Bruxelles-ul sună trezirea pentru feudalii de la Bucureşti
După cum ne-am obişnuit, la noi lucrurile importante se discută puţin sau deloc. Aşa şi cu formularea priorităţilor României pentru finanţările din fonduri europene, în ciclul bugetar 2014-2020. Desigur, despre dialogul pe axa Bruxelles – Bucureşti s-a mai vorbit pe ici, pe colo, iar criticile Comisiei Europene au fost repede speculate politic în capitala României – ca şi cum cineva de prin politica noastră ar avea dreptul să ridice piatra cînd vine vorba despre absorbţie.
Fondul problemei a scăpat însă liderilor noştri, în frunte cu cei doi cocoşi ai ringului politic, preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Pur şi simplu, acordul de parteneriat pe care România trebuie să-l încheie cu Comisia Europeană, în perspectiva viitorului ciclu bugetar înseamnă o provocare cu totul nouă, pusă în faţa unor autorităţi care nu s-au descurcat nici aşa, în condiţiile să le spunem mai relaxate ale bugetului 2007-2013. Noua politică de coeziune va pune un accent sporit pe rezultatele concrete, pe integrarea proiectelor în Strategia Europa 2020, pe atingerea unor criterii de performanţă clar formulate.
Pe această temă se poartă dialogul dintre Bucureşti şi Bruxelles – este adevărat, nu toate statele membre au semnat pînă acum acordurile de parteneriat, deci se poate spune că nu sîntem chiar la fundul grămezii. Comisarul pentru dezvoltare regională Johannes Hahn îşi exprima speranţa că parteneriatele vor fi încheiate la începutul anului 2014, deci timp am mai avea. Aşa cum a relatat presa de la noi, din punctul de vedere al Comisiei, proiectul Acordului de Parteneriat privind modul de utilizare a banilor comunitari pentru 2014-2020 este incoerent şi fără priorităţi clare. Este deja cel de-al doilea semnal de acest gen transmis de Comisia Europeană, după cel din primăvară. Dar ce reproşează, concret, Comisia?
În primul rînd, o „inconsecvenţă între obiective şi alocarea finanţărilor“. Aceasta înseamnă că priorităţile pentru investiţii nu sînt formulate convingător – aceeaşi păguboasă intenţie de a face „de toate“, că doar sîntem campioni la proiecte începute şi nefinalizate.
Iar aceasta nu este urmarea unui prea mare entuziasm, în condiţiile lipsei de resurse. Este rezultatul feudalizării deciziei politice în România. Fiecare baron este responsabil pentru strîngerea de voturi într-o anumită arie administrativă. El are nevoie de proiecte vizibile, care să se încheie repede, de preferinţă în preajma alegerilor. Alegătorii vor fi mulţumiţi, primarii vor ţine aproape de partid şi vor mobiliza lumea la vot, ca să nu mai vorbim de cît de mulţumite vor fi companiile locale cu conexiuni politice, abonate la lucrări publice. Aşa ne putem explica puzderia de săli de sport, de parcuri în sate, de festivaluri şi zile ale orşelor şi comunelor, instalarea de pergole şi construirea de ronduri florale, campaniile de asfaltări şi montări de borduri şi pavele, şi cîte şi mai cîte lucrări menite să ia ochii. Nu că acestea nu ar fi necesare – doar că singure nu au cum să aducă dezvoltare.
Problema este că acum Bruxelles-ul vrea altceva. Şi găsim aceasta chiar în mesajul transmis Bucureştiului: sprijinirea IMM-urilor, creşterea eficienţei energetice şi producerea de energie regenerabilă, prevenirea riscurilor decurgînd din schimbările climatice (de exemplu, irigaţii, îndiguiri, împăduriri, mijloace moderne de intervenţie în caz de dezastre ş.a.), reţele de e-sănătate, e-cultură. Sînt exact direcţiile neglijate de autorităţi, întrucît nu aduc un profit imediat în relaţia baron-alegător.
De altfel, Comisia consideră exagerată cererea României de a se aloca 7 miliarde de euro în programe regionale, adică exact acolo unde se realizează cele mai multe proiecte de tip feudal.
Comisia Europeană mai atrage atenţia României că îi lipseşte în continuare Master-Planul pentru Transport. Este o problemă veche, nerezolvată de pleiada de miniştri ai Transporturilor care s-au perindat în ultimii ani – documentul ar fi trebuit finalizat acum trei ani. În actuala structură guvernamentală, marile proiecte de infrastructură au trecut în subordinea unui ministru delegat cu atribuţii speciale în domeniu – ministrul Dan Şova, în timp ce documentul-cadru, adică Master-Planul, a rămas în sarcina Transporturilor. Aceasta, desigur, nu poate uşura rezolvarea problemei. Plus că, între timp, a intervenit şi spinoasa problemă a postului de ministru al Transporturilor, vacant după condamnarea liberalului Relu Fenechiu.
Comisia Europeană a atras atenţia că discuţiile pentru finanţarea marilor proiecte de infrastructură nu vor fi deschise pînă cînd România nu va prezenta Master-Planul. Există pericolul ca întregul program operaţional să fie blocat – avertizează Comisia Europeană.
Provocările sînt, aşadar, uriaşe, dar în cabinetele politicienilor nu e vreme pentru asemenea nimicuri. Aparatul administrativ este însă gripat de interesele politice locale şi de disputele din interiorul coaliţiei. Marele şantier al regionalizării s-a oprit. În timp ce liderii de la centru dau semnalul reîncălzirii războiului. Un război care consumă toate energiile politice, un război pe care nu se ştie cine-l va cîştiga, dar despre care ştim, de pe acum, că-l vom pierde cu toţii.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.
