O povestire cu tîlc

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
O povestire cu tîlc jpeg

Unul dintre eroii Patericului egiptean a dorit, la un moment dat, să facă o demonstraţie de forţă. Se răspîndise în chinovia sa vestea că păgînii invadaseră ţinutul şi începuseră prigoana împotriva creştinilor. Ardeau locurile de rugăciune şi îi treceau prin sabie pe monahi. Conform informaţiilor, prigonitorii se îndreptau vertiginos chiar către mănăstirea în discuţie, intenţionînd să o facă una cu pămîntul. Fraţii intrară în panică şi, în urma sfatului obştesc, deciseră să-şi abandoneze chiliile, mergînd în pustie, unde ar fi fost feriţi de urgia barbarilor. Protagonistul nostru însă nu a agreat hotărîrea colectivă. I se păru o decizie uşor ipocrită, dacă nu un exemplu de necredinţă. Prin gestul lor de retragere – argumentă Avva –, călugării nu făceau altceva decît să se îndoiască de atotputernicia lui Dumnezeu. Nu există rău din această lume care să se afle deasupra binelui lui Hristos. Raţionamentul părintelui şi atitudinea lui de credinţă nestrămutată se voiau, în principiu, imbatabile. Totuşi, fraţii, cu smerenie pentru neputinţa lor morală, aleseră, ultimativ, îndemnul instinctului, transmis ereditar de multitudinea de generaţii umane care îi precedaseră şi care ştiuseră, la rîndul lor atavic, că, în faţa pericolului iminent, singura reacţie validă, de autoconservare, e fuga. Ca atare, îl părăsiră pe bătrîn, dispărînd în văgăunile deşertului.

Avva nu s-a tulburat defel şi şi-a urmat rînduiala zilnică. A petrecut în post şi rugăciune orele dinaintea sosirii barbarilor, şi-a citit pravila şi a contemplat, ca de obicei, atotcuprinderea dumnezeirii. Într-un tîrziu, a fost trezit din excursurile sale epifanice de primele zgomote ale invadatorilor. Intraţi în chinovie, aceştia îşi începură devastarea. Distrugeau pereţii chiliilor şi puneau foc obiectelor sfinte. Chiuiau animalic, răscolind pămîntul cu copitele cailor nestăviliţi. Bătrînul ieşi cu demnitate în mijlocul lor, bănuind că atunci îşi va fi găsit sfîrşitul. Realiză că era speriat, umanitatea din el cerîndu-şi necondiţionat tributul natural. Îl bucura numai faptul că va muri pentru credinţă, înmulţind rîndurile martirilor creştini. Închise ochii şi aşteptă, senin, lovitura de sabie ce avea să-i separe capul de trup. Pentru mai multe minute însă, nimic nu se întîmplă. Privi în jur oarecum descumpănit. Barbariile continuau parcă şi mai înverşunat, dar, în mod curios, atacatorii nu îl băgau în seamă şi pe el. Avu o tentativă de atragere a atenţiei inamicilor. Făcu mai mulţi paşi printre păgînii înfierbîntaţi, uitîndu-se, mirat, în stînga şi în dreapta. Situaţia rămase totuşi neschimbată. Nimeni nu părea să-l observe. Se mişca haotic printre invadatori, încerca, puţin caraghios, să le atragă atenţia cumva. Minutele treceau însă, iar el părea să fie tratat ca unul de-al lor.

Într-un tîrziu, părintele se cutremură, înţelegînd marea minune petrecută fără ştirea lui. Dumnezeu îl făcuse nevăzut pentru barbari, răsplătind astfel dovada sa de credinţă. Abia acum însă, în chip miraculos, inima bătrînului se smeri cu adevărat, iar lacrimile începură să-i curgă rîuri pe obraji. Îşi spuse singur, cu dojană: „Avvo, e timpul să laşi ce este al lui Dumnezeu lui Dumnezeu şi să faci şi tu lucrul omului, luîndu-ţi picioarele la spinare!“ Fugi apoi cu aceeaşi groază cu care se topiseră şi ceilalţi fraţi ai săi. Se ascunse, umilit, prin pustiurile egiptene. Forţa extraordinară a acestei istorisiri nu stă neapărat în minunea săvîrşită de Dumnezeu asupra monahului, cît în revelaţia ultimă pe care protagonistul o primeşte. Ce a înţeles, în fapt, călugărul din milostenia lui Dumnezeu faţă de el? A înţeles că nu se cuvine ca el să-şi depăşească starea, prin rupturi de nivel, impunîndu-i lui Dumnezeu, în virtutea credinţei, prezenţa în această lume în moduri extrasenzoriale, aflate dincolo de puterea indivizilor de cuprindere şi înţelegere. Dumnezeirea nu trebuie gîndită ca un buton magic pe care îl apăsăm pentru a intra direct în transcendent, ocolind trivialitatea lumii. Însăşi misiunea mesianică nu ar fi avut sens decît în condiţiile respectării tuturor datelor umanităţii. „Lucrul omului“ trebuia dus pînă la capăt, pentru a întrezări, la un moment dat, nelimitarea „lucrului lui Dumnezeu“.

Într-un editorial mai vechi, Andrei Pleşu face un comentariu extrem de interesant şi de provocator, pornind de la o observaţie subtilă: „Stă în firea minţii noastre să se raporteze constant la realităţi care o depăşesc. Putem concepe inteligenţe mai înalte decît a noastră, putem concepe deneconceputul, alteritatea totală, supra-raţionalitatea. Avem o înnăscută disponibilitate anagogică. Trăim, necontenit, cu subînţelesul unui nivel de existenţă şi de gîndire aflat deasupra nivelului propriu. Intelectul uman pare prefigurat pentru a se raporta la un intelect transcendent.“ Pe acest palier al disponibilităţii minţii umane de a ieşi din raţionalul imediat, mediat de concreteţea fenomenelor vizibile, şi a intra în imaterialul de factură epifanică prinde contur, aş adăuga eu, ideea credinţei. Putem spune chiar că, într-un anumit sens, credinţa devine un gest de ieşire din inteligibil şi un altul, complementar, de aşezare în deneconceput. Ea nu poate însă legitima, oricît de puternică ar fi, abandonarea „lucrului omului“, care rămîne expresia invariabilă a condiţiei noastre terestre. Nu este firesc şi nici înţelept să pretindem că-l putem depăşi în împrejurările biografiei pămîntene. Personal, îmi face bine să recitesc acest fragment din Patericul egiptean ori de cîte ori mi se pare că am devenit prea bun pentru lumea în care trăiesc şi cred, nechibzuit, că ea ar trebui schimbată peste noapte.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.