Tot cu tramvaiul

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Tot cu tramvaiul jpeg

Începusem să povestesc cum erau tramvaiele de altădată în Bucureşti şi urmăream drumul lor sinuos pe străzile oraşului din ajunul Primului Război Mondial.

Acum, trebuie să mă întorc ceva mai departe în trecut, fiindcă întîmplarea m-a făcut să citesc lucrarea unui coleg despre cea dintîi încercare de a introduce aici tramvaiul electric. Simion Câlţia este autorul unor studii valoroase care, de mai mulţi ani, au ajutat să se înţeleagă istoria urbană, căreia nu i se dă încă destulă atenţie. Articolul din Revista Arhivelor – o publicaţie a cărei circulaţie restrînsă, numai între specialişti, împiedică unele contribuţii, ce n-ar trebui ignorate, să afle un ecou mai larg – are marele merit de a fi cercetat, pagină cu pagină, un vechi dosar din Fondul Primăriei şi de a arăta, totodată, cum a apărut în contextul internaţional al epocii o năzuinţă înnoitoare.

În ultimii ani ai secolului al XIX-lea, înlocuirea tramvaielor cu cai prin transportul de pasageri bazat pe electricitate era o inovaţie tehnică. Din Statele Unite, unde începuse, ea s-a răspîndit în Europa prin companiile germane AEG şi Siemens. Acest element de progres, aşa de folositor unor oraşe cu mai mult de 100.000 de locuitori, nu pătrunsese încă decît în 1% din asemenea centre. Cheltuiala instalării unei linii era atît de mare, încît municipalităţile preferau tracţiunea hipomobilă. Parisul, către care românii priveau ori de cîte ori se căuta, sub un aspect sau altul, modernizarea, rezolva problema cu 20-30.000 de cai. Aşa de mulţi fiindcă trebuiau schimbaţi de mai multe ori pe zi, fiindcă erau supuşi accidentelor, şi viaţa lor de efort continuu era scurtă. Alt dezavantaj era gunoiul care acoperea chiar străzile de prestigiu. Deoarece bugetul anual al primăriilor nu făcea faţă investiţiilor necesare pentru a construi reţeaua şi uzina electrică, s-a recurs la concesionarea către companii private, care adunau fonduri ca societăţi pe acţiuni.  

La Bucureşti – care avea pe atunci 276.000 de locuitori –, sfîrşitul de veac găsea tramvaie cu cai – 11 linii, şi una de tramvaie electrice, care fusese inaugurată din 1894, pe lîngă 20 de „omnibuse“, şi ele trase de cai. În alte oraşe, electrificarea transportului era în curs: la Brăila, din 1898, exemplul fiind imitat la Galaţi, în 1899, şi la Iaşi, în 1901. În aceste condiţii, proiectul de a adopta acelaşi sistem în Capitală a fost adus, în 1899, înaintea consiliului municipal, de către primarul Barbu Ştefănescu Delavrancea. Acesta a propus să se conceadă unei companii – rezultate din unirea celor două care o precedaseră – exploatarea tramvaielor electrice pentru 50 de ani. Instalarea urma să fie dusă la capăt în şapte ani. Compania se obliga să plătească Primăriei două milioane de lei, iar preţul biletelor, care pînă atunci fusese de 20-40 de bani, avea să fie redus la 10 bani (pentru a atrage călătorii – ziceau unii, pe cînd alţii vedeau un avantaj pentru cine venea de la periferie sau trebuia să ia tramvaiul de mai multe ori pe zi). Să ne amintim că România trecea atunci printr-o mare criză financiară, cauzată de împrumuturile externe la care statul fusese constrîns de dezvoltarea construcţiilor publice şi a căilor ferate.

O dezbatere aprigă a avut loc în consiliul municipal între partizanii proiectului, în frunte cu Delavrancea – care a dovedit simţ al realităţilor economice, pe lîngă integritatea morală la care ne aşteptam –, şi consilierii din opoziţie. Aceştia din urmă invocau tot felul de argumente pentru a amîna concesiunea sau a-l ataca pe primar. Ca neajunsuri ale tramvaiului electric, ei invocau zgomotul pe care-l va produce, incompatibilitatea cu străzile strîmte şi cu traficul (per pedes!), caracterul de ţară agrară (din care cauză căruţele erau mai la locul lor pe străzi), ba chiar sugerau să se aştepte ca viitorul să producă mijloace mai convenabile, ca automobilul... Erau intrigi de partid. Oricum, primarul scriitor a fost silit să plece în 1901, cînd a căzut Guvernul Carp, conservator, şi strădania lui de modernizare a fost zădărnicită. Disputa avea, de altfel, să fie reluată cu prilejul unei faimoase „Afaceri a Tramvaielor“. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.