Proprietatea prost înţeleasă

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
Marea de altădată jpeg

Nu ştiu cîţi îşi mai amintesc cum, imediat după Revoluţie, un Radu Câmpeanu trebuia să explice oamenilor, la televizor, ce înseamnă privatizare. Şi exemplifica prin tutungeria sau franzelăria de la colţul străzii, care, spunea el, nu vor mai fi ale statului, ci ale unui particular care se va ocupa de respectiva afacere. Era nevoie de asemenea explicaţii pentru cei mulţi care uitaseră ce înseamnă proprietate privată. Cei care mai ţineau minte aveau deopotrivă şi memoria naţionalizărilor şi a colectivizărilor comuniste şi încă se temeau că proprietatea particulară ar putea aduce cu sine cine ştie ce nouă prigoană, precum cea împotriva chiaburilor. Din cauza legislaţiei brusc depăşite, primele magazine particulare funcţionau după statutul consignaţiilor. Încet-încet, lucrurile s-au schimbat. La un moment dat, se spunea: „e un privat la colţul străzii“. Şi odată cu „privaţii“, a renăscut conceptul de patron. Era o persoană invidiată, percepută ca avînd mulţi bani apăruţi de cine ştie unde, în nici un caz din afacerea aflată la vedere.

Neştiinţa şi confuziile erau normale după decenii în care maximum de proprietate la care un cetăţean obişnuit putea spera fusese un apartament şi un automobil. Şi acelea se obţineau nu doar cu bani, ci şi după ce se trecea prin calvarul repartiţiilor date prin întreprindere, sau înscrieri şi aşteptări de ani de zile. În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, se dăduse un decret prin care nimeni nu putea deţine mai mult de o locuinţă.

Astăzi, e deja greu să-i explici unui copil cum era posibil ca un magazin să fie proprietate de stat şi aproape imposibil să-l faci să înţeleagă cum putea funcţiona acea afacere, de vreme ce, în cea mai mare parte a timpului, toate rafturile erau goale. Noţiunea de proprietate privată şi-a recîştigat prestigiul şi importanţa, ba chiar cu asupra de măsură, aş spune. Pentru că, oarecum justificat după lungile decenii comuniste, ideea tinde să cadă în extrema cealaltă. Expresia „proprietate privată“ a căpătat o putere magică. E probabil şi un model preluat din filmele americane, care însă nu se prea potriveşte în bătrîna Europă. Unii au ajuns să creadă că, pe propria proprietate, au dreptul să facă absolut orice, de la a da muzica tare pînă la a face foc acolo, indiferent unde ajunge fumul şi de la a o lăsa să se umple de gunoaie pînă la a a-i cotonogi pe cei care, dintr-un motiv sau altul, au îndrăznit s-o încalce. Alţii n-au înţeles nici pînă astăzi că nu se pot face stăpîni şi pe drumul de acces către alte proprietăţi sau pe utilităţile publice, doar pentru că trec pe lîngă gardul lor. Nu mai vorbesc de ideea că uneori ar trebui să contribuie la întreţinerea părţilor comune.

Un exemplu deja faimos este zona lacului Snagov, plină de proprietari bogaţi, dintre care mulţi nu s-au putut dezbăra de mentalitatea de apucători ai averii statului. În curînd, probabil că la lac nu va mai exista nici un fel de acces public, fiindcă va fi înconjurat, mai mult sau mai puţin legal, de proprietăţi care vor bloca toate căile de acces. Unii şi-au arondat, pur şi simplu, porţiuni de pădure (care are statut de rezervaţie naturală) sau chiar zone ale luciului de apă, pe care le-au înconjurat cu gard (lacul fiind, la rîndu-i, o rezervaţie administrată de Apele Române). Continuînd aşa, va veni momentul în care, deşi lacul şi pădurea aparţin domeniului public, în mod paradoxal de ele nu se vor mai putea bucura nici măcar amintiţii proprietari. Asta pentru că nu vor mai putea circula decît pe propria proprietate. Cei cu şalupe vor putea ieşi cu ele în larg, fiecare de pe pontonul lui particular, dar nu vor mai putea acosta nicăieri altundeva pentru că, de jur împrejur, nu vor mai fi decît proprietăţile altora. Sigur, există varianta să se împrietenească cu vecinii (ceea ce nu prea se întîmplă).

După epoca intangibilelor proprietăţi de stat comuniste, ne-am transformat într-o ţară cu proprietari răi şi garduri înalte pline de avertismente de tipul „cîine rău“. Individualişti care ţin să se izoleze cît mai bine de restul lumii.

Continuă să existe şi problema administratorilor, a concesionarilor, arendaşilor sau a tot felul de ciocoi care întotdeauna ajung să se creadă stăpîni. Noţiunea de proprietate privată a căpătat o asemenea forţă că pînă şi autorităţile statului o invocă cînd vor să explice, cît mai scurt, că nu e voie să intri într-o anumită zonă pe care o păzesc. Mi s-a întîmplat ca un SPP-ist cu un ski jet, care se învîrtea în jurul plajei prezidenţiale de la Neptun, să-mi spună că nu se poate trece cu barca pe sub podul care desparte plaja de debarcaderul prezidenţial fiindcă e o „proprietate privată“. Era, cred, doar o vorbă, fiindcă acolo nu poate fi cazul nici măcar de o proprietate privată a statului. Plajele sînt menţionate în mod explicit în Constituţie ca făcînd „obiectul exclusiv al proprietăţii publice“ (art. 136), deci forma legală prin care preşedinţia foloseşte acea plajă trebuie să fie alta. În sfîrşit, lăsînd la o parte această excepţie, ar fi poate cazul să luăm exemplul unor ţări civilizate europene, unde malurile tuturor apelor sînt folosite în mod public, şi proprietarii particulari, chiar dacă au ieşire la acea apă, sînt obligaţi să lase cîţiva metri liberi circulaţiei publice.

Cînd ideea de proprietate privată avea nevoie de susţinere, prin anii ’90, liberalii, în mod special, susţineau că există un instinct de proprietate înnăscut. Ei bine, se pare că un instinct înnăscut al interesului public nu există. E o chestiune mai subtilă, care se cultivă. La noi, ideea a şi fost complet compromisă de comunism. Dar poate că a venit momentul cînd oamenii pot înţelege mai uşor ce ar avea de cîştigat de pe urma unui domeniu public bine organizat şi administrat. Şi cineva ar trebui poate să-şi asume rolul de a-i educa în acest sens. Altfel, riscăm ca, după ce am ieşit cu greu din comunism, să ne trezim de-a dreptul în feudalism.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

3 png
Un schelet de dinozaur lung de 22 de metri, vândut la licitație în Franța
Un schelet de dinozaur lung de 22 de metri, vândut la licitație în Franța
bm jpg
Ce conține ce mai mare donație din istoria British Museum
Ce conține ce mai mare donație din istoria British Museum
1c (1) jpg
Fosilele unui crocodil marin, vechi de 10 milioane-12 milioane de ani, descoperite în Peru
Paleontologii peruani au prezentat miercuri la Lima fosilele rare ale unui exemplar tânăr de crocodil marin, vechi de 10 milioane - 12 milioane de ani, descoperite în deşertul Ocucaje, considerat cel mai mare cimitir de fosile din lume ce datează din Miocen,
medicul beatrice mahler jpeg
Beatrice Mahler semnalează un potenţial pericol medical: Boala X. „Românii trebuie protejați, iar haosul nu înseamnă protecție”
„Nu este un joc și nici o glumă, este o boală pe care lumea medicală internațională o privește cu mare atenție.”
banner dana budeanu png
FOTO. Cum arată bradul de Crăciun al Danei Budeanu. Nu, nu are nici globulețe, nici beteală!
Febra pregătirilor pentru sărbătorile de iarnă a cuprins deja vedetele din showbiz-ul românesc, iar Dana Budeanu nu a făcut excepție.
banner oana lis png
Oana Lis, în scaun cu rotile. Ce mesaj a transmis soția lui Viorel Lis
Oana Lis și-a șocat fanii cu o postare pe rețelele de socializare în care apare așezată într-un scaun cu rotile. Nu, din fericire, soția fostului edil al Bucureștiului nu a pățit nimic, însă a dorit să privească viața dintr-o altă perspectivă.
vin fiert jpg
Rețeta ideală pentru vin fiert ca la carte. Când trebuie să adaugi scorțișoara, ca să nu iasă cu gust amar
Vinul fiert este una dintre băuturile clasice ale iernii, perfectă pentru serile reci, alături de prieteni sau familie. Este un simbol al sărbătorilor, al confortului și al aromelor specifice sezonului.
Teodora voinescu FOTO facebook jpg
Cea mai rapidă cititoare din lume e româncă. Secretul care o ajută să termine un roman în 34 de minute
O profesoară de română din Brașov a devenită cea mai rapidă cititoare din lume la Campionatul Mondial de Citit Viteză, desfășurat în weekend, la Istanbul, unde a parcurs 130 de pagini în 34 de minute.
Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic
Destinul tragic al lui Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic în România
Pentru revista Historia citesc în fine tot eseul academicianului Valeriu Pasat despre Mihail Ostrovski, primul ambasador sovietic la București.