ultimele articole
Tichet contra învăţătură. Grădiniţa din Apata, Braşov
Eugen ISTODORAm fost „Profesor pentru o zi“, în programul Asociației Ovidiu.ro. Și m-am tot gîndit la cum merg lucrurile în Apata, Brașov. Cum merg lucrurile. Apata nu e singurul loc așa. Apata nu e sfîrșitul lumii.
» Citește tot
Cui aparţine lumea rurală?
Constanţa VINTILĂ-GHIŢULESCU„…România lor, o Românie plină de mizerie şi de suferinţă, la sate sau la oraşe, de boală şi de moarte; o ţară pe alocuri hidoasă pe care nu o iubesc în starea în care se află şi pe care, în consecinţă, încearcă să o schimbe.“
» Citește tot
Să priveşti un rîu de ţară în ochi
Bogdan TĂNASEÎntr-un spaţiu destul de restrîns, de cîteva sute de metri pătraţi, de-o parte şi de alta a liniştitului rîu Gyeong, ajuns la cîmpia de lîngă Yongin, se găseau trei restaurante, dispuse ca într-un banc asiatic: unul chinezesc, unul japonez şi unul coreean.
» Citește tot
Despre frica de a călători singur - interviu cu Rupert Wolfe MURRAY
L-am cunoscut pe Rupert Wolfe Murray în studenţie. De curînd, a lansat un nou site numit „Independent Travel Blog“ (www.wolfemurray.com) pentru persoanele care vor să călătorească singure prin lume. Anul acesta îşi va lansa cartea Nouă luni în Tibet, un memoriu despre cum a călătorit singur cînd avea 23 de ani.
» Citește tot
„Deranjamentul“ cultural
Codrin Liviu CUŢITARUMă aflam într-un stagiu academic la Universitatea Sheffield şi, la un moment dat, am fost invitat la cină de cunoscutul shakespeareolog Michael Hattaway. Convivii noştri erau soţia profesorului şi fratele ei. Eu venisem cu un cadou românesc forte: o horincă de cincizeci de grade, care reuşi cumva să încingă spiritele.
» Citește tot
Cum au fost Bucureştii odinioară
Andrei PippidiExpunerea antichităţilor bucureştene pe care a întreprins-o Caselli se înscrie în continuarea bravului maior Papazoglu, după cum literatura pe care a scris-o, de „romane istorice“, urma exemplul lui N.D. Popescu din generaţia precedentă. Merită remarcat, totuşi, că el se străduia conştiincios să aducă la zi informaţia.
» Citește tot
Amintiri de pe Calea Văcăreşti
Andrei PippidiAm primit o vizită care m-a hotărît să reiau seria de articole, după o întrerupere la care fusesem silit de lipsa materialului de care aveam nevoie: chiar cînd se găsesc case a căror dărăpănare le vădeşte şi vechimea, şi pericolul de a fi demolate într-un viitor inevitabil, lipsesc numele celor care le-au construit sau locuit.
» Citește tot
Un afiş
Andrei PippidiDe cînd a început toamna, aştept să nu-l mai văd, dar ultima oară cînd am trecut prin Bucureşti, acum zece zile, era încă acolo şi, desigur, la întoarcerea mea va mai fi pe zidurile Universităţii. Avem pasiunea aniversărilor. Unde întorci ochii, găseşti proclamarea vîrstei venerabile a oraşelor şi a instituţiilor.
» Citește tot
Şi muzeele se schimbă, nu-i aşa?
Andrei PippidiO impresie şi mai bună veţi avea dacă veţi intra în Palatul Suţu, unde e expoziţia „Primăria oraşului Bucureşti 1866-1944. Serviciul tehnic“. Autoarea este doamna Cezara Mucenic, a cărei experienţă a beneficiat de sprijinul a vreo 20 de arhitecţi, muzeografi, conservatori, restauratori şi fotografi.
» Citește tot
Prin Bucureştii Brâncoveanului
Andrei PippidiStă să se încheie săptămîna în care am avut şi împlinirea celor trei veacuri de la fapta de sînge şi, o zi mai tîrziu, rugăciunea cu discursuri prin care poporului bucureştean i s-a adus aminte de pristăvirea noilor sfinţi Brâncoveni (la care a fost anexat şi un Văcărescu, ca rudă şi participant la martiriu).
» Citește tot
Bric à brac
Andrei PippidiO literatură despre vechiul Bucureşti nu conteneşte să crească – şi Dilema merită recunoştinţă pentru asiduitatea cu care a menţinut, timp de şapte ani de zile, rubrica destinată să apere trecutul –, dar cititorii ei, cîţi sînt, au puţină putere.
» Citește tot
Lăcomie sfidătoare
Andrei PippidiNevoia de natură, de grădini, s-a manifestat întotdeauna la Bucureşti, constituind chiar o trăsătură caracteristică a fizionomiei oraşului. Pentru situaţia din secolul al XIX-lea, avem chiar o carte pe care calităţile ei de erudiţie şi sensibilitate, remarcabile, n-au făcut-o, totuşi, destul de cunoscută: studiul doamnei Dolores Toma, Despre grădini şi modurile lor de folosire (Polirom, 2001).
» Citește tot
Amenajarea Amzei – Victoriei
Andrei PippidiDin lipsă de conştiinţă de sine şi de educaţie, Bucureştii sînt în ultimii ani victima unor transformări ambiţioase. Ele au mai puţin în vedere un rezultat practic, de o utilitate incontestabilă, ci năzuiesc să impresioneze prin îndrăzneala inovaţiei. Aşa-zisul Plan Integral de Dezvoltare Urbană anunţă proiecte grandioase.
» Citește tot
Noi mărturii despre oraşul vechi
Andrei PippidiNu se poate spune îndeajuns cît de bine-venite sînt amintirile despre Bucureştii pe care i-am pierdut, care, de cîtva timp, au început să apară – majoritatea, cred, la Editura Vremea. Nu numai pentru încărcătura de amănunte pe care, oricum, nu le mai ştia nimeni, ci şi pentru diversitatea unghiurilor.
» Citește tot