Homosexualii şi noua filozofie publică

7 august 2013
Homosexualii şi noua filozofie publică jpeg

Odată ce concentrarea veche de milenii a umanităţii pe supravieţuirea colectivă nu mai reprezintă o grijă principală, cîteva societăţi favorizate din Vest au devenit preocupate de probleme legate de drepturile omului. În deceniile recente, am trecut printr-o a doua înflorire a individualismului asociat cu gînditori de secol XIX, precum John Stuart Mill.

Drepturile indivizilor au fost înăbuşite de ororile primei jumătăţi a secolului al XX-lea. Însă, din anii ’60 încoace, energia consumată pînă atunci pentru a corecta nereguli colective a început să fie îndreptată din ce în ce mai mult spre apărarea drepturilor oamenilor ca indivizi. Într-adevăr, dacă putem spune că Vestul are o filozofie publică în zilele noastre, aceea este filozofia drepturilor omului.

Un exemplu mărunt, dar însemnat este recenta dezbatere parlamentară din Regatul Unit al Marii Britanii, în jurul unei legi care să recunoască dreptul la căsătorii între persoane de acelaşi sex, care vine ca urmare a unei decizii luate în Franţa în această primăvară, de a legaliza acest tip de căsătorie. E drept, Regatul Unit e unul dintre statele „întîrziate“: 13 ţări permit deja căsătoriile între homosexuali, iar actuala Curte Supremă a SUA, care e de obicei conservatoare, a anulat de curînd „Defense of Marriage Act“ – legea adoptată în 1996 pentru a interzice, în mod explicit, căsătoriile între persoane de acelaşi sex – şi o altă lege care interzicea acest tip de căsătorie în California.

Abia în 2004 li s-a permis persoanelor homosexuale britanice să formeze „parteneriate civile“ – relaţii cu acelaşi statut precum căsătoriile, dar cărora nu li se recunoştea titulatura. Acest lucru nu a rezolvat problema, pasiunea pentru drepturile omului trecînd, pur şi simplu, la nivelul următor. Refuzarea dreptului legal pentru cuplurile de homosexuali de a spune că sînt căsătoriţi este – a devenit – intolerabil de discriminatorie. Însă a le permite să se căsătorească s-a dovedit o chestiune legislativă mai dificil de rezolvat decît a le permite parteneriate civile.

Dezbaterea parlamentară care a precedat probabila trecere a acestei legi a dezvăluit un caz clasic cînd o instituţie (căsătoria) intră în conflict cu o cauză (drepturile omului). Atît oponenţii, cît şi susţinătorii legii recunosc că mariajul s-a schimbat în nenumărate moduri, de-a lungul timpului. Ei mai cad de acord asupra faptului că nucleul acestuia a rămas constant. Dar se contrazic cînd vine vorba de a stabili care e acel nucleu.

Argumentul principal al celor care se opun legii este acela că o căsătorie a însemnat întotdeauna o uniune pe viaţă, care urmăreşte procreaţia şi creşterea copiilor. Aceasta e semnificaţia sa „normativă“ – cel mai bun mod găsit de rasa umană pentru a-şi asigura supravieţuirea. Ca urmare, căsătoria este, inevitabil, pentru persoane de sex opus.

Împotriva acestor argumente, cei care sprijină căsătoriile între persoane de acelaşi sex susţin că singura constantă care defineşte căsătoria o reprezintă angajamentul unui cuplu îndrăgostit de „a-şi împărtăşi parcursul“. Iubirea şi devotamentul sînt singurele criterii relevante. E pur şi simplu nedrept să le refuzi statutul de căsătoriţi celor care vor să facă aceste jurăminte publice.

Multe şi ingenioase au fost încercările de a marca diferenţa. În Camera Lorzilor, Lordul Mackay of Clashfern, fost preşedinte al Camerei, a înaintat un amendament prin care cerea ca legea să facă distincţia între căsătorie (acelaşi sex) şi căsătorie (sex opus). El susţinea că folosirea cuvîntului „căsătorie“ va îndepărta orice discriminare, dar că parantezele vor evidenţia faptul că cele două sînt diferite.

Susţinătorii legii care permitea căsătoria între persoane de acelaşi sex nu au acceptat „căsătoria între paranteze“. Dat fiind că amendamentul lui Clashfern a fost respins cu 314 voturi la 119, mare parte din forma originală a legii rămîne intactă. Bisericile nu vor trebui să binecuvînteze uniuni între homosexuali, iar profesorii nu vor trebui să le promoveze (împotriva conştiinţei lor). Însă, în ceea ce priveşte statul, căsătoria nu va ţine cont de genul persoanei.

Argumentele ambelor părţi au fost de calitate înaltă, în special în Camera Lorzilor. Însă, stînd şi ascultînd dezbaterea, nu m-am putut opri să nu mă gîndesc ce înseamnă, în istoria umană, ca atît de mult intelect şi sentiment deopotrivă să fie concentrate pe o chestiune atît de mică precum interzicerea unui cuvînt, „căsătorie“, dar nu a substanţei acestuia.

Din punct de vedere lexicografic, oponenţii căsătoriilor între persoane de acelaşi sex au cu siguranţă dreptate. Pe plan istoric, căsătoria nu a fost – după cum a descris-o un coleg – un „plic alungit“, în care să fie împachetată orice expresie a iubirii şi a devotamentului. Nu este privită astfel în Marea Britanie contemporană, şi cu atît mai puţin în lumea non-vestică, unde uniunile între femei şi bărbaţi sînt considerate normă.

Dar există o slăbiciune bătătoare la ochi în argumentele celor care se opun legii: deşi fac aluzii şi insinuări legate de „consecinţele neintenţionate“ ale legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex, ei nu pot preciza cu exactitate care vor fi aceste consecinţe. Nu este evident că o căsătorie „normală“, procreaţia sau creşterea copiilor vor fi ameninţate de această „adăugare“.

De fapt, oponenţii legii nu menţionează nici că mariajul tradiţional se află într-o stare avansată de decădere, în societăţile vestice. Din ce în ce mai puţini oameni îşi bat capul să se căsătorească, iar căsătoria este privită din ce în ce mai puţin ca o uniune pe viaţă. Familiile au mai puţini copii, iar mulţi alţi bebeluşi sînt născuţi în afara căsătoriei. Astfel că una dintre „consecinţele neintenţionate“ ale legii ar putea fi adăugarea unor noi membri în rîndurile celor căsătoriţi, chiar dacă aceştia nu sînt cei cu care ne-a obişnuit istoria.

După o gîndire îndelungată, am votat pentru legea respectivă, deşi fără vreun simţ ascuţit că intru într-o luptă pentru libertate. Există un beneficiu clar legat de statut pentru minoritate, nu face nici un rău clar majorităţii, iar consecinţele pe termen lung sînt de nepătruns. În final, a părut a fi o decizie uşoară.

Cu toate acestea, mi-a lăsat un sentiment inconfortabil. Mill a scris în On Liberty că fiecare instituţie trebuie să-şi justifice păstrarea. Dacă nu poate face acest lucru, merită să fie distrusă.

Dar ce poate fi socotit drept justificare? Însăşi instituţia din care fac parte, Camera Lorzilor, nu are o justificare raţională în termenii alcătuirii şi puterilor sale, după cum au subliniat rapid cei dornici de reformă. Dar însăşi longevitatea unei instituţii precum căsătoria reprezintă o dovadă a valorii sale. Cel puţin, prudenţa ar trebui să le taie avîntul reformatorilor.

Robert Skidelsky este membru al Camerei Lorzilor din Marea Britanie şi profesor emerit de economie politică la Universitatea Warwick.

Copyright: Project Syndicate, 2013
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Patricia MIHAIL

Foto: L. Muntean

O mare invenție – contractul social jpeg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Make Europe Great Again
O reacție a existat la Beijing, care a impus tarife retaliatorii unor produse americane.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Să ne facem ruși!
Dacă nu credeţi, căutaţi, pe YouTube, filmuleţul în care Vladimir Putin cîntă, la un concert de binefacere, melodia „Blueberry Hills“.
Frica lui Putin jpeg
Teatrul şi politica
Cît despre sintagma „scena politică”, aceasta a devenit atît de banală şi de tocită de utilizarea continuă, încît nici nu o mai luăm în seamă.
AFumurescu prel jpg
Modelul vulturului-furnică
N-aveți încă pe ceas aplicația cu Eminescu?
m simina jpg
Darul din istorie
Dacă darurile nu sînt acceptate sau gestul nu devine reciproc la un momentdat, relația în cauză poate avea de suferit.
Iconofobie jpeg
O îndeletnicire plină de surprize
De ce oferă jocul „plăcere”, suplinind, s-ar zice, în plan imaginar, o realitate mai curînd frustrantă?
„Cu bule“ jpeg
Piua
Un cuvînt care denumește, în sensul său concret, un recipient greu, folosit pentru zdrobire, ajunge astfel să exprime eliberarea din constrîngerile jocului.
HCorches prel jpg
Primiți cu educația preșcolară?
Durerea pe care însă o resimte sistemul este că familia percepe grădinița în cu totul alți termeni.
radu naum PNG
Iar pleacă nemții acasă?
Există, legat de nemţi, cîteva idei fixe rezistente la orice bacterii ale raţiunii şi evidenţei. Una e că fac cele mai bune şi mai fiabile maşini.
p 7 Taipei, Taiwan WC jpg
Război pentru Taiwan?
SUA ar trebui să descurajeze în continuare independența formală a Taiwanului
Comunismul se aplică din nou jpeg
Frustrări individuale și naționale
Necazul e că nu întotdeauna frustratul aflat în drum spre vîrful puterii e recunoscut de populație.
640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.

Adevarul.ro

image
Austria se opune aderării României şi Bulgariei la Schengen. Anunțul, făcut de ministrul de Interne
Ministrul austriac de Interne, Gerhard Karner, a anunțat hotărârea definitivă a ţării sale de a se opune prin veto aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, din cauza creşterii migraţiei ilegale.
image
A renunțat la „visul american” și s-a întors în România. Povestea pensiunii dintr-un cătun izolat în splendoare
După 26 de ani petrecuți în Statele Unite ale Americii, Virgil Marchiș s-a întors definitiv acasă, în Maramureș, unde și-a făcut o pensiune împreună cu femeia iubită. Spune că nu s-ar mai duce în America decât în vizită și doar alături de partenera lui.
image
Actori din Wednesday, despre filmările în România: „Nimic nu m-a pregătit pentru asta”
Câțiva dintre actorii străini din serialul „Wednesday” (Addams), producția filmată în România, care a avut cea mai bună lansare de pe Netflix, au vorbit despre experiența lor din țara noastră, într-un interviu pentru HotNews.ro

HIstoria.ro

image
Căderea comunismului în Polonia şi Ungaria. „Reabilitarea” lui Imre Nagy
Dintre cei șase sateliți ai Uniunii Sovietice în Europa răsăriteană, Polonia și Ungaria au reprezentat un caz aparte.
image
Prima zi de ocupație germană în București
În dimineața zilei de 6 decembrie 1916, primarul Bucureștilor, Emil Petrescu, însoțit de mai mulți ambasadori – Vopicka (SUA) sau baronul Vredenburg (Olanda) – au ieșit în întâmpinarea armatelor Puterilor Centrale până aproape de Chitila.
image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.