EDITORIALE ȘI OPINII

Indiferent de ce citești, ai două variante, fie citești spre binele tău, fie spre răul tău.

Cunoscutul Plan Marshall a tot fost invocat de-a lungul istoriei în diferite contexte de criză.

Pandemia a născut în oameni tot felul de dezordini, naivitatea fiind una dintre ele, de care tocmai m-am făcut vinovat.

Acest mare povestitor şi militant idealist nu merita să moară aşa, ucis de un lanţ de evenimente malefice pe care, de fapt, îl denunţa.

Pujol a fost un spaniol (catalan) născut în 1912, care s-a oferit, voluntar, după 1940, să spioneze în favoarea aliaților.

Sensul cel mai frecvent e de aranjament al spațiului în care se desfășoară o petrecere sau se ia masa.

Moșii Statler şi Waldorf, poziționați de regulă într-un balcon de unde privesc de la relativă distanță show-ul, sînt tipici pentru ceea ce înseamnă bîrfitul de pe margine.

Facem împreună șiberek și, cu siguranță, sîntem ultima generație din familia mea care mai face așa ceva.

Am descoperit că a sta pe gînduri poate fi ceva mai înfiorător decît amenințarea molimei care bîntuia străzile pustii.

Puterea metreselor regale în istorie nu e de neglijat. De-a lungul timpului a existat un fel de tradiție a acestor amante, ba chiar o adevărată instituție la curțile monarhilor europeni.

Am dat peste distihul din titlu căutînd în opera lui Eminescu – ce altceva ? – cuvîntul „arheologie” și derivatele lui.

Și muzica ei trece prin mine într-un fel în care habar nu aveam că se mai poate și e o lumină roșie cu un soare care moare dincolo de ploaie și am chef să mă pierd în memoriile cu raze multe și miros de piele caldă.

Ipocrizia e cancerul care mănîncă din încredere în lideri, instituții și proceduri. Prostia și greșelile pot fi iertate sau tolerate, nu și aroganța.

Campania electorală, atîta cîtă va fi, nu va putea oferi contextul unei competiții politice reale.

Prefer interogația ofensivă, neliniștită, asumată, retoricii cuminți a somnolenței „edificate”.

A nega evidențe și, în schimb, a imagina o conspirație majoră, dar invizibilă pentru profan.

Adesea, criticii „din exterior” atacă ce face sau ce spune Biserica Ortodoxă Română invocîndu-L chiar pe Iisus Christos.

Talentul oratoric se hrănește și se exersează de la vîrste fragede, mai ales cînd te așteaptă un mare regat de condus.

Simona nu arată ca un „cetăţean al lumii” care ar putea trăi oricînd oriunde.

Există însă şi o parte „bună” a lucrurilor pentru generaţia COVID-19. De exemplu, că îşi începe viaţa activă fără nici o iluzie.

Pe palierul funcționalității sociale a unui individ, experiența tinde – în percepția tuturor – să constituie principala virtute.

Toată lumea a observat, în ultimele luni, rapiditatea cu care schimbarea vieții cotidiene produce transformări lingvistice,

De ce n-am face din acest ciudat ceva unic, tocmai prin neobișnuitul său devenind o amintire de neșters, o emoție a clipei păstrată altfel?

Mama sfîșia cu zgomot peretele de hîrtie care ne despărțea lumile – lumea mea de lumea lor – și mă smulgea din visele astea chinuitoare din care ieșeai istovit, transpirat și cu o părere de rău neverbalizată.

Acum, într-o epocă a obsesiei „dezvoltării personale“, a inflației modelelor de fericire, a rețetelor de a obține absolut orice și a plutirii pe ape care nu cunosc noțiunea de adîncime, un asemenea mesaj face parte din retorica elementară a vremii.

Generația mea a învățat în școală o istorie falsificată de propagandiștii regimului ceaușist. Unele lucruri ne-au intrat în minte și n-au mai ieșit de acolo.

Adevărul este cel din scrisorile netrimise, iar autenticitatea e a scrisorilor inventate.

Acum, privind retrospectiv, sînt convinsă că am avut virusul și că am scăpat ușor. Și odată cu mine, la fel de convinsă e jumătate din populația țării.

Formulările lui Caragiale sînt o lume aflată mereu pe punctul de a dispărea. Nu dispare.

Conspirațiile sînt seducătoare pentru că oferă celui care le vehiculează senzația că păstrează controlul asupra narațiunii.

Modelul franco-german de conlucrare și declarația de solidaritate mai trebuie acum susținute de statele membre.

Mulți sînt în linia întîi – doctorii, farmaciștii, politiștii... le mulțumim, desigur. Dar cine e în linia a doua? Dar în a treia?

Sînt fan al televiziunilor mici. Alea care se află pe la capătul telecomenzii, despre care nu știu exact cum supraviețuiesc, unde poți găsi o lume paralelă în care te poți cufunda la nesfîrșit.

Mi-aș dori să cred că teoria asta cu alegerea oamenilor competenți în vremuri grele e valabilă, deși nu sînt convins că se întîmplă mereu așa.

FRF, avînd de luat o decizie în timp de pandemie, a hotărît ca lupta la promovare în Liga 1 să se desfăşoare doar între cele șase echipe cu şanse şi acte în regulă şi – aici e rana – să înjumătăţească punctele.

Thackeray nu lasă loc pentru „dileme”. Evoluția rămîne o farsă. O farsă proastă pe care omul o joacă la nesfîrșit, cu fiecare generație nouă care intră pe scena istoriei.

Perechea de sinonime atrage atenţia asupra unui conţinut, îi conferă mai multă greutate: două cuvinte legate printr-o conjuncţie par să spună mai mult decît unul singur.

„Păcatul” se definește, în varianta teologală, ca proastă utilizare a libertății, ca alegere greșită, cu consecințele de rigoare.

Din groapă iese, cu mare greutate, printre bulgării de pămînt, o pasăre cu toate culorile curcubeului.

Oamenii care șochează frumos reprezintă, cred, una dintre cele mai interesante părți ale istoriei.

Criza sanitară, cu tot cortegiul ei de sechele, a exacerbat din nou rivalităţile franco-germane.

Timpurile acestea pe care le trăim sînt, o știm deja cu toții, de mirare.

Domnul Ciontu îmi arată o crăpătură lungă de aproape doi metri şi adîncă de vreo trei centimetri, chiar la baza imobilului, lîngă uşa de la ghenă.

N-a venit „liberarea”. Ci continuarea unei experiențe care ne poate învăța cîte ceva din ceea ce înseamnă să fii parte a unei comunități.

COVID-19 a lucrat perfid nu doar în plămînii celor pe care i-a atins, ci și în substanța umană a cetății.

N-am putut să mă dau optimistă deși jur că am încercat, pentru că boleșnița asta a picat perfect peste eterna mea frică de viitor, aceeași care mă face să nu mă bucur pe deplin de prezent.

Mulți dintre noi avem probabil de mici însămînțată în minte frica de bolile contagioase.

În ce condiții vor putea fi redeschise teatrele, cinematografele, sălile de concerte, muzeele?

Care este granița dintre nevoia de a proteja sănătatea populației și nevoia de a opri prăbușirea economică?

Un campion e un personaj cu un diavol în el care nu-i dă pace.