Pe lîngă casă
Nu am mai avut ocazia să primesc, în Bucureşti, amici din străinătate, astfel încît am avut destule emoţii în momentul în care prieteni de-ai mei, de prin lumea virtuală a Grepolisului, mi-au zis că au de gînd să îşi facă vacanţa în România şi ar vrea să stea un weekend în Capitală. De fel, sînt polonezi. El este profesor universitar (de matematică), ea este profesoară de liceu (tot de matematică) şi au trei copii, adolescenţi. Cel mare este în lotul naţional al Poloniei (la matematică). Fetele fac balet. Pasul unu: să le găsesc un hotel cît mai aproape de casa mea, să nu fiu nevoit să bat drumuri lungi pînă la ei şi înapoi. În plus, stau prin zona halei Traian, foarte aproape de Unirii. Tocmai bine. Evident, în viaţa mea nu am stat la hotel în Bucureşti, aşa că nu aveam nici o idee despre preţuri sau condiţii. Am găsit un hotel micuţ, în capătul străzii Plantelor, colţ cu Mîntuleasa, la 45 de euro pe noapte, cu mic dejun inclus. Ba aveau şi o terasă cochetă, tocmai bună de băut cafeaua şi făcut planul de vizite al zilei. Le-a plăcut, preţul le-a convenit.
Pe seară, tur de orientare prin cartier. Fotografii cu splendid renovatul sediu al casei de avocatură Predoiu Zamfirescu de pe Plantelor, cu nebunia stil Gaudi de pe Emil Racoviţă şi cu fostele garaje regale de pe Romulus. Apoi, ieşire spre Piaţa Universităţii prin Rosetti, să ajungem la metrou. Fiul cel mare este pasionat de hărţi (vechi şi noi), astfel încît, la întrebarea mea „Ce aţi vrea să vedeţi?“, răspunsul a venit simplu: Muzeul hărţilor. Acolo i-am dus, pe Londra, colţ cu Varşovia (spre amuzamentul tuturor). Le-am explicat, în cîteva vorbe, destinul politic al fondatorului (Adrian Năstase). Muzeul le-a plăcut. Am ieşit la plimbare pe Aviatorilor, ne-am întors la Unirii cu metroul. Acolo ne-am dus în „prospecţie“ la Bărăţia, deoarece aveau de gînd să meargă duminică la liturghie. Spre surpriza tuturor, aveau slujbă în limba polonă. Mai mult, preotul (aveam să aflu a doua zi), era originar din acelaşi oraş cu ei, din Szceczin.
Pe seară, ce poţi face cu nişte oameni veniţi tocmai din Polonia, în vacanţă? Evident, i-am dus în Centrul vechi. Le-am povestit despre clădirea CEC-ului şi modernizarea din vremea lui Carol I, anecdotele despre Caru’ cu bere (legenda reţetei de mici – inclusă), cîteva vorbe despre Stavropoleos şi am încheiat seara la una dintre cîrciumioarele supraaglomerate din zonă. Beri pentru adulţi, îngheţate pentru copii, poveşti din lumea globală. Conversaţie casual middle class (nu am nici o idee cum aş spune asta pe româneşte) despre bănci, firme de asigurări, cariere, bacalaureat (la noi şi la ei), salarii, pasiunile copiilor, concedii prin terţe ţări. Am constatat relativ repede că nu prea aveam nici o problemă în a ne înţelege preocupările. Diferenţele par a fi mult mai mici decît asemănările. La un moment dat, ni s-a părut că, pe vremea comuniştilor, am fi avut mai multe lucruri inedite să ne comunicăm decît astăzi, într-o aceeaşi Uniune Europeană, conducînd (cam) aceleaşi maşini, plătind (cam) aceleaşi rate la bancă şi cumpărînd mîncare sau haine de la (cam) aceleaşi firme. Constatarea nu ne-a întristat şi nici nu ne-a amuzat. Am tras concluzia ca atare, fără a ne chinui să contextualizăm. Erau în vacanţă, zău. În Centrul vechi le-a plăcut.
Duminică, pînă în ora liturghiei de la Bărăţia, au venit cu noi la AFI (fi-mea avea antrenament), să patineze şi să facă un oarecare shopping. Am mai băut cîte o cafea, iar Michal (pasionatul de hărţi) a cumpărat una de-a Bucureştiului. Ocazie cu care am constatat şi eu că editorii au fost inteligenţi rău: toate informaţiile erau trecute numai în româneşte. De fapt, cam toate indicatoarele de pe la metrou sau de pe străzi nu există decît pe româneşte. Ferească Domnul să priceapă vizitatorul străin ceva! Despre mall – nici o părere. Ce părere ai putea avea? Un mall şi atît. Ca oricare altul.
În schimb, Bucureştiul li s-a părut nostim, cu clădiri vechi suprinzătoare, agitat, cu mulţi cîini vagabonzi. Pînă aici, nimic nou pentru mine. M-a distrat însă cînd mi-au declarat că sînt prea multe maşini (într-un weekend de vară, în sezonul vacanţelor; he, he, he, ce ştiu ei?)
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: L. Muntean
