Amenajarea Amzei – Victoriei

Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Un afiş jpeg

Din lipsă de conştiinţă de sine şi de educaţie, Bucureştii sînt în ultimii ani victima unor transformări ambiţioase. Ele au mai puţin în vedere un rezultat practic, de o utilitate incontestabilă, ci năzuiesc să impresioneze prin îndrăzneala inovaţiei. Aşa-zisul Plan Integral de Dezvoltare Urbană anunţă proiecte grandioase. În primul rînd, ceea ce se proclamă ca recuperare a zonei de la sud de Dîmboviţa. Aţi înţeles că acea reconectare cu nordul a fost justificarea agresiunii prin care traseul Buzeşti – Berzei s-a lăbărţat pentru a crea o alternativă la Calea Victoriei şi Lascăr Catargiu, adică lărgind şi înnodînd între ele străzi care, fiind formate organic, nu apăruseră cu intenţia de a croi o arteră. Lista proiectelor de care se vorbeşte de multă vreme cuprinde trei poduri peste Dîmboviţa (două pietonale) şi parcări subterane, foarte necesare, în Piaţa Constituţiei, la Sala Palatului şi în zona Uranus – Rahova. De utilitate mai discutabilă sînt planurile de a construi pe Şelari o Curte a Meşteşugarilor, deci o susbtituire artificială prin acest ansamblu al vechilor meserii a celor autentice care, prin alte cartiere, au fost silite să dispară tot prin intervenţia urbanistică. Tot aşa, s-a mai încercat restaurarea Palatului Voievodal Curtea Veche, cu un rezultat debil şi factice. Dacă n-a mai rămas destul din vechea reşedinţă a domnilor Ţării Româneşti şi nu există imagini care să-i fi păstrat înfăţişarea, planurile ruinelor nu pot servi decît arheologilor; încercarea de a ridica ziduri ar fi inevitabil un fals. Altă restaurare, a Hanului Solacolu, se amînă mereu, pînă cînd n-o să mai fie nimic de restaurat. Se mai preconizează concursuri de arhitectură pentru a reconfigura Pieţele Unirii, Revoluţiei, Universităţii şi Victoriei, dar a mai fost vorba de asemenea competiţii şi nu s-a ţinut seama de rezultat.

Din aceste prefaceri nu reiese o concepţie coerentă. Unele chiar sînt imaginate cu o mentalitate care caută, înainte de toate, spectacolul de un gust îndoielnic. De pildă, promenada pe Podul Mogoşoaiei, sau orice prilej de tămbălău în imitaţii de costume de epocă. Se naşte bănuiala că s-ar dori aducerea Căii Victoriei la un caracter pietonal, deci de scenă pentru evenimente mondene – şi de expoziţie comercială, showrooms etc. Prin deplasarea traficului pe noul bulevard dintre Piaţa Victoriei şi Uranus, acesta ar căpăta insidios îndreptăţirea de care încă are nevoie şi care nu precedase distrugerile de acolo. Cum s-ar putea înţelege altfel intervenţiile care au modificat din ce în ce aspectul Căii Victoriei şi care nu reconstituie deloc o tradiţie? Ce înseamnă extinderea exagerată a trotuarelor? Va face loc defilării pietonilor şi turiştilor cu ochii la vitrine, precum şi pistelor pentru biciclişti. Asistăm la presiunea organizată a bicicliştilor, care invocă situaţia din ţări străine (Germania, de exemplu) şi care protestează contra prezenţei maşinilor parcate pe trotuar, dar centrul Bucureştiului nu are parcări deloc, deci nu se pot face concesii bicicliştilor, fără a strica echilibrul fragil existent. Se renunţă astfel la o bandă şi jumătate de carosabil – unde? – pe o arteră unde aglomerarea de automobile este, de mai multe ori pe zi, insuportabilă. De acum înainte, Calea Victoriei va avea numai două benzi de circulaţie în sens unic şi, în zone de intersecţii, sensuri giratorii amenajate pentru viraje spre stînga sau dreapta. Cum a fost posibil ca aceasta să se stabilească fără o consultare a opiniei publice? Nu numai a locuitorilor cartierului, căci este în discuţie o arteră principală, ba chiar una cu semnificaţie simbolică. Lucrările la realizarea proiectului au fost prevăzute pentru şase luni şi ne apropiem de termenul final, august. Cît despre cheltuieli, ele sînt evaluate la 8.700.000 de lei.

Tot în această zonă istorică vedem ce aduce proasta planificare şi faptul că primarii nu dau socoteala banilor cheltuiţi în anihilarea Pieţei Amzei, o frecventă referinţă literară din Bucureştii interbelici. Ca să îi redea splendoarea de altădată, primarul sectorului 1 a investit 20 de milioane de euro în reamenajarea Pieţei Amzei, direct din buget, deşi un parteneriat public – privat cu unii din mulţii constructori de mall-uri sau supermagazine ar fi venit mănuşă Pieţei. Desfăşurarea lucrărilor s-a întins mult peste cei doi ani de zile prevăzuţi, timp în care activitatea pieţei a fost întreruptă şi comsumatorii, după o perioadă de frondă, în care ţăranii au vîndut din portbagaje, au plecat spre alte zări. Cînd, în sfîrşit, construcţiile s-au terminat, Andrei Chiliman a constatat că nu exista cerere pentru exploatarea acestui spaţiu la ce oferea el, adică să concesioneze piaţa pentru 35 de ani, pentru aproximativ 117.000.000 euro.

La suprafaţă, angajaţii Primăriei îşi dispută autoritatea asupra parcării, cu o bandă interlopă, pentru că nu s-a construit o parcare subterană civilizată, cu un automat la intrare, şi sîntem lăsaţi cu elementul uman obişnuit. În noua clădire a pieţei, s-a început cu două etaje din trei, şi acum mai merge unul cu doar trei tarabe, unde se oferă la suprapreţ cîteva legume şi pîine de Covasna. Lifturile s-au stricat din prima lună, nefiind comandate la Schindler, ci la una din obişnuitele firme favorite: iar subsolul parţial descoperit se inundă la fiecare ploaie. Nici ţăranii veritabili, nici consumatorii veritabili nu s-au mai întors în Amzei şi cea mai pitorească piaţă a Bucureştiului a dispărut, pentru totdeauna, probabil: locuitorii sectorului 1 au plătit ca s-o piardă.

În Piaţa Amzei, ca şi pe Calea Victoriei, încercarea de a construi mai binele riscă să distrugă un bine fragil, obţinut după tranziţie. În locul milioanelor cheltuite pe îmbunătăţiri, cîteva dialoguri cu cei care folosesc aceste spaţii ar fi ajutat la o evoluţie organică şi sigur mai ieftină a acestor spaţii tradiţionale bucureştene.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Câți ani de pușcărie riscă românul acuzat de trădare
Conform articolului 394 din Codul Penal, Alexandru Piscan, care este acuzat că a desfășurat activități de spionaj în beneficiul Federației Ruse, vizând obiective militare românești și NATO, poate înfunda pușcăria ani grei.
image
Anchetă extinsă în cazul Coldea: sunt vizați și Alexander Adamescu și Mihai Tufan. „Șeful cel mare”, fondator al „statului paralel”
Anchetă a fost extinsă în dosarul generalilor SRI Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, fiind cercetate fapte de corupție în legătură cu firme controlate de către oamenii de afaceri Bogdan Alexander Adamescu și de către milionarul Mihai Tufan.
image
Pățania ciudată a unui șofer băut din Neamț. A făcut accident exact în momentul în care polițiștii îi făceau semn să tragă pe dreapta
Acţiunile poliţiştilor din Neamţ, pentru combaterea evenimentelor nedorite din traficul rutier, s-au soldat cu depistarea mai multor şoferi care erau băuţi la volan, întocmindu-se dosare penale

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.