Vînzarea prin frică
O parte a lumii e controlată de autorități prin frică, știm asta foarte bine și din propriul nostru trecut. Lumea liberă nu e controlată în mod direct, dar poate fi manipulată. Iar printre cei mai importanți factori pe care se bazează manipulările de toate felurile, politice sau comerciale, e aceeași frică, sau măcar anxietatea. Frica e un sentiment puternic, greu de stăpînit în mod rațional. Imediat după atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, vînzările de mașini SUV au crescut foarte mult. Mai ales în Statele Unite, oamenii voiau siguranță, iar fabricanții de automobile au descoperit că pot avea succes cu noi mașini ale căror forme să inspire protecție și rezistență, chiar dacă din alte puncte de vedere erau nereușite sau chiar dacă nici măcar siguranța reală pe care o ofereau nu era la nivelul aparențelor. Dincolo de asta, riscul real de a păți ceva într-un atac terorist era de fapt insignifiant și, în plus, nimeni nu putea stabili o legătură directă, rațională, între reducerea acestui risc și deținerea unei mașini 4x4.
Acesta e doar un exemplu relevant, dintre cele mai benigne pe care le dă Jacques Peretti în cartea sa intitulată Înțelegerile care ne-au schimbat viața (tradusă la Editura Litera în 2019). Peretti e un jurnalist experimentat (BBC, The Guardian, Wired, Huffington Post), care a adunat o serie de istorii despre cît de mult au contat în viața noastră unele decizii luate la un moment dat de mari corporații sau de indivizi geniali și cu influență. Iar multe dintre asemenea decizii, menite să crească succesul comercial sau puterea politică a unora, s-au bazat, așa cum spuneam, pe inducerea în rîndul publicului a unor sentimente de anxietate sau de frică. Ideea că frica vinde a fost descoperirea unor indivizi geniali din publicitate ca Rosser Reeves sau Clotaire Rapaille.
Este principiul care, de exemplu, printre altele, a stat și la baza a ceea ce Peretti numește medicalizarea vieții moderne. Astfel, industria farmaceutică și cea a sănătății au descoperit că pot vinde mult mai multe medicamente și tratamente pentru oameni sănătoși doar pe baza ideii de prevenire, mergînd pe conceptul de eliminare a riscurilor de îmbolnăvire sau, mai pe scurt, profitînd de frica de boală a oamenilor. S-au inventat boli și s-au lărgit limitele de la care s-a stabilit că poate începe riscul. S-au scăzut limitele admisibile ale colesterolului, s-a mărit indefinit „spectrul” autismului, simplele tristeți au fost încadrate la depresii, s-au inventat sindromuri neclare, greu de definit și de care nu mai auzise nimeni, a fost exploatată teama de obezitate și apoi chiar obezitatea, s-au vîndut diete și produse pentru slăbit în ciuda experimentelor științifice care le dovedeau inutilitatea (vezi efectul yo-yo) și așa mai departe. Așa se face că mai toți oamenii iau mult mai multe medicamente decît luau acum cîteva decenii.
Deși a fost scrisă, evident, înainte de pandemia de COVID-19, cartea lui Peretti face referire și la teama legată de epidemii: „În 1997, gripa aviară a răspîndit frica unei pandemii care avea să măture aeroporturile planetei. Gripa aviară a fost urmată de febra Dengue, de SAR, apoi, în 2004, de reapariția Marelui Rechin Alb al pandemiilor, Ebola. Frica era acum viscerală, iar industria săpunului era acolo ca să ne vîndă soluția. Voiam ceva cu care să anihilăm germenii și să distrugem viitoarea contagiune: săpunul «antibacterian» a fost inventat pentru a epura frica”.
Autorul are meritul că reușește să definească exact momentele, locurile și chiar persoanele care au determinat asemenea fenomene. Cartea lui se extinde în foarte multe domenii, de la o decizie a marilor giganți cerealieri mondiali care a potențat ceea ce s-a numit „primăvara arabă” (ale cărei neîmpliniri au fost apoi speculate de mișcarea ISIS) pînă la frecventa pervertire a cercetărilor științifice în interes comercial sau la componenta nesănătoasă a unei industrii alimentare scăpate de sub orice control.
De mare interes mi s-a părut capitolul care explică felul în care faptele au dispărut din știrile de presă. Așa-numita „catastrofizare” a știrilor pare să facă parte dintr-un trend mai general la baza căruia stă, bineînțeles, același principiu al fricii care vinde și cu ajutorul căreia publicul poate fi manipulat, în interes comercial sau politic.
„În fiecare săptămînă – scrie Peretti – sînt repetate valuri de pericole care se apropie de societate ca un tsunami, apoi valurile trec peste noi și lasă societatea nevătămată. Dar fiecare val este considerat mai periculos decît ultimul: super-gîndaci, super-șobolani, super-web-roboți, super-malware, super-fraudă, super-smog de vară și de iarnă, totul, de la un meteorit care se apropie și e pe cale să distrugă Pămîntul pînă la o buruiană japoneză care îți va sufoca grădina. (...) Știința a devenit parte din afacerea știrilor false, intersectîndu-se cu știrile pentru a nesocoti faptele de dragul unei știri mai bune: «cafea ucigașă»; «ceai ucigaș»; «cafea miraculoasă»; «ceai miraculos»; «efecte dăunătoare ale țigărilor atenuate dacă bei cafea și ceai».” Nu vă sună cunoscut?
Istoriile și analizele lui Jacques Peretti sînt interesante, riguroase și pline de amănunte. Încearcă să ne facă să înțelegem lucrurile dincolo de aparențe, fiind prezentate echilibrat și fără tangență cu vreo teorie a conspirației. Cu toate astea, ceva mă face să mă tem că există un gen de cititori care le pot pricepe în mod deformat, ca pe niște dovezi ale putreziciunii capitalismului.
