pentru că nu am avut ocazia să ne fie frică de ei şi nu trebuie să ne reamintim că am tăcut în faţa lor. Putem iubi victimele torţionarilor pentru că ne place să credem că şi noi am fi rezistat comuniştilor. Şi, spre deosebire de părinţii şi bunicii noştri, nu avem nici o amintire personală care să ne contrazică acest eroism de care ne simţim în stare. De aceea este o tîmpenie să spui că este prea tîrziu. De fapt, denazificarea Germaniei a avut loc doar la suprafaţă în anii ’50, impusă cu forţa de americani. Această primă etapă de decomunizare nu a avut loc în România pentru că nu avea cine să o impună în România lui Ion Iliescu. Adevărata denazificare a avut loc abia în anii ’60 şi a fost făcută de cei care erau adolescenţi cînd a murit Hitler – ei nu aveau de ce să se întrebe: chiar nu am ştiut despre lagărele morţii? Decomunizarea României abia urmează.

● Ca şi desecurizarea. Securitatea are apologeţii ei mereu vizibili. Pentru ăştia, Securitatea a fost un instrument patriotic. Pentru ei, nu contează ce s-a întîmplat în anii ’50, Securitatea a devenit cumva ulterior un instrument de bine, se opunea şi ruşilor, deci a fost OK. Filmul cu Pacepa de săptămîna trecută a fost un fel de hîrtie de turnesol. Cumva-cumva, agenţii de PR ai Securităţii ajung în funcţii pe lîngă oamenii puternici. Ion Iliescu îl avea pe Ioan Talpeş, Traian Băsescu îl are pe Iulian Chifu. Băieţii se reactivează atunci cînd onoarea Securităţii se cere salvată.

● Ca la orice vîlvă publică, idioţii morali nu puteau lipsi. Antena 3 îi compară pe torţionarii comunişti cu DNA. Deoarece şefii lor sînt anchetaţi pentru şantaj (un şantaj în care ei erau scule), ziariştii de acolo au comparat cazul Vişinescu cu deranjul lui Dan Voiculescu. Mogulul e un fel de Ion Mihalache. Va avea bulevard în Bucureşti atunci cînd Revoluţia borfaşilor (termenul lui Dan Tapalagă) va triumfa. Iar scîrbitul genetic Costi Rogozanu se arată sictirit şi de chestia asta cu torţionarii: îl enervează că vorbim despre ei, în loc să vorbim despre abuzurile băncilor.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

11172012 jpg
Costa Rica - Germania. Fosta campioană mondială din 2014 părăsește pentru a doua oară consecutiv competiția încă din faza grupelor
Multipla campioană mondială, Germania, părăsește pentru a doua oară consecutiv această competiție după triumful obținut în 2014.
1 horoscop zodia taur jpg jpeg
Două zodii de care trebuie să fugi cât poți. Cine sunt vampirii energetici care își epuizează semenii
Există două zodii de care trebuie să te ferești neapărat pentru că sunt vampiri energetici. Ei sunt oameni care te „storc” de energie și alături de care chiar și cea mai mică discuție poate fi epuizantă.
Fane Croația la Campionatul Mondial de fotbal din Qatar 2022 FOTO Profimedia (2) jpg
Spectacol al frumuseții în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial. Croatele au furat toate privirile FOTO
Croatele au făcut un adevărat spectacol în tribunele din Qatar, la Campionatul Mondial, la fiecare meci pe care naționala lor l-a disputat în faza grupelor, la turneul din acest an.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.