Cine nu crede poate intra

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Cine nu crede poate intra jpeg

Bunul gust este mai ieftin. Kitschul costă mult mai mult: adesea se acoperă cu aur, cu diamante şi alte cele pe măsură. Peste tot avem puzderie de exemple: iată, cutare domnişoară platinată, clătinîndu-se pe tocuri, pe caldarîmul cutăror zone de tip centro storico din cetăţi medievale, cu gîndul la gresia din mall. În jurul domniei sale, tot acolo, în centro storico, tineri care îşi pun în evidenţă prezenţa în lume cu lucruri inteligente: cutare cu bascheţi scumpi, fără să arate că ar fi aşa, alţii cu bandana la gît, de toate culorile, cu blugi rupţi, într-o supremă ironie a banului. Rafinamentul de a purta ţoale şi podoabe scumpe, ca şi cînd nu ar fi aşa ceva.

La fel – în arhitectura urbană: ditamai căsoaiele cu marmură, cu ţipătul victorios al supergardurilor din fier forjat, cu dulăii care apără locul ca pe o cetate şi anunţă prin lătrături convingătoare trăinicia dreptului de proprietate. Nu departe, o locuinţă bungalow, mai mărunţică, umană, cu gazon în loc de marmură, cu lemn natural în loc de fier forjat aurit. 

Unul dintre oraşele cele mai pilduitoare din acest punct de vedere este fără îndoială Timişoara: oraş al banului şi al kitschului ostentativ (altul, desigur, decît acela din cutare oraş de prin Cîmpia Română: un prost gust mai cu pretenţii!). Alături, în aceeaşi urbe, ofensiva celor care ştiu, sînt educaţi, investesc cu cap şi cu smerenia (şi ea expresie a stării culturale) de a asculta de arhitecţi, de ştiutorii în decoraţii şi amenajări interioare. Faptul nu este neapărat nou şi măsoară distanţa dintre semidoct, de unul cu niscaiva educaţie. În copilăria mea eram adesea spectator la taifasul pe banca de la stradă, într-un fel de agora astăzi pierdută, în care cutare nene ştia tot: dacă spuneai că americanii au ajuns pe Lună, dădea din mînă şi zicea că e o minciună; dacă spuneai că sîntem de origine romană, zicea să fim serioşi, că nu e chiar aşa; dacă povesteam despre dicotiledonate, spunea că problema e prost pusă. 

Mulţi dintre semenii noştri din căsoacele din marmură plîng după fostul regim: dacă le spui că nu ar fi putut pe vremea aceea să facă asemenea averi, se uită miraţi, ca şi cînd le-ai vorbi de monocotiledonate în loc de dicotiledonate. Aşa că, atenţie, ţoalele, casele, gardurile, muzica din maşină, tabloul din hol povestesc multe, primejdios de multe. Pînă şi pantofii spun: uitaţi-vă la ai noştri, şi la ai italienilor din preajmă. Un amic îmi spunea cîndva că el îi poate identifica pe conaţionali după pantofi. Aşa că vedeţi ce complicată e viaţa şi cît de mult dezvăluie semenilor trebuşoarele astea ale educaţiei cultural-estetice.  

În acest sens, o poveste pilduitoare s-a petrecut pe la mijlocul anilor ’90 în oraşul de pe Bega. Letopiseţele povestesc că nişte „macaronari“ şmecheri s-ar fi prezentat la Comisia de Urbanism şi mai apoi la Direcţia executivă din subordine şi au cerut spre cumpărare pivniţele ruinate ale boţitelor palate baroc vienez sau secession ori jugendstil din pustia, pe atunci, Piaţă a Unirii din centrul istoric. Cu toate că mulţi s-au mirat de ciudăţenia cererii, li s-au dat italienilor ruinele cerute, nu fără reproşul că avem nevoie de investitori. Lucru care s-a şi petrecut: folosind tineri decoratori absolvenţi ai Facultăţii de Arte Plastice din apropierea Pieţei, bolţile şi cărămizile de un veac şi jumătate din „podrumurile“ acelea au devenit pub-uri, cluburi şi cafe-baruri cu tineri care nu dau neapărat buzna la McDonald’s. Iniţiativa asta a salvat centrul istoric, cu un deceniu înaintea celui din Capitală, şi a dat oraşului o antrenantă viaţă de noapte. Cine nu crede poate intra prin pivniţele respective. Una dintre ele, rafinată, cu manifestări de artă plastică şi concerte de jazz de calitate, poartă numele lui Eugeniu de Savoia, eliberatorul urbei în toamna anului 1716.

Daniel Vighi este scriitor.

Foto: www.enotecadesavoya.ro

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Ger de crapă pietrele în România: temperaturile de coșmar care se anunță. Cât ține episodul de vreme rea
Vremea rea pune stăpânire pe aproape toate regiunile. Va continua să ningă la munte, iar temperaturile vor scădea accentuat. Gerul ne va chinui toată săptămâna viitoare.
image
Închisoare pe viață pentru un român care a ucis o femeie pentru a-i lua averea. Cum s-a filmat în casa victimei
Mohammed El-Abboud, cetățean român în vârstă de 28 de ani, și Kusai Al-Jundi, cetățean sirian, în vârstă de 25 de ani, au păcălit-o pe Louise Kam, să semneze documente de împuternicire care, credeau ei, le-ar fi permis să controleze averea de milioane de euro a acesteia.
image
„Mirciulică“, filmul cu Mircea Bravo, locul 1 pe Netflix. Cât profit a făcut în cinema. „A trebuit să folosim înjurături“ VIDEO
La doar o zi de la lansarea pe platforma de streaming, comedia este deja preferata telespectatorilor din România.

HIstoria.ro

image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.
image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești / VIDEO
Detalii din viața a 3 mari actori cu origini românești