Avem "comunitate internaţională"?

Richard N. HAASS
Publicat în Dilema Veche nr. 496 din 15-21 august 2013
Avem "comunitate internaţională"? jpeg

De fiecare dată cînd se întîmplă ceva rău – Iranul ameninţă cu înarmarea nucleară, Coreea de Nord mai lansează o rachetă, în Siria creşte numărul victimelor războiului civil, sateliţii emit noi şi alarmante informaţii despre dezgheţul calotei polare –, de fiecare dată cînd se anunţă asemenea lucruri, apar oficiali sau observatori care cer comunităţii internaţionale să intervină. Avem o problemă: „comunitatea internaţională“ nu există.

Una dintre cauze este absenţa mecanismelor prin care „comunitatea“ ar reuşi să fie un tot. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite este singura entitate care aduce a „comunitate internaţională“, dar ce poţi cere de la o organizaţie care pune pe picior de egalitate Statele Unite sau China cu – să spunem – Fiji sau Guinea-Bissau?

Ca să fim sinceri, cei care au pus bazele ONU după cel de-al Doilea Război Mondial au creat Consiliul de Securitate ca un loc de întîlnire unde marile puteri aveau să decidă soarta întregii lumi. Dar nici acest lucru nu a funcţionat întru totul, o parte din cauză fiind aceea că realitatea anului 2013 nu prea mai are legătură cu cea din 1945. Cum altfel s-ar putea explica faptul că Marea Britania şi Franţa, dar nu Germania, Japonia sau India, sînt membrii permanenţi, cu drept de veto?

Din păcate, nu există nici un fel de acord asupra unei actualizări a funcţionării Consiliului. Iniţiative precum G-20 sînt binevenite, dar acestea nu au nici autoritatea, nici capacitatea necesare, din cauza dimensiunii disproporţionate. Rezultatul devine o „dilemă multilaterală“: aducînd mai mulţi actori, măreşti, într-adevăr, legitimitatea organizaţiei, dar o faci în detrimentul utilităţii sale.
 
Nici o reformă a ONU n-ar putea produce o transformare fundamentală. Marile puteri ale lumii nici măcar nu se pun de acord asupra legilor care ar trebui să guverneze întreaga lume, cu atît mai puţin asupra pedepselor care ar trebui aplicate pentru încălcarea acestora. Chiar dacă, în teorie, toţi sînt de acord, în practică există prea puţine afinităţi. Lumea a devenit, din cauza aceasta, un loc mult mai problematic şi mult mai periculos decît ar fi putut fi. 

Să luăm, de exemplu, schimbările climatice. Există indici măsurabili ai efectelor pe care arderea combustibililor fosili o are asupra temperaturii globale. Dar reducerea emisiilor de carbon s-a dovedit a fi imposibilă, căci un asemenea angajament ar putea restricţiona dezvoltarea GDP (o anatemă a ţărilor dezvoltate împotmolite într-o stagnare economică) şi ar împiedica accesul la energie şi electricitate a milioane de oameni din ţările în curs de dezvoltare – lucru pe care China şi India nu l-ar accepta niciodată.

Stoparea extinderii şi a dezvoltării armelor nucleare pare un subiect mai promiţător pentru colaborare internaţională. Tratatul de neproliferare nucleară (NPT) limitează dreptul de a poseda arme nucleare la doar cinci membri permanenţi – şi asta doar temporar.

Dar acordul nu e aşa de puternic precum pare. NPT oferă ţărilor dreptul de a dezvolta energia nucleară pentru scopuri nobile, precum generarea electricităţii – o chichiţă prin care guvernele pot dezvolta combustibil pentru o armă nucleară.

Regimul de inspecţie creat în 1957 prin Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA) este, în fapt, un acord tacit; inspectorii pot inspecta doar acele facilităţi care le sînt semnalate de către guvernul în discuţie. Sînt guverne (precum cel din Iran) care pot şi continuă să dezvolte ilegal activităţi nucleare în locuri despre care inspectorii nu ştiu sau unde nu pot intra. La fel de important este faptul că nu există nici un fel de acord asupra consecinţelor pe care ar trebui să le suporte un stat care ar viola NPT-ul (state precum Iran sau Coreea de Nord – retrasă din tratat în 2003).

Mai multă cooperare internaţională găsim în domeniul economic. S-a înregistrat un progres semnificativ în reducerea barierelor tarifare. De asemenea, Organizaţia Mondială a Comerţului a stabilit un mecanism de soluţionare a litigiilor pentru cei 159 de membri. Dar progresul extinderii comerţului liber la nivel mondial a stagnat, căci mai multe ţări n-au fost de acord în ceea ce priveşte gestionarea produselor agricole, eliminarea subvenţiilor şi comerţul de servicii.

Între timp, cooperarea în domeniul spaţiului cibernetic este la început de drum – un început anevoios. Statele Unite sînt mai preocupate de securitatea la nivel cibernetic şi protejarea proprietăţii intelectuale şi a infrastructurii. Guvernele autoritariste sînt mai preocupate de securizarea informaţiei – capacitatea de a supraveghea Internetul pentru a menţine stabilitatea politică şi socială. Nu există vreun acord asupra a ce ar putea constitui o ţintă a spionajului – dacă există aşa ceva. Prevalenţa de actori nonstatali complică şi mai mult eforturile pentru încheierea unui asemenea acord.

Un alt aspect unde existenţa comunităţii internaţionale nu este ceea ce pare la prima vedere este suferinţa umană. Guvernele care îşi atacă propriii oameni la scară mare, sau care permit asemenea atacuri, se expun unei intervenţii din afară. Astfel, sintagma „Responsability to protect“ – sau R2P – a fost consacrată de către ONU în 2005.  

Dar grija multor guverne este aceea că R2P poate crea mai multe aşteptări decît sînt ele dornice să îndeplinească – aşteptări care pot fi de natură umană, expediţii militare sau priorităţi comerciale. Unele guverne sînt de-a dreptul îngrijorate că R2P s-ar putea întoarce chiar împotriva lor. Aşa se explică reticenţa ruşilor şi a chinezilor de a pune presiune asupra guvernelor care merită cenzură sau sancţiuni; lipsa unui consens asupra situaţiei din Siria este doar unul dintre rezultatele acestor dezacorduri. 

Pe scurt, cei care privesc cu speranţă spre comunitatea internaţională ca spre un far protector vor fi dezamăgiţi. Bineînţeles, nu e un motiv de disperare şi de acţiune pe cont propriu. Dar cîtă vreme sperăm mai multe de la „comunitatea internaţională“ decît aceasta este în stare să ofere, multilateralismul va trebui să se diversifice.  

Vorbind de comerţ, asta înseamnă acorduri regionale şi bilaterale. Vorbind de schimbările climatice, e mai logic să se încheie „miniacorduri“ care stabilesc standarde minime pentru eficienţa consumului de combustibil, încetinirea defrişărilor sau limitarea producţiei de carbon.

În aceste domenii, la fel ca în altele, guvernele trebuie să se grupeze în jurul afacerilor regionale, să formeze coaliţii cu cele dornice să producă o schimbare sau să caute să încheie acorduri cu ţări care sînt dornice să adopte politici comune. S-ar putea ca asemenea abordări să nu aibă legitimitatea sau puterea de a forma acorduri globale, dar cel puţin vor reuşi să mai rezolve cîte ceva. 

Richard N. Haass, fost director al Planificării Politicilor în US State Department, este preşedintele Consiliului pentru Relaţii Externe. 

Copyright: Project Syndicate, 2013 www.project-syndicate.org  

Foto AP

traducere de Stela GIURGEANU 

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.