Strategii politicoase
Cînd te numeşti Comisia Europeană şi ai de pus la punct o strategie industrială pentru următorii şapte ani, capabilă să scoată din recesiune 28 de ţări, te gîndeşti la toate. Mergi pe sîrmă. Ai grijă de toate detaliile. Nimic nu scapi, altfel intri în necaz. Nu rişti să îi superi pe cei de la Consiliu, că ei sînt şefii (ai Comisiei, bineînţeles). Cu Parlamentul (european, bineînţeles) mai negociezi, te mai duci la audieri, te ajută Familia (politică, bineînţeles), dar trebuie să ai grijă de interesele statelor membre, în primul rînd (reprezentate de Consiliu, bineînţeles).
Oamenii ăia din Consiliu (cei 28, bineînţeles) sînt aleşi prin vot la ei acasă, nu la Bruxelles. Ei au de dat socoteală propriilor compatrioţi. De aceea, cînd tu, Comisia, vii cu Strategia, ai grijă ca dînsa (adică Strategia, bineînţeles) să fie cît mai politic-negociată, adică să fie cît mai politic-oasă cu interesele (de multe ori divergente) ale variilor economii naţionale. La o adică, la un moment de cumpănă, te bazezi pe alea patru-cinci state mai puternice între cele 28 de ţări egale şi le sugerezi piticilor cu industrii mai puţin performante să se conformeze deciziei luate de „fruntaşii clasei“.
Cam asta am înţeles şi din recent publicata Strategie Industrială a Europei, în perioada 2014-2020 (scuzaţi majusculele, nu m-am putut abţine). Pe scurt, ea se bazează pe unu: susţinerea IMM-urilor (adică a întreprinderilor mici şi mijlocii, bineînţeles). Avînd în vedere că Europa (continentală, bineînţeles) nu simpatizează prea tare cu modelul anglo-saxon al fondurilor de risc care ar putea finanţa micile întreprinderi cu idei încă neverificate, IMM-urile din UE rămîn dependente de creditele bancare. Mda, numai că băncile europene nu se simt prea bine la portofoliul de investiţii (au cam multe neperformante), astfel încît s-a trecut la salvarea lor din bani publici. Aşadar, s-a rezolvat: se bagă bani din bugete (naţionale sau comunitare) în salvarea unor bănci care, mai apoi, vor trece vînjos la finanţarea IMM-urilor. O soluţie politic-oasă.
Apoi, doi: Europa are de gînd să susţină industriile curate, ecologice, menite a proteja natura. De ce? Simplu. Zice că în domeniul ăsta are un avantaj faţă de competitorii globali (SUA, China, Rusia, bineînţeles). Ceea ce e adevărat: Europa chiar are un avans tehnologic în astfel de industrii. Numai că aceşti concurenţi mondiali nu au avut defel insomnii legate de soarta ursuleţilor polari aflaţi pe banchize care se topesc din pricina încălzirii globale, astfel încît au preţuri mult mai mici la energie şi produc mult mai ieftin orice. Acum, ţările membre cad în propria capcană. Vor să producă materiale de construcţii care să economisească energia, ori automobile electrice, deoarece au acumulat mai multă experienţă tehnologică. Apoi, însă, doresc să le vîndă... exact în ţările care nu dau doi bani pe acest tip de produse. Curat soluţie politic-oasă.
Trei. Este menţionată, rapid şi fără detalii suplimentare, industria de apărare. Nu se numeşte „industria de armament“, deoarece nu ar fi o formulare politicoasă. Este „de apărare“ şi constituie unul dintre pilonii prognozatei regenerări industriale europene, deoarece include multă cercetare aplicată şi poate fi subiectul unor alocări de bani de la buget(e), fără a se naşte întrebări incomode din partea opiniei publice. În plus, respectivele tehnologii utilizează rezultatele cercetării avansate, ceea ce reprezintă un alt important deziderat comunitar.
Cît de politicoase sînt, pentru România, punctele numitei strategii? Nu stăm catastrofal, aş zice. Căpătarăm privilegiul de a găzdui sediul unui uriaş proiect european de cercetare (cel al laserilor) iar, de curînd, premierii României şi Franţei au vizitat centrul de inovare Renault, din Dîmboviţa, unde se lucrează exact la un viitor model de automobil electric. Pe ici, pe colo, se mai poate scoate cîte ceva şi din ceea ce a mai rămas din industria autohtonă de apărare.
Socot că aţi înţeles bine: prin „politicos“ nu se înţelege „conform bunelor maniere“. Aici vorbim despre locuri de muncă, profit şi produs intern brut. Negociate politic-os, bineînţeles.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
