Impresii de cînd am fost dat afară

Publicat în Dilema Veche nr. 495 din 8-14 august 2013
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Imediat după ce au decis să mă dea afară, şeful a încercat să consoleze adunarea şi, totodată, să-i dea un imbold optimist, spunînd că nimeni nu e de neînlocuit. „Deci, nici Georg Terasa nu e de neînlocuit. Am decis să-l dăm afară, nu mă îndoiesc că vom găsi pe altcineva să-i ia locul şi treburile vor merge bine în continuare, poate chiar mai bine decît au mers cu el.“ L-am privit imediat. Era mulţumit de ceea ce zisese, mai ales că toată lumea – inclusiv cei care se opuseseră să fiu dat afară şi chiar votaseră împotriva propunerii şefului – a aplaudat. Aplauzele erau prospete şi voioase – aşa că am înţeles pe loc că eram, deja, trecut pentru un grup de oameni, o organizaţie, din care pînă acum cîteva secunde făcusem parte. Amănuntul că fusesem dat afară era un fapt administrativ. Apluzele lor la cuvintele şefului mi-au arătat că, dincolo de faptul administrativ, omeneşte se despărţiseră de mine chiar în acea clip. Eu rămîneam pe dinafară, iar ei mergeau mai departe fără mine. Acuma, simţeam că încep să mă supăr. Cît de mult se pot dispreţui oamenii pe ei înşişi!

Trebuie să mărturisesc că eliminarea mea, ca atare, nu m-a supărat deloc. De mult timp simţeam că nu mai am ce căuta în grupul care m-a izgonit. Mai mult, într-un fel pe care eu îl crezusem subtil, făcusem tot posibilul ca să fiu dat afară fără, însă, să cer deschis acest lucru. Am reuşit, aşa că nu aveam de ce să fiu nemulţumit cînd o largă majoritate dintre foştii mei colegi a votat excluderea mea, la propunerea şefului. Dimpotrivă, mă simţeam eliberat de o povară pe care nu mai voiam s-o port, de un stres pe care decisesem să-l elimin din viaţa mea – căci apartenenţa la organizaţie devenise, pentru mine, un stres. Şi totuşi – cum spuneam –, ultimele cuvinte ale şefului m-au enervat iar aplauzele care au urmat m-au amărît. Comunitatea căreia îi aparţinusem aproba principiul „nimeni nu e de neînlocuit“. Şeful a vrut doar să-i încurajeze că au făcut bine ce au făcut, aprobînd excluderea mea. Nu crăpa organizaţia din asta. Şi totuşi, să spui unor oameni că fiecare este de înlocuit mi se pare să le arunci în obraz dispreţul cel mai cinic. Să-i vezi că şi aplaudă aşa ceva, că sînt de acord cu faptul că oricare dintre ei este perfect fungibil, a fost, pentru mine, scandalos. Momentul în care aplauzi aşa ceva este un moment crud, în care produci un atentat groaznic la adresa propriei persoane, în care te cufunzi, bucuros, într-o beznă indistinctă – te anulezi complet. Limitele tale se pulverizează nu pentru a-ţi expanda personalitatea, ci pentru a o dilua într-un fel de tot imens („organizaţia“) în care nimeni, nici măcar tu, nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii că eşti. Şi eşti bucuros să nu mai ştii cine eşti, să nu mai ştii că eşti.

După şedinţa de excludere, am luat spre casă tramvaiul. Seara cădea peste Capitala mizerabilă, mîngîiată, totuşi, de o primăvară adolescentină şi delicată pe care nu o merita deloc. Priveam oamenii din tramvai, le vedeam capetele bălăngănindu-se sub puterea inerţiei mişcării vagonului: dreapta-stînga între staţii, cînd tramvaiul prindea ceva viteză pe linia de mult nereparată şi înainte-înapoi la frîne sau demaraje. Îi priveam, cu aerul lor plictisit şi resemnat, şi îmi veneau în minte zeci de expresii similare celei folosite de şeful, uzuale altfel, ca un fel de înţelepciuni plebee, în fapt adevărate idei primite de-a gata, bune pentru dicţionarul lui Flaubert. Una dintre ele are, chiar, parfum morbid: cimitirele sînt pline de oameni de neînlocuit. Adică, vezi bine, lumea merge înainte şi după ce oamenii care păreau/erau importanţi au dispărut cu totul. În tramvai, a sunat telefonul din buzunar. Am privit ecranul. Era unul dintre cei care se opuseseră vehement excluderii mele. N-am răspuns. Mi-am zis că, poate, îl voi suna eu înapoi cînd cobor. M-am gîndit, apoi, că această pre-eminenţă a totului faţă de element, a întregului faţă de ingredient, a organizaţiei faţă de individ a luat, în istorie, cînd forme monstruoase, absurde, cînd forme eroice, admirabile. Adevărul e că nu ştii ce să crezi. Totuşi, reacţia mea naturală la vorbele şefului a fost cea pe care v-am descris-o mai sus.

Ajuns acasă, am umplut cada cu apă fierbinte şi m-am cufundat în ea să văd dacă nu cumva deslocuiam un volum mai mic de apă acum, după excludere, decît înainte. Eram, într-adevăr, ceva mai uşor. În cadă fiind, mi-am adus aminte de o carte citită în tinereţe, în care scria că cel mai înalt ideal al omenescului trebuie să fie o societate alcătuită numai din oameni de neînlocuit pentru că organismul uman este compus din organe sau segmente de neînlocuit, în vreme ce doar maşinile au componente care pot fi înlocuite – unele se şi livrează cu piese de rezervă. M-am reconfortat cu această idee, am ieşit din cadă mai curat decît intrasem şi m-am îmbrăcat frumos ca să ies în oraş. Am mers la cină cu un prieten. E chirurg specializat în transplanturi. Nu ştia nimic despre excluderea mea şi despre gîndurile mele din acea zi şi nici eu nu aveam chef să-i povestesc. Aşa că a vorbit mai mult el. Mi-a povestit că performanţele în materie de înlocuire a organelor sînt uimitoare. Inima, ficatul, rinichiul pot fi, deja, înlocuite cu altele. Urmează pancreasul şi plămînul. Protezele sînt, şi ele, în plin progres. La sfîrşit, obosit un pic de vinul bun şi friptura îndestulătoare, mi-a zis: „Gregor, cred că Dumnezeu a dat omului posibilitatea de a fi salvat de moarte tocmai pentru că nimic din organismul lui nu e de neînlocuit. La un moment dat, orice organ se va îmbolnăvi va putea fi înlocuit. E fantastic că Dumnezeu ne dă posibilitatea asta. Trist e că abia acuma, după atîtea secole, ne-am prins.“ Adevărul este că citatul care m-a reconfortat în cadă era dintr-o carte scrisă cu multe secole înainte ca transplantul de organe să pară, măcar, posibil.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

7538113 jpg
B-21 Raider – bombardierul care lovește oriunde în lume a fost lansat VIDEO
Primul avion de generația a VI-a de serie din lume, noul bombardier intercontinental cu capabilități stealth (invizibil pentru radar) B-21 Raider a fost dezvăluit publicului în urmă cu câteva zile de producătorul Northrop Grumman și beneficiarul US Air Force.
Oraș plutitor Foto AT Design Office via The sun webp
Planuri uimitoare pentru un oraș plutitor, cu străzi subacvatice. Unde ar urma să fie construit cel mai ambițios proiect din istorie
Planurile pentru un proiect de oraș plutitor pe apă în largul coastelor Chinei ar fi, dacă ar fi construit, cel mai ambițios proiect urban din toate timpurile.
 Razboi Rusia Ucraina elicopter rusesc de recunoastere şi atac Kamov Ka-52 Alligator in misiune de lupta in Ucraina 27-28 mai 2022 FOTO Profimedia / Ministerul rus al Apărării
Spațiul aerian, mortal pentru ambele părți, în războiul din Ucraina. Cum încearcă piloții să păcălească radarul VIDEO
Piloții ruși și ucraineni își asumă riscuri enorme la fiecare zbor, fie el cu un avion de vânătoare, fie cu elicopterele, în încercarea de a evita să fie depistați de radarele inamicilor.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.