EDITORIALE ȘI OPINII

Statuile nu sînt, așa cum s-ar părea, motivul furiei acestor tineri, ci doar paratrăsnetul. În fond, de ce atîta violență?

Acum vreo 70 de ani, un pilot american care le ducea copiilor din Berlin bomboane, gumă de mestecat și alte dulciuri, cu avionul.

Ungaria se zbate cam la acelaşi nivel cu noi în privinţa Naţionalei (doar că FRF nu are acces la bani publici), iar în zona cluburilor sîntem peste ei.

Nu este exclus ca în viitor pe post de diavol unic să fie desemnat omul alb, sau mai bine spus rasa albă.

Am identificat cîteva tipuri de sindrom mesianic, declanșat acut la unii compatrioți, și mi-am permis, ca atare, să le inventariez succint.

Diferența de uz dintre „acum” și „acuma” pare să fie mai ales cea dintre oralitate și scris.

Aș vedea transformate aceste centre de excelență în centre de sprijin diferențiat.

Că există și o lege din 2019 care obligă la colectarea selectivă, asta e chiar SF. Nimeni nu a anunțat nimic, nimeni nu știe nimic.

Publicul a dispărut. Ne-am mutat cu toții pe scenă.

Așa-numita „uzură planificată” nu e doar o bănuială neîntemeiată a consumatorilor nemulțumiți.

Să descoperi un obiect antic straniu, cum n-ai mai văzut niciodată, e una. Cu totul altceva e ca peste o sută de dodecaedre romane (foto) să fie expuse în muzee și totuși nimeni să n-aibă habar pînă azi la ce foloseau.

Cazuri sînt în continuare, eu cred în ele, nu sînt o fantasmă, însă oamenii s-au plictisit deja de COVID-19.

Cîteva zile mai tîrziu o să fiu în Nablus și o să simt din nou nevoia să îl rog pe Dumnezeu sau pe oricine altcineva care se ocupă de noi să oprească un pic dricul ăsta, că eu vreau să mă dau jos.

Cîștigător va fi cel care va reuși să își impună definiția despre identitatea celuilalt.

În joc nu e atît piața de carte, cît bazele unei educații elementare.

Revine la rampă o tensiune aspră, de nedomesticit, adînc regretabilă, între Biserică și intelectuali.

Sexism cît cuprinde și mai ales dintru început – Eva făcută din coasta lui Adam și nu, de de pildă, invers!

Doar un om terorizat își inventează culpe și iese în fața gloatei „revoluționare“ oferind o spectaculoasă autoflagelare, pe care o speră, în secret, expiatoare.

Actul membrilor Stării a Treia, deși fără valoare juridică, a rămas cunoscut în istorie ca „Jurămîntul de pe Terenul de Tenis”.

Meciurile au fost cu şpriţ, acidulate, pline de faze şi de antren. Sau poate eram noi nejucaţi…

Vechea şi tradiţionala „luptă de clasă” a fost înlocuită cu „lupta de rasă”.

„Retorii” eficienți reprezintă, în viziunea detractorilor, cel mult niște „actori” iscusiți, adică personaje de „suprafață”, cu talentul performanței scenice.

Sensurile noi ale substantivului silicon și familia lexicală dezvoltată de acesta în limbajul așa-zisei „prese mondene” și în registrul familiar al românei actuale s-au banalizat deja, de mai bine de un deceniu.

Avem pretenția de a ne da acordul cu privire la educarea copiilor noștri, aducînd pretextul absurd al pierderii inocenței ca argument.

M-am apropiat întotdeauna de ceva nou cu neîncrederea țăranului în fața celebrei girafe.

Nevoia noastră de a-i identifica mereu pe cei care sînt de vină pentru starea proastă în care ne aflăm a primit cel mai frumos cadou în perioada asta.

„Gazonul”, cel care părea definitiv inaccesibil sărăciei noastre, a intrat de-a dreptul în cultura populară.

Mulți din contemporanii lui aveau o asemenea „conștiință de papirus”.

Un timp, o epocă nu se pot rescrie și reinterpreta, așa a fost atunci, îți asumi sau nu, nu mai poți repara nimic decît stricînd în altă parte.

Scandalul care a zguduit zilele astea redacția New York Times e relevant.

„Less is more” suna bine înainte de criza sanitară. Mai ales în mediile eco-caviar care își permit să renunțe la caviar.

O mulțime de politicieni de-ai noștri schimonosesc – patriotic, desigur – limba română.

Ar fi bine să ni se ceară acordul pentru lecțiile de matematică, știute fiind ca obositoare pentru copii și aproape de neînțeles pentru părinții lor.

Orice propagandă – iar Scînteia excela la capitolul acesta – știe că este eficientă dacă e simplă.

Așa au ajuns și primele femei în spațiu, urmînd acest raționament al competiției pentru putere dintre cei doi poli, Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică.

Bölöni şi-a dus fosta echipă, în sezonul trecut, pe cea mai bună poziţie ocupată în întreaga ei existenţă.

Valul de indignare pornit din Statele Unite este mai mult decît un protest împotriva rasismului şi a violenţelor poliţieneşti.

Pot observa, retrospectiv, că am „discutat” cu diverse tipuri de roboți pe majoritatea palierelor vieții mele de individ social în America.

Blănița pe care îți poți sprijini picioarele la coborîrea din pat nu avea un nume, așa că termenul se dovedea necesar și chiar indispensabil.

M-am iritat din nou cu privire la abordarea semnificației titlului unui text liric, pe care profesoara le-o impusese.

Geanta diplomat era o stare de spirit (taică-miu n-a avut, l-am bănuit de mică de o oarecare lipsă de ambiție) și purta în ea diverse: de la acte și Graalul publicului hăituit de funcționărime – dosarul cu șină – pînă la pîine cu salam.

Actul artistic e suspendat într-o zonă nodală a traseelor ființei umane, o zonă care nu e la fel cu un triaj dintr-o gară.

S-au inventat boli și s-au lărgit limitele de la care s-a stabilit că poate începe riscul.

Arhiva lui Zenon e remarcabil de timpurie (261-229 î.Hr.). În ea e material pentru multe teze de doctorat și un teanc de tabloide.

Există postimpresionism, postmodernism, de ce n-ar exista și o literatură postpandemică?

Ceea ce fac eu bine nu e separat de opiniile mele politice, căci nu sufăr de bipolaritate.

Nici o soluție nu vine de la vîrful administrației americane.

Violenței i se răspunde prin apelul la violență polițienească. De unde și escaladarea galopantă.

Dumnezeu nu depinde de avocați. Și e ridicol să-ți iei libertatea de a-I strecura pe sub ușă liste cu băieți buni și băieți răi.

Acum calculați înfrigurați că o să se ducă de rîpă economiile și o s-o duceți un pic mai rău.