Marea de altădată

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Marea de altădată jpeg

Eram la mare, pe litoralul nostru agitat şi semi-trist cînd, din cine ştie ce motiv, mi-a răsărit brusc în minte o imagine foarte veche. O cameră de hotel în care eram împreună cu mama, în vizită la o fostă colegă de-a ei de facultate. Începutul anilor ’70. Colegei i se zicea într-un fel de neuitat: Pupi. Ajunsesem acolo după masa de seară, era deja întuneric, pe drum mă impresionaseră reclamele de pe acoperişul hotelurilor. Era o vreme în care noaptea se aprindeau reclame în culori uni, pregnante, cu numele hotelurilor.

Camera lui Pupi era blînd luminată de o veioză. Erau la modă cele cu abajururi în forme geometrice, în epoca în care femeile aveau sandale cu platformă şi purtau încă fustele mini ale anilor ‘60. Atmosfera dată de acea veioză mă făcea să mă simt bine. De fapt, mă scăldam într-o dulce plictiseală. Mama şi Pupi vorbeau tot extaziindu-se de cîte ceva ce eu nu pricepeam. Pupi era uscăţivă, plină de riduri şi bronzată, o figură energică. Şedea ghemuită pe un fotoliu. Povestea despre cum e să fii nevastă de marinar. Soţul ei, deşi făcuse filologie, ajunsese să lucreze în port sau chiar pe vapor, nu mai ştiu exact. Lumina, draperiile vişinii, scurte şi groase, asortate cu cuvertura de pat peste care plutea un miros amestecat de parfumuri şi tutun, starea de vacanţă, noaptea la mare, ideea de hotel, toate îmi creau o senzaţie specială pe care mi-o amintesc, iată, după patru decenii... Aşa un brusc flash de memorie te face să te întrebi cîte alte asemenea imagini şi senzaţii n-or fi ascunse prin colţurile minţii noastre complicate sau dacă nu cumva, tot ce a trecut odată prin raza simţurilor noastre a rămas înregistrat undeva. Poate că toate sînt acolo, doar că, în cele mai multe cazuri nu mai ştim „titlul“, „codul“ fişierului în care au fost depozitate. Uneori, prin cine ştie ce conexiuni neaşteptate ele ies la iveală şi ne revin brusc în amintire un miros, o culoare sau o textură care ne-au impresionat cu foarte mult timp în urmă. Prinzînd un astfel de capăt de aţă, se întîmplă să poţi trage de el mai departe.

Trăgînd de fir, ajung la teribila scenă, pe care de fapt n-am uitat-o niciodată, cu mama chinuindu-se cu două geamantane enorme, unul ecosez şi altul dintr-un fel de piele ca de crocodil, maro. Trebuia să ajungem cu ele la Hotelul Patria din Mamaia pe care nu-l mai găseam. Cum eu nu puteam nici să le clintesc, mama le căra singură, unul cîte unul. Se opintea să-l ridice pe primul şi se strîmba de spate, ajutîndu-se cu piciorul, reuşea să-l ducă, repede-repede, vreo douăzeci de metri, după care aproape că-l trîntea jos. Se întorcea la celălalt pe care o aşteptam eu cocoţat, mă dădea jos şi, cu aceeaşi săltare vitejească, îl ducea repede-repede lîngă celălalt. Într-un sfîrşit am ajuns la hotel. Acolo, mulţi oameni vociferau în faţa recepţiei, ca într-o sală de bursă în timpul unui crah. Se anunţase că vine un grup de străini şi că toate repartiţiile românilor pentru acel hotel se anulează. După vreo oră de scandal în care şi-au făcut apariţia şi nişte miliţieni, resemnaţi, oamenii au acceptat să-şi caute alte hoteluri. Şi poate că atunci a urmat acea noapte la coada interminabilă la biroul de cazare, de la cazinoul din Mamaia. Noaptea în care mama a dat buletinul cu o sută de lei vîrîtă înăuntru pentru a primi nişte locuri într-un hotel mai bun. Afară marea vuia, neagră şi ameninţătoare.

Era pe vremea cînd în nordul staţiunii exista Club Méditerranée, dincolo de ale cărui garduri zărisem odată nişte francezi care trăgeau cu arcul într-o ţintă cu cerculeţe colorate. Atunci am stat, cred, la Hotelul Riviera, pe ale cărui mari ferestre vedeam din pat, de la etajul 7, marea în stînga şi Siutghiolul în dreapta. M-am jucat în hol cu băiatul kuweitian. Mi-aduc aminte de maşinile somptuoase cu perdeluţe la geam din care descinseseră cele cîteva familii îmbrăcate altfel decît noi şi de felul în care copiii şi mamele lor executau imediat ce le spuneau bărbaţii.

Dar a mai fost şi Jara, cehul aflat în tabără, cu care am făcut schimb de jucării. Ne-am mai scris o vreme nişte cărţi poştale şi m-a invitat la Praga unde n-am putut să ajung decît după mai bine de 20 de ani (cînd pierdusem orice legătură cu el). Şi era invazia aceea de gărgăriţe care picau din senin pe tine, la plajă. Şi alergia care făcea să mi se înfunde nasul şi să nu pot dormi fără Rinofug. Mai ştiu că de la chioşcul de ziare din piatră, mama cumpăra Le Monde, că lîngă parapetul care desparte nisipul de asfalt erau robinete unde ne spălam pe picioare, că dimineaţa la micul dejun primeam un pliculeţ de ceai Hornimans, că aveam un chelner cu favoriţi, care semăna cu Aurelian Andreescu şi făcea întruna numai poante.

A fost şi ziua în care pe mare şi-a făcut apariţia corabia aceea cu pînze, ca o pasăre din alte lumi, cu multe aripi albe. Pînă seara a parcurs toată linia orizontului, din stînga pînă în dreapta. Mama zicea că trebuie să fie bricul Mircea. Altădată, şi mai demult, ai mei îşi puseseră căştile alea de plastic oribile şi dispăruseră undeva în apă. Papucii mei parcă plecaseră odată cu ei iar eu eram pe un cearceaf verde, prizonier, înconjurat de nisipul fierbinte pe care nu puteam călca.

De Pupi şi soţul ei marinar n-am mai auzit niciodată nimic.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Irene Cara FOTO Profimedia jpg
Actrița și cântăreața Irene Cara a fost găsită moartă în casă. Rolurile care au făcut-o celebră
Interpreta din filmele "Fame" şi "Flashdance" avea 63 de ani și a murit în casa ei din Florida. Nu se cunosc deocamdată cauzele decesului ei.
Franta Danemarca FOTO EPA EFE jpg
Franța-Danemarca. Știm care este prima echipă calificată în optimi
Echipa națională a Franţei a jucat cu selecționata Danemarcei, sâmbătă, pe Stadium 974 din Doha, în Grupa D.
Centura Vâlcii zona pe unde ar urma să treacă văzută din dronă Sursă colaj YouTube 19Railtrain95 mp4 thumbnail png
„Centura Vâlcii”, paralelă cu DN7 / E81: o altă legătură între Râmnicu Vâlcea și Autostrada Sibiu-Pitești
O nouă centură menită să ocolească municipiul Râmnicu Vâlcea, aflată la faza de proiect, menită să lege orașul de Autostrada Sibiu - Pitești, urmează să fie construită de Consiliul Județean Vâlcea.

HIstoria.ro

image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.
image
Cucerirea Vidinului, cea mai puternică fortăreaţă otomană de pe Dunăre
La începutul lunii mai 1877, Armata Română s-a concentrat în Oltenia pentru a împiedica manevrele otomane și a ține sub control cetatea Vidin, cea mai puternică fortăreață turcească de pe Dunăre.
image
Războiul Fotbalului: Meciul care a declanșat conflictul armat dintre El Salvador și Honduras / VIDEO
În istorie sunt consemnate tot felul de conflicte, pornind de la motive mai mult sau mai puțin întemeiate: pentru teritorii, pentru bogății, pentru glorie, pentru onoare, pentru amor... Iată însă că atunci când două națiuni sud-americane, Salvador și Honduras, au ajuns să se războiască, printre motivele conflictului s-au regăsit și niște partide de... fotbal.