Distracția e de-abia la început

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

Nu mai contează de ce parte ești. De parcă a fi de o parte sau de alta e o valoare în sine. Felul în care stau lucrurile n-are nici o importanță. După cum nu mai are vreun temei nici măcar subiectul oricărei discuții. Putem vorbi despre orice. De la Dumnezeu la instrumente de grădinărit și de la colecții de timbre la momeli pentru pescuit. Democrație. Drepturile omului. Stat. Cetățean. Manipulare. Abuz. Minciună. Cruzime. Pierderea minților. Traversarea pe lumina verde a semaforului. Încheierea nasturilor. Orice temă de discuție poartă la cingătoare un ditamai cuțitul. Sau o centură explozivă.

În orice dialog, aproape imediat ridicăm tonul. În secunda următoare, țipăm. Pentru ca, la foarte scurtă vreme după încălzirea vocală, să ne punem pe urlat. Dacă nu ne țin plămînii, ca suport unic al punctului de vedere, dăm semnificații apocaliptice oricărui cuvînt rostit. Totul are măcar o umbră de suspiciune, dacă nu cumva chiar certitudinea extremei gravități. Fără să ne dăm seama, preluăm tonul știrilor de la televizor sau al surselor de informare pe care le frecventăm pe Internet. Dacă vreunul dintre noi încearcă să respire, să ne calmeze și să folosească un ton firesc, imediat devine suspect că face pe nebunul și se crede mai deștept. Și, îndată ce aduce argumente în favoarea unui punct de vedere, se dezlănțuie scandalul. Interlocutorul său se pricepe mai bine. E expert în orice teritoriu din care ar primi un argument. Iar dacă nu e expert, oricum, știe el mai bine cum stă treaba.

E absolut normal să fie așa. Pentru că nimic din ceea ce scoatem pe guri, strigînd, nu are vreun scop de cunoaștere sau de lămurire a ceva anume. Nu ne mai satisface nici măcar situația în care cineva, în mod excepțional, ne spune că avem dreptate. Iar arțagul și tonul ridicat se petrec, bine-mersi, și-n scris, nu doar în discursul verbal. Trebuie să eliberăm energie. Să scăpăm de o presiune interioară. Să aruncăm în lume gîndurile rele care ne-au umplut sacul. Lunile de izolare au produs multă frustrare, iar incertitudinea vremurilor care ne așteaptă alimentează temeri adînci. Cheful de scandal, de revanșă, de decontare a frustrărilor acumulate ne depășește puterea de ținere în frîu a comportamentului. E vreme de ieșiri teribile la rampă, de ridicat fuste-n cap, de făcut ca toate visele. Curg sentințele și ștampilele definitive, judecățile sumare și „execuțiile” în masă. „Africanii întorc pe dos America și lumea.” „Femeile au înnebunit toate și isterizează întreaga planetă.” „Ăștia cu political correctness și cu stîngismele lor pregătesc o nouă dictatură comunistă.” „Virusul nu există, ne-au luat pe toți de proști.” „Emigranții și refugiații pun lumînarea de la căpătîiul Europei.” „Homosexualii au prins putere și vor să creeze o lume după modelul lor.”

Deși au spus-o și alții înaintea lui, în alte forme, William Shakespeare e cel care a fixat în eternitate – printre multe alte replici care vorbesc tulburător despre condiția umană – celebra formulă: „Lumea-ntreagă e o scenă…”. E cert că marele autor avea viziunea clară a mecanicii umane a acestui fenomen, pe care-l exprima printr-o metaforă. Numai că, la 400 de ani distanță, ea nu mai e o figură de stil. E o realitate de o concretețe bulversantă. Lumea este, acum, la modul propriu, o scenă. „Spectacolul lumii” e în plină derulare, cu toate elementele care țin de desfășurarea unei reprezentații continue, una de dimensiuni planetare. E ceva ce înțelegem și asumăm cît se poate de concret, exprimînd acest lucru în varii forme. Iar datorită/din cauza tehnologiei, spectacolul e disponibil pentru toată lumea, în același moment. Într-un spirit pe care l-am interpreta azi drept unul perfect „politically correct”, Shakespeare spune, în continuare: „And all the men and women merely players”. Alt fapt care a devenit cît se poate de concret. Pentru că noțiunea de public a dispărut. Sau e într-un proces de dispariție accelerată. Vrînd-nevrînd, cu toții sîntem participanți la spectacolul lumii. Iar dimensiunea și concretețea rețelelor sociale, alături de performanțele terminalelor cu ajutorul cărora comunicăm și ne manifestăm (de fapt, cu ajutorul cărora trăim), ne scot definitiv din condiția de public. Pentru că, atunci cînd ascultăm ce spun sau cînd privim la ce fac alții, nu asistăm pasiv, asemenea publicului dintr-o sală de spectacol. Ci așteptăm să răspundem. Să dăm replica. Să ne spunem partea noastră de text. Publicul a dispărut. Ne-am mutat cu toții pe scenă.

Iar scena înseamnă emoție. Emoția pură – înțeleasă ca atare sau nu, dar profund existentă – de a fi în fața altora. A colegilor din distribuție. Iar dacă publicul din sală a dispărut, nu-nseamnă că a dispărut „publicul” din scenă. Cîtă vreme ne manifestăm, colegii din distribuție sînt publicul nostru. Numai că, atunci cînd sala s-a golit și ne trezim cu toții dincoace de cortină, începe un alt tip de spectacol. Unul foarte vechi, care se petrecea doar în anumite momente, tocmai pentru a ne da ocazia să răsuflăm, să ne descărcăm cu toții, să ne scălămbăim fără să ne fie rușine, să dăm afară din noi tot ce era mai chinuitor și mai frustrant. E tipul de spectacol fără spectatori, la care participăm cu toții, acceptînd și asumînd convenția că pe parcursul acestui fel de reprezentație lumea e pe dos. Totul e complet invers decît în „viața normală”. Susul e jos și josul e sus. E permis orice. Toate formele de exhibare. E permis, ba chiar încurajat, să fim cît mai vulgari și obsceni. Iar din spatele unei măști poți să fii nu doar tu însuți, ci oricine altcineva. Deseori, se poate lăsa cu victime. Acesta e carnavalul. Cu diferența că, odinioară, spectacolul numit astfel se ținea la o dată precisă. Și pe parcursul unei durate strict limitate. Acum e continuu. Și e abia la început.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.