Branduirea optimismului

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Branduirea optimismului jpeg

În ultima vreme, românul pare să fie depresiv şi, sporadic, masochist: ne merge rău, tot mai rău, şi să vezi că o să fie şi mai rău! Există şi un soi de jubilaţie în această expunere a tarelor, a bubelor naţionale, congenitale şi nevindecabile, care sînt vînate în media şi în viaţa de zi cu zi a fiecărui român. Şi, ca să fim oneşti, nici media, nici fiecare dintre noi nu ducem lipsă de exemple la îndemînă. Doar că intervine aici o selecţie, ca în cazul tradiţiilor: reţinem doar ceea ce considerăm exemplar pentru decăderea neamului. O selecţie inversă, deci, care instituie un soi de tradiţii morbide, de mitologie neagră, din care se hrăneşte apoi în continuare depresia naţională: aşa sîntem noi, din moşi-strămoşi.

De curînd, am făcut un soi de statistică a „audienţei“ propriilor mele „pilule“. Dincolo de diferenţele sistematice dintre cele „la liber“ şi cele „cu plată“, mi-a rezultat un interesant profil de „rating“: cele mai citite şi apreciate (ca număr de like-uri) par a fi cele care expun, rezonabil şi probabil convingător, jalea naţională şi simptomele ei majore. În aceste cazuri, se naşte parcă un fel de empatie a cititorilor, care se recunosc în poveştile respective şi, uneori, par să se bucure sui generis de confirmarea propriului diagnostic de ţară. Îmi este greu să evaluez însă dacă le plac şi nuanţările pe care încerc să le fac de fiecare dată sau apreciază doar atmosfera sumbră şi pe alocuri exasperată a textului în ansamblul său...

Iată însă că tot media – care au fost cutia majoră de rezonanţă a depresiei naţionale – par să ne ofere şi tratamentul: românii sînt prea pesimişti, trebuie să-i facem optimişti, să le oferim motive de bucurie şi mîndrie naţională. Să le arătăm, de pildă, că „românii au talent“ sau că am văzut şi români fericiţi... De fapt, pesimismul a început să nu mai vîndă, ca într-o criză de supraproducţie, aşa că se trece, tatonînd, la o branduire a optimismului. „Ce trebuie să facem noi, românii, ca să fim mai optimişti?“ m-a întrebat, de curînd, o jurnalistă. Păi, ştiu şi eu, maică...

Modelul pare a fi, oarecum, cel american, de promovare a unei „gîndiri pozitive“, doar că în acest caz, terapia este aplicată homeopatic şi alternativ: doze de cal de pesimism şi, regulat, aceste picături miraculoase de optimism. Din depresivi, românii riscă să devină, astfel, maniaco-depresivi, un soi de doctor Jekyll şi Mr. Hyde – ziua veseli, noaptea trişti, cînd disperaţi, cînd fuduli, într-o alternanţă care te zăpăceşte şi mai tare: păi, de fapt, noi cum sîntem?

Modelul de tratament american este însă unul mult mai coerent (chiar dacă, personal, nu sînt deloc un adept al său) şi nu este transferabil ca atare, precum un format de televiziune. Positive thinking este un întreg stil de viaţă, un „tratament“ total, care se aplică permanent şi întregii societăţi, de la Independance Day la Prozac, şi de la body building la toate asociaţiile de suport pentru foşti alcoolici sau viitoare mame. Gîndirea pozitivă este o responsabilitate naţională, obligaţia fiecărui cetăţean de a fi fericit: „Smile or die“ – după cum ironiza (argumentat) Barbara Ehrenreich într-o carte recentă, care a făcut furori. O obligaţie dificilă şi nu lipsită de ipocrizie, ce-i drept, dar care este impusă unei societăţi în care oportunităţile de zîmbet sînt într-o cantitate satisfăcătoare. Zău că nu cred că este cazul României, care, în plus, a (mai) păstrat ceva din arta de a rîde din cînd în cînd, chiar dacă nu şi-a însuşit-o pe aceea de a zîmbi permanent!

Optimismul nu este (doar) o stare de spirit, o dispoziţie de moment, ci o abilitate care se învaţă cu greu şi se practică cu măsură. O abilitate care presupune mai mult luciditatea decît entuziasmul, care implică mai întîi cunoaşterea, apoi recunoaşterea de sine, acea împăcare critică, dar senină, cu realitatea.

În locul „shot-urilor“ de optimism, eu aş propune deci alt „tratament“ naţional: românul bine temperat. Şi mai vorbim peste o sută de ani...

Vintilă Mihăilescu este antropolog, profesor la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică, Polirom, 2013.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.