Bucureştii lui Cuza-Vodă

Publicat în Dilema Veche nr. 526 din 13-19 martie 2014
Bucureştii lui Cuza Vodă jpeg

Şirul interminabil de articole cu care mă adresez cititorilor Dilemei vechi, dacă nu sînt pentru a semnala încă o nelegiuire săvîrşită de demolatori, sondează în istoria Capitalei, fie casă cu casă – cînd cîte una este în primejdie –, fie în moravurile, atmosfera, felul de viaţă al locuitorilor din trecut. Fiindcă eu nu fac apologia vechiului oraş, cu tot dinadinsul: ca istoric, ştiu prea bine cît de primitiv putea fi şi cîtă inegalitate socială se reflecta în contrastele de la un cartier la altul. Glasurile străinilor care, din Occident, se abăteau pe aici, spun mereu acelaşi lucru: „Peste tot lux şi mizerie – iată oraşul Bucureşti.“ Diplomatul belgian Léon Verhaeghe, în 1861 şi, după el, mulţi alţii au fost martorii acestor contraste. Dar ce caut la aceşti observatori, chiar dacă nu erau lipsiţi de prejudecăţi, nu este numai fizionomia urbei, ci psihologia sa, caracterul populaţiei.

Căci convingerea mea este că nepăsarea cu care bucureştenii de astăzi asistă la rîşnirea oraşului de altădată vine din ignoranţă. Pentru ei nu există decît peisajul strict contemporan, clădirile pe care le-au avut în faţa ochilor din copilărie. Drumul pînă la ziua de azi nici n-a fost prea lung şi s-a şters aproape cu totul. Atunci, în lipsa unor impunătoare monumente istorice, rămîne doar să vedem ce povestesc călătorii de pe vremuri. Fără a şti ce a fost, bun sau rău, înainte de tine, decorul în care trăieşti (mai mult sau mai puţin la alegere) este efemer, ca la fotografii de odinioară. Călătorului i-a plăcut sau nu ce a văzut, dar prin relatarea lui cunoaştem pe acei înaintaşi cărora sufletul şi mintea le erau modelate de clădirile care le aparţineau.

Unsprezece tomuri, începînd din 1968, au format o colecţie de izvoare extrem de valoroase pentru istoria românilor, din amintirile de călătorie înşirate din secolul al XIV-lea pînă la 1800. Textele astfel culese, uneori pentru prima oară, traduse şi comentate, oglindesc vîrstele succesive ale societăţii româneşti, înainte ca ea să pătrundă în epoca modernă, într-o Europă care se apropia încet-încet de omogenizare.

Din 2004 au mai apărut încă opt volume de Călători străini despre ţările române în secolul al XIX-lea. Noua serie a ajuns după Unire şi ia sfîrşit odată cu domnia lui Cuza. O deosebire faţă de seria precedentă este că, în loc să fie menţiunea unui episod din biografia autorului, avem aici capitole întregi din cîte o lucrare publicată atunci şi consacrată ţării (un singur stat, cel mai recent pe harta politică, incomplet, dar unit).

După 1800, creşte numărul călătorilor, între care mai mulţi nu fuseseră descoperiţi pînă acum. Ne îngăduim să spicuim aici din impresiile lor despre Bucureştii în care Nicolae Filimon descria Nenorocirile unui slujnicar. Unul din ei, belgianul pe care-l citam, „traversînd labirintul de străzi încurcate, înguste şi prăfuite“, găseşte „o dezordine de nedescris, care este fondul însuşi al caracterului românesc“. Altfel, imitaţia Occidentului pe care o întîlneşte i-aduce aminte de „oraşele Algeriei, unde se pot vedea case în stil francez în mijlocul locuinţelor indigene“. Tabloul general: „mare aglomerare de case, împrăştiate la întîmplare pe un sol cu denivelări, grădini, palate, biserici în mijlocul cimitirelor, străzi şerpuite, o mulţime colorată, vehicule bizare“. Speranţa, recunoscută cu luciditate, sînt căile ferate, la apariţia cărora legătura cu centrul Europei va putea contracara influenţele vătămătoare din partea Turciei şi a Rusiei.

Alsacianul Xavier Kieffer, după ce a petrecut şase ani în România, a plecat în 1863 cu impresii mult mai favorabile, deşi contrastul revine ca trăsătură dominantă: „Nu este oraş sau civilizaţie orientală sau occidentală care să prezinte un contrast atît de frapant şi totodată atît de curios.“ Autorul era bucuros să-l examineze: „Nimic nu este mai plăcut decît să mergi pe străzi, să vezi viaţa, obiceiurile, tipurile şi fizionomiile.“ A reţinut monumentele principale din Bucureşti: Cotroceni, Văcăreşti, Teatrul Naţional, Mitropolia, Sf. Spiridon etc. Preferă casele modeste, cu verandă, curte şi grădină, unde se află un divan, o masă, cîteva scaune şi cufere vopsite în verde cu flori multicolore, iar candela arde lîngă icoană. Frumosul costum popular, văzut în cîrciumi şi în pieţe, şi curiozităţile culinare consemnate cu o atenţie de-ţi lasă gura apă, contribuie la evocarea unui mediu exotic. Concluzia inevitabil moralizatoare este exprimată cu multă convingere de Kieffer: „Românul este ca o argilă moale care primeşte tot atît de bine întipăririle bune, ca şi pe cele rele.“

Ancheta lui Gustav Rasch, ziarist german, a cuprins un popas la Bucureşti. Şi de astă dată, vizita la Văcăreşti (puşcăria în vremea aceea), Spitalul Brâncovenesc, o ruină care era probabil Sf. Sava (demolat pentru a construi Universitatea). Din Calea Moşilor, plimbarea trece prin Cişmigiu, ca să ajungă la Podul Mogoşoaiei şi Şoseaua Kiseleff. Descrierea palatelor luxoase, printre care, desigur, al familiei Ştirbei, ar trebui citită în întregime, căci dă o idee despre eleganţa cu care era reprezentată arta occidentală. Rasch, ca prusian, notează cu satisfacţie prezenţa germanilor în România ca reprezentanţi ai culturii tehnice şi ai societăţii civile. Era nevoie şi de una, şi de alta.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Alimente sățioase și care nu îți pun în primejdie silueta. Medic: „Fericiți și cu burta plină…chiar se poate!”
Medicul nutriționist Mihaela Bilic a dezvăluit duminică, 19 mai, într-o postare publicată pe Facebook, care sunt alimentele care te mențin sătul pentru mai mult timp și cu puține calorii.
image
Ce taxe turistice se percep în marile orașe din Europa. Atena bate recordurile
Un număr tot mai mare de orașe din Europa impun sau măresc costul taxelor turistice pentru vizitatori, la un nivel mai mare decât cele propuse în toamna anului trecut.
image
Cum a fost convinsă o tânără să renunțe la școală și la familie pentru a se prostitua. „Era o mașină de făcut bani”
O tânără din comuna Bâlteni, județul Gorj, a trăit un adevărat coșmar timp de doi ani de zile alături de un tânăr de care s-a îndrăgostit

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi