Meserii uitate (I)

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Meserii uitate (I) jpeg

Am mai scris aici, o dată sau de două ori, despre dispariţia unor meserii a căror prezenţă în Bucureşti era folositoare. Această utilitate era însă în legătură cu condiţiile economice şi sociale care s-au schimbat în cursul anilor, nu puţini, ai unei vieţi ca a mea. De aceea, aici, unde de cele mai multe ori e vorba despre cum pier casele vechi, a venit timpul de a depăna amintiri despre firmele care erau altădată obişnuite pe străzile noastre, sau, pur şi simplu, despre ocupaţii din cele mai împletite cu viaţa zilnică pe care ne-o înlesneau.

A existat o generaţie de unguroaice bătrîne, prin anii ’50, care erau spălătorese. Asta fuseseră toată viaţa, sau fete în casă pentru familii care, odată cu casa pe care o pierdeau la naţionalizare, nu mai aveau mijloace să le ţină în serviciu permanent, dar le chemau cînd se umpleau un sac-doi de rufe, pe care ele le duceau ca să le spele într-o locuinţă nevăzută, aceea unde se adăpostiseră, în sărăcie singuratică. Undeva, la marginea oraşului, de unde le aduceau înapoi, tot în spate, cum le căraseră, pentru vechii stăpîni. O ţin minte pe Suzana, care, cu mîinile ei zbîrcite şi tremurătoare, întindea rufăria proaspătă ori presăra, în sertarele în care închidea covoarele pentru care nu mai era loc, tutun din pachete de ţigări Mărăşeşti, contra moliilor.

Am mai povestit odată despre ultimii pălărieri. Unul pe strada Luterană, cum urcai pe stînga, altul a supravieţuit pînă la demolările din cartierul Matache, la capătul străzii Popa Tatu. Curăţau, reparau – dacă mai rămăseseră – pălăriile italieneşti din anii ’30, în locul cărora se trecuse la şapca proletară sau la basca intermediară.

În cîte o cutie de pălării din cămară se mai păstra cîte un joben sau un melon de la ceremoniile dinainte de război, dar ele, ca şi chipiele ofiţereşti, nu se puteau arăta în public.

Croitoria lui „Domnu’ Gheorghiţă“ nu era mai mare decît o singură cameră, cu masa care te oprea din drum între uşa de intrare şi perdeaua care ascundea atelierul, pe masă fiind suluri de stofă, foarfeci, ruleta, hîrtii pe care se notau cu creionul măsurătorile. Făcea numai pantaloni şi n-avea nevoie de reviste de modă ilustrate. Cred că era un om modest şi răbdător, fiindcă avea o nevastă îngrozitoare. Lătăreaţă, cu părul vopsit şi rujată, pînă şi un copil ar fi ghicit că era o curvă. I se auzea glasul de peste drum, cînd ţipa la bărbatu-său. Într-o zi, prăvălia era închisă şi am auzit că domnu’ Gheorghiţă se spînzurase.

Cineva a zărit de curînd la Sibiu o firmă „Curelărie, pantofărie“, fie că se mai fac acolo curele sau s-a tradus din franţuzeşte cordonnerie pentru cizmărie. De cînd statul a luat fabricile de încălţăminte – cîte una, ca la Timişoara, a revenit acum la un „particular“ –, cizmarii au devenit foarte rari. Într-o fotografie luată pe strada Bibescu-Vodă acum 50 de ani, văd că se reparau acolo pantofi, ghete şi chiar galoşi. A mai văzut cineva galoşi? La colţul străzii Căderea Bastiliei au trăit doi fraţi care erau amîndoi „Domnu’ Duţă“ şi au avut, pe rînd, aceeaşi cizmărie. Fără pereche de pricepuţi şi de cinstiţi, semănau aşa de mult, că n-am băgat de seamă cînd primul, fiindcă suferea de inimă, s-a retras după mulţi ani şi al doilea s-a ghemuit în locul lui în cămăruţa împărţită de un perete de scîndură, cu un ghişeu la mijloc. Acest atelier, ca al tîmplarului de alături, „Domnu’ Gaşpar“, mîndru că era artist de mobilier, ţineau de Cooperaţia Meşteşugărească. De vreun an, pe Amiral Urseanu s-a mai deschis un atelier de reparaţii de încălţăminte, iar omul, toamna, vinde şi vin de la via lui.

O meserie care într-adevăr se pierde este aceea de oblonar. Astăzi se pun la ferestre, vertical şi mobil, fîşii de plastic ca să oprească lumina, peste termopanul care împiedică zgomotul străzii. Tot mai puţine au rămas obloanele (Cleins & C-ie, Stuttgart) trase cu cureaua. Lemnul uzat de ploile a vreo 80 de ani şi mecanismele care s-au stricat lasă să atîrne de-a curmezişul ferestrei jaluzelele care erau fixe, orizontale. Din meşterii ale căror adrese le ţineam de pe vremuri, unul a murit, celălalt e aşa de ramolit că nu se mai poate face nimic cu el.

Lăcătuşii şi tocilarii nu mai au, aproape nici unul, ateliere, ci tejghele pe roţi, moştenite din epoca în care se plimbau pe străzi ca geamgiii. O casă nu poate trăi fără ei. Eu mai am pungi pline de chei, zeci şi zeci, despre care nu mai ştie nimeni de unde erau: camere din care au plecat ai mei, mobile vîndute. Lacătul unei lăzi sau al unei cutii poştale, cheia unui sertar, a unei casete... Astăzi nu se mai vînd decît yale, auto şi seifuri. Gospodinele care au să-şi ascută cuţitele de bucătărie sau foarfecii, sau manichuristele la pensie, care-şi vizitează clienţii acasă, nu se pot lipsi de cîte un tocilar.  

Pe străzi nu mai auzi strigătele din copilăria mea: „Geam-geam-geam“ sau „Coadă la topoo...“ Cel mult: „Ziare vechi cumpăă...“ 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.