Prima concesie făcută terorii. Cazul „Friends”

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

Știți, desigur, simpaticul serial Friends. Produs și difuzat de televiziunea americană NBC între 1994 și 2004, cu un succes enorm, Friends a ajuns mai tîrziu în România, ca și în cele mai multe țări ale lumii. Peste tot a avut succes, așa că putem vorbi despre un produs de entertainment global, plăcut pe toate meridianele lumii. Friends e un serial ușurel ca o spumă de vară, cu poante cuminți și situații hazlii bine jucate de actori tineri și frumoși, în stilul jocului de sitcom, un pic cabotin, un pic exagerat, dar deloc supărător, exact cît trebuie ca să înveselească superficial pe oricine. Succesul planetar și lipsit de controverse al serialului arată, de altfel, că și-a atins scopul. Nu cred că cineva a avut vreo secundă, în toți acești 15 ani de cînd serialul s-a terminat și se tot redifuzează peste tot, tresărirea că e ceva în neregulă cu el. Ei bine, pînă în zilele noastre, cînd cineva și-a dat seama că serialul are o problemă, cum să-i zic, sistemică: toți cei șase eroi principali (trei băieți și trei fete) sînt albi. Nu e bine! Ideea să faci un serial ușurel despre șase prieteni albi a devenit, brusc, rasistă. În paranteză fie spus, nu vă gîndiți că cineva a simțit vreo problemă că un alt adorabil serial de comedie al cărui fan sînt, considerîndu-l mult mai bun decît Friends, și anume The Fresh Prince of Bel-Air, produs și difuzat tot de NBC între 1990 și 1996, e numai cu negri. Desfid pe oricine ar spune despre The Fresh Prince of Bel-Air că e rasist! Nu e deloc. În principiu, mi se pare că oricine operează cu acuza de uniformitate rasială cînd e vorba despre un film sau o piesă de teatru este fie un idiot sub aspect estetic, fie un comisar ideologic în exercițiul teribilei sale vocații. Dar, așa cum vom vedea imediat, există și o a treia, tristă de tot, posibilitate, și cu asta revin la Friends.

Am citit zilele trecute în presa americană că Martha Kauffman, unul dintre cei doi autori ai serialului Friends, și-a cerut public scuze că îndrăgitului serial îi lipsește „diversitatea“ (www.tvinsider.com). De ce ar fi trebuit să fie „divers“, nu e clar. De ce ar fi trebuit să fie altfel decît este, iarăși, e greu de explicat în termenii epicii ecranizate. Nedumerit, am mers mai departe căutînd prin aceeași presă și am aflat că, imediat după scuze, probabil confruntată cu reacții felurite, a apăsat și mai tare pedala explicînd totul: „Ce am vrut să spun este ceva ce am învățat în aceste ultime două săptămîni – și nu m-am referit doar la Friends, ci la întreaga mea carieră –, că nu am făcut suficient pentru a încuraja vocile negre, pentru a angaja negri în echipă, pentru a aduce scriitori negri. Nu am făcut suficient. Am fost parte a rasismului sistemic. Îmi asum întreaga responsabilitate că am fost atît de ignorantă în privința comportamentului meu. Nu m-am gîndit niciodată la mine ca la o rasistă, am crezut că sînt o persoană care acceptă pe toată lumea și crede în umanism sau în acțiuni umanitare. Dar am greșit. Am greșit. Acum mă uit în urmă și îmi dau seama că nu mai pot trăi așa. Trebuie să găsesc un nou mod de a mă deschide spre oameni, de a-mi angaja echipele, de a-mi recruta scriitorii. (…) Îmi cer scuze pentru propria mea ignoranță, sper că am învătaț bine lecția și că mă voi comporta diferit“ (www.observer.com).

Da, este exact un autodenunț demn de procesele publice din Revoluția Culturală a lui Mao. Nimeni nu a acuzat-o pe Martha Kauffman de comportament rasist, nici măcar în lumea hipercorectitudinii politice a showbusiness-ului american. Și totuși, femeia își dă palme și plînge în văzul tuturor. Cineva care n-a trăit comunismul pe propria piele poate că are naivitatea de a crede că, văzînd știrile Americii de azi, producătoarea a trăit o epifanie: pînă azi a fost oarbă, dar acum, văzînd sicriul lui George Floyd, a văzut lumina cea adevărată. Dar chiar și o asemenea persoană nu s-ar putea opri să se întrebe, citind dramatismul confesiunii „am fost parte a sistemului rasist“ (!!!!), dacă nu cumva e cam mult, totuși, și ar rămîne măcar cu o nedumerire. Cineva care a trăit comunismul, însă, simte în aer de ce Martha Kauffman s-a pălmuit singură fără să-i ceară nimeni, căci pentru noi frica se simte în aer. Mîine, orice zărghit aruncă pe Facebook că Friends sau Grace & Frankie sînt rasiste pentru că sînt mulți blonzi și puțini sau deloc negri, și nebunia se declanșează. Iar dacă adaugi și episodul Pe aripile vîntului, cînd denunțul public care a împins ditamai HBO să reacționeze, cu pantaloni uzi de frică în văzul tuturor, a fost făcut de un scenarist cunoscut – negru, bineînțeles –, atunci îți dai seama că pericolul e real. Sigur, unii își pot ține nervii, alții nu. Părerea mea e că Martha Kauffman face parte din a doua categorie. Femeia își poate vedea cariera, meritorie și bazată pe realizări certe, periclitată, numele pus pe lista (da, ce ironie!) neagră, filmele scoase din grile și portofolii, proiectele ignorate. Și odată pornit tăvălugul ăsta, nimeni nu-l mai oprește. Așa că, preventiv, de frică, alege să-și facă autocritica înainte de a o fi criticat cineva, în speranța secretă că asta o va proteja cumva de furia irațională a „revoluției“. Ceea ce oamenii de acest gen nu știu – și iarăși știu bine amărîții care au trăit deja comunismul – este că autocritica preventivă nu te salvează de nimic. Dacă e să înceapă un zărghit sau un coleg de breaslă invidios campania anti-Friends pe motiv de rasism, o va face oricum, iar dacă e să înceapă tăvălugul absurdului sîngeros, va începe indiferent de ce spune Martha Kauffman acum.

Cînd vezi mulțimea devastînd și simți că nu mai există poliție, autoritate, ordine, te sperii. Oamenii aceștia – albi și negri și asiatici și de toate felurile – dezlănțuiți pe străzi, care ucid polițiști și abuzează alți oameni nevinovați, care socotesc că lumea întreagă e vinovată pentru nereușitele și insuccesele lor, exact pe asta mizează: își impun agenda prin spaima pe care o induc celor mai liniștiți. Visul umed al oricărui individ din specia asta a „revoluționarilor“ este ca tuturor celorlalți să ne fie frică de el. În această privință, el seamănă cu teroriștii. Nu cărămizile aruncate în vitrine și nu mașinile de poliție incendiate distrug țesătura socială americană, ci frica firească a oamenilor simpli cînd văd așa ceva. Fiecare om care și-a clădit o viață, o avere (mare sau mică), o casă, o afacere, un renume, o carieră profesională, o familie, muncind ani de zile după cum a putut și a știut el, fiecare om care are persoane dragi ce la rîndul lor au trăit astfel se teme de gesturi agresive care distrug ordinea. Ei bine, cînd oamenilor care nu se reped să spargă geamuri și capete sau să dea foc cînd văd că un nenorocit de polițist alb a ucis un fost infractor negru, ci așteaptă ca legea să facă dreptate li se face frică de „revoluționari“, ei fac prima concesie terorii. Teama de pe stradă a intrat în redacții, în amfiteatre și în comunitățile socio-profesionale de tot felul, și înregistrăm primele cedări la teroare. Doar un om terorizat își inventează culpe și iese în fața gloatei „revoluționare“ oferind o spectaculoasă autoflagelare, pe care o speră, în secret, expiatoare.  De fapt, e un spectacol al degradării demnității umane sub presiunea terorii. Oricui îi sînt cu adevărat dragi oamenii simte că i se încrețește pielea cînd vede așa ceva...

Coregrafia autoflagelărilor și a îngenuncherii obligatorii, în masă, la sicriul de aur al unui infractor ucis de poliție indică, precum acul de busolă, direcția în care merge lumea americană: Coreea de Nord și China lui Mao. Dar despre asta voi vorbi săptămîna viitoare. Fără să-mi fie frică. Deocamdată.

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Pizza, povestea fabuloasă de peste ani ani - cum s-a ajuns la cutia de astăzi?
Unul dintre cele mai apreUnul dintre cele mai apreciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O aciate tipuri de mâncăruri din lista celor fast food este pizza. O adoră mai ales copiii. Puțini știu că acest preparat este, de fapt, o invenție, a apărut dintr-o greșeală să spunem.
image
Ministerul ucrainean al Apărării: Bătăliile din estul ţării vor decide soarta Ucrainei
Bătăliile care se duc în estul Ucrainei ar putea decide soarta ţării, a declarat marţi purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării, Oleksandr Motuzianik.
image
Rusia susţine că nu va renunţa la planurile sale în Ucraina, în pofida sancţiunilor şi a ajutorului occidental pentru Kiev
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că Rusia îşi va continua 'operaţiunea specială militară' în Ucraina, în pofida 'ajutorului masiv din partea Occidentului' pentru Kiev şi a sancţiunilor occidentale instituite împotriva Moscovei.