Încă o barbarie?

Publicat în Dilema Veche nr. 493 din 25-31 iulie 2013
Pentru a îndrepta o greşeală jpeg

Îmi pare rău că n-am altceva de anunţat. Sîntem aici, eu şi aceia care îmi semnalează, din cînd în cînd, ceea ce au observat pe unde îşi au drumurile lor, nişte sentinele fără puşcă. Putem să dăm alarma. Atît. În speranţa că o autoritate în ţara asta, în Capitala ei, va interveni la timp ca să oprească măcelul clădirilor vechi. Sau numai pentru a sezisa opinia publică şi a-i face de ruşine pe vînzătorii clădirilor de interes istoric şi artistic în care a mai rămas ceva din trecutul nostru. Al cui? Al unora, tot mai puţini, care simţim că aparţinem mulţimii constructorilor tradiţiei. Ruşine? Cu cît creşte numărul transfugilor care dau uitării trecutul, cu atît îşi pierde orice noimă acel sentiment stînjenitor că ai făcut ceva interzis.

Două lucruri se pot întîmpla pînă cînd va apărea acest articol. Ori dispare afişul din fotografie, ori dispare zidul pe care el este lipit. Pe strada Berthelot, pe trotuarul opus Catedralei catolice şi blocului-turn de lîngă ea, urcînd către colţul cu str. G-ral Budişteanu, a dispărut o casă care astupa vederea către un monument istoric. Dacă era ca cea învecinată, care arată destul de prăpădită şi fără caracter, nu era mare pierderea.

Dar clădirea care a devenit vizibilă, dărăpănată şi părăsită, ca să se înfigă buldozerele în ea, figurează pe lista monumentelor din Bucureşti la nr. 401, sub numele de „casa Robescu“, cu o stereotipă apreciere a vîrstei, „sf. sec. XIX – prima jumătate a sec. XX’’ – ce să-şi bată capul cineva ca s-o dateze mai exact? Un „panou de indentificare“ (sic!) emis acum un an, dar expus doar săptămîna asta, arată că Universitatea Naţională de Arte Plastice, proprietara clădirii, se declară beneficiara desfiinţării ce va fi dusă la capăt pînă la 12 iulie 2013. Presupun, deci, că terenul astfel eliberat va fi folosit pentru o construcţie nouă. Acest avantaj nu era evident în 2008, cînd conducerea Universităţii m-a rugat să scriu pentru a lua apărarea casei (în cartea mea, Case şi oameni din Bucureşti, I, pp. 199-201, se poate citi articolul, ilustrat cu o fotografie, prin care mi-am îndeplinit cu perfectă convingere datoria de a pleda cauza).

Povesteam, atunci, că această clădire, în care au funcţionat Liceul „N. Tonitza“, apoi biblioteca Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu“ şi, mai tîrziu, atelierele unor artişti, exista deja în ajunul Unirii, fiind casa beizadelei Scarlat Ghica (1812-1875). A moştenit-o fiul acestuia, Alexandru (1837-1918), magistrat, căsătorit cu Eufrosina Săvescu. Înainte ca ei să se mute în mormintele de lîngă biserica Ghica-Tei, necropola familiei, ei au vîndut casa, în 1901, lui Alexandru F. Robescu, profesor de matematică la Liceul „Matei Basarab“. Acesta o cumpărase pentru a o dona, în 1902 – an în care fratele său, Constantin, era reales primar – Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice. Ministru era, atunci, Spiru Haret, care a înfiinţat acolo Şcoala profesională de fete nr. 1, cu numele donatorului, pe care-l va purta pînă în 1948. Elevele aveau să suie scara monumentală de marmură, ale cărei două rampe se întîlnesc pe platforma de la jumătatea spaţiului central, spre a ajunge apoi la etaj, în holul care se deschide prin cele două uşi-ferestre ale unei logii cu un balcon de fier forjat. De toate se va alege praful. Pentru orice se găsesc bani, numai pentru a păstra ce e vechi nu! Dacă această casă nu a fost declasată în ultima vreme, demolarea este ilegală. Întîmplător, ştiu că înscrierea ca monument istoric se bazase pe o expertiză competentă (eu am completat referatul numai cu informaţia că, în 1857, casa, pe atunci nouă, a fost închiriată unui diplomat străin, şi cu date biografice despre această ramură a Ghiculeştilor). Dacă de la Minister sau de la Comisia Naţională a Monumentelor Istorice a venit avizul prin care s-a consimţit la distrugere, aceste instituţii, ca şi conducerea Universităţii de Arte (alta decît acum cinci ani), nu merită încrederea pe care ar fi normal să le-o acordăm.

Gestul de a cumpăra o casă spre a o dona statului a fost, chiar altădată, destul de rar ca să-l respectăm.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.