Să ne bucurăm că nu se mai duce Chiricheş la Totthenham?
Încerc un răspuns informativ. Vlad Chiricheş, 24 de ani, este fotbalist la echipa naţională şi la Steaua, club unde cîştigă 10.000 de euro pe lună. A primit o ofertă de transfer la echipa londoneză Tottenham, unde ar fi cîştigat 120.000 de euro pe lună, cît ia la Steaua într-un an. La rîndu-i, Steaua ar fi încasat 8 milioane de euro, cea mai mare sumă plătită vreodată pe un jucător român, aproape dublu faţă de cît a costat Hagi acum 20 de ani, cînd a fost cumpărat de către Real Madrid. Ştiu că expresii precum „a costat“, „sumă plătită pe el“ şi „a fost cumpărat“ sună ciudat cînd e vorba de oameni, dar în lumea sportului valorile sînt mutate dintr-un loc în altul precum mijloacele fixe sau brevetele, cu singura diferenţă că e nevoie şi de acordul lor. Dacă dublul acord, al clubului proprietar şi al jucătorului, nu se realizează simultan, atunci jucătorul nu se transferă. Este ceea ce s-a întîmplat, pînă acum, cu Chiricheş.
Interesant nu e faptul că nu a plecat, ci motivul declarat pentru care nu a plecat. Din detenţie, patronul clubului, Gigi Becali s-a enervat cînd a aflat că Tottenham presează pentru un răspuns rapid şi a spus: „Pe mine nu mă grăbeşte nimeni! Dacă mă grăbesc, atunci Chiricheş nu merge nicăieri.“ Şi n-a mai mers!
Poate că declaraţia ascunde şi altceva, de pildă neînţelegeri pe termenele de plată ale celor 8 milioane de euro. Dar, aşa cum a fost ea formulată, risipeşte orice calcul, orice sumă, orice informaţie seacă şi lasă totul la seama umorilor. A fost, în fond, o demonstraţie de forţă din partea cuiva care, făcînd ceea ce a făcut, şi-a exprimat dorul de libertate întemniţînd cariera unui fotbalist. Nu la propriu, desigur, să nu uităm distincţia, totuşi.
