Psihopatologia locuirii urbane

Publicat în Dilema Veche nr. 530 din 10-16 aprilie 2014
Psihopatologia locuirii urbane jpeg

În devenirea întortocheată a mentalităţii publice autohtone, cel mai retrograd parcurs îmi pare a fi cel al conştiinţei locuirii. Al habitatului. De ce sîntem trăitori ca la hotel în propriile noastre oraşe, străzi, parcuri sau blocuri este o întrebare cu multe răspunsuri posibile. Unul dintre ele ar fi acela al marii migraţii dinspre rural spre urban, în vremea comunismului. Adăugaţi aici şi imposibilitatea unor coagulări comunitare la vremea de atunci. Lucrul acesta a dăunat oricărei posibile solidarităţi cu strada ta, parcul tău, blocul şi casa scărilor. 

Luarea în posesie a spaţiilor publice ale vecinătăţilor locuirii este un proces care se petrece şi astăzi cu multe sincope. De cîte ori nu ne-a fost dat, iarna, să trecem prin faţa caselor fără să putem răzbi prin zăpadă, din cauză că proprietarii lor au sentimentul că nu le aparţin. Că trotuarul sau fîşia de iarbă, năpădite de buruieni, sînt ale Primăriei. La fel spaţiile dintre blocuri, unele inundate de garaje construite ilegal, din acelaşi sentiment al unei existenţe pe apucate. Trăim ca şi cum nu am aparţine unui loc anume. 

Alte urmări ale acestui proces prea lent de schimbare a mentalităţii sînt legate de priorităţile locuirii oraşelor în strategiile de politici administrative ale autorităţilor urbane. Oraşul aparţine, înainte de toate, maşinilor. Dezvoltarea sa este gîndită în raport cu acestea: de la infrastructura rutieră, la spaţiile pentru parcare. Mai zilele trecute am văzut un anunţ triumfalist al unei autorităţi locale despre cutare bulevard dintr-un cartier de blocuri, care a "dobîndit" un parking modern, în dauna unui şir lung de arbori bătrîni, care au fost sacrificaţi pentru respectivul spaţiu. Cît de păguboasă este această victorie căreia îi cad victime arborii oraşului? - este o întrebare pe care nu ne-o punem pentru că nu sîntem pregătiţi să gîndim calitatea locuirii. Ce folos de clădiri, oricît de moderne, ce folos de maşinile, oricît de multe şi de scumpe, dacă locuim tot mai poluaţi? Trăim în praful unor demolări şi construcţii neprotejate prin nimic, fără folii, fără apa care să reducă praful. Construim împotriva habitatului, cu sentimentul urgenţei modernizării, în dauna omului. A bietului om, pieton terorizat chiar şi pe trecerile rezervate lui prin lege, chinuit de căldurile verii, fără umbra copacilor retezaţi din înaltele porunci ale dezvoltării urbane. Fie el biciclist socotit de mulţi şoferi o fiinţă inferioară, un ins care nu-şi are drept de fiinţare într-un habitat asemenea lui.  

Se mai înfruntă ceva aici: competiţia de status social. Ai maşină de maşină, eşti cineva. Ai bicicletă, eşti un nenorocit care încurcă traficul. Ai cel mult parte de improvizaţii cărora autorităţile le spun piste pentru biciclete, prin abuz. Foloseşti metroul, tramvaiul, troleibuzul - eşti o fiinţă urban-inferioară. Numai că felul acesta de gîndire şi de comportament este expresia unei culturi sărmane a locuirii căreia îi cădem victime. Trecem striviţi de miile de maşini,  traversăm pe trecerile de pietoni ameninţaţi de bolizi care se reped spre paşnica noastră păşire, oprind dispreţuitor şi sportiv la nici un metru de aceasta. Totul în jur este stresant din cauza traficului. Acesta este rareori politicos, niciodată cooperant şi animat de o reciprocă întrajutorare în faţa năpastei pe care ne-o pricinuieşte. Dimpotrivă: circulaţia rutier-urbană la noi este mai degrabă una a competiţiei dispreţuitor-mîrlănească. La noi în trafic nimeni nu vrea să lase pe nimeni în faţă: de aici - piciorul apăsat în acceleraţie, decibelii, ţevile de eşapament şi fumul lor toxic. Această mîrlănie, căreia i se spune adrenalină, ne viciază habitatul urban. Dacă nu mă credeţi, faceţi o plimbare prin zonele istorice, cu accesul auto interzis, şi veţi vedea că vă umple dintr-odată o stare de confort interior. Doar acolo vă puteţi lăsa molcom privirea pe cutare fronton al unei clădiri. În fapt, abia acolo oraşul ţi se cuvine şi ţie, amărîtule locuitor-pieton. 

Daniel Vighi este scriitor. 

Foto: Ariergarda

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.