Tu crezi în COVID?

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Nu eşti de acord? Eşti prost  Sau primitiv jpeg

E o întrebare prezentă pe buzele multor compatrioți. A-nceput deja să facă parte din construcțiile capetelor de pod de la care pleacă orice dialog. „Salut! Ce mai faci? Măi… tu crezi în COVID?” „Alo! Unde ești? Tu ce zici de treaba asta? Crezi în COVID?” S-au rupt prietenii care țineau de ani buni. Oameni care se frecventau în mod obișnuit nu vor să se mai vadă-n ochi. Ești judecat sumar, executat sau nu, în funcție de răspunsul pe care îl dai la această întrebare. Să nu cumva să-ți treacă prin cap să zici ceva de genul: „Dar e ridicol să punem problema în felul ăsta…”. Ți-ai dat foc la valiză. Înseamnă că eviți subiectul. Ceea ce poate fi chiar mai grav decît dacă ai răspunde. Această întrebare e noul toiag care separă apele.

Evident, nu se întîmplă doar la noi. Ceea ce dovedește că ignoranța e destul de uniform distribuită, în așa fel încît să nu producă crize prea mari de invidie în colțuri diferite ale lumii. Forma noastră particulară de a lucra cu această întrebare o duce într-o zonă plină de arome și influențe de toate felurile. La noi, în conformitate cu instinctele și strategiile de apărare rămase de la strămoși, întrebarea asta e o atragere în smîrcuri. O momire în capcană. O manevră prin care ești împins în mlaștini, de unde nu te mai scoate nimeni. Dacă-ți trece prin cap să menționezi concluziile oricărui consiliu științific de pe lumea asta, ai comis greșeala fatală. Ești ca șoarecele care vede bucata de brînză. Nu-ți dai seama că e prea frumoasă și aranjată pentru a fi acolo din întîmplare. Te duci voios spre ea, s-o iei. Abia cînd s-a închis cușca în urma ta sau cînd ți-a căzut pe gît arcul capcanei, te prinzi că nu mai ai nici o scăpare. Dar e mult prea tîrziu.

E ca legendara întrebare de odinioară: „Da’... tu cu cine votezi?”. Întrebare al cărei răspuns te plasa în rîndul ființelor umane sau al condamnaților pe viață la prostie incurabilă. Întrebarea era rostită, de la bun început, cu un ton care cuprindea mai multă suspiciune decît cantitatea de zahăr din baclavale. Ca și cînd ți s-ar fi oferit tava cu bunătăți. Era în puterea ta să iei ceva de pe tavă sau să mănînci de pe jos, ca un animal, ignorantule și trogloditule. Așa e și acum. A reînviat în noi nesațul acela clocotitor de a-i cataloga drept boi sau vaci pe interlocutorii noștri, în funcție de o întrebare-test. În cazul de față, „Crezi în COVID?”. Fără să ne dăm seama în ce abis plonjăm, chiuind de bucurie. Dintr-o dată, ne simțim cu toții plini de cunoaștere. Sîntem ca în cazurile acelea neelucidate, în care un pacient s-a trezit din nu știu ce operație de neurochirurgie complexă și a constatat apoi că vorbește fluent japoneza. Sau maghiara. Sau araba. Fără să le fi vorbit vreodată înainte de intervenția chirurgicală. Nu contează. Știți povestea. Așa și-acum. Ne-am trezit, peste noapte, specialiști în boli infecțioase, imunologie, situații de urgență, științe politice, relații internaționale, macroeconomie, strategii de gestionare a crizelor, farmacologie. Dac-ar fi după fiecare dintre noi, rezolvam situația de multă vreme. Oricum, am rezolvat-o, de fapt. E simplu, domnule! „Tu crezi în COVID?”

Numai că, acum, a apărut o dimensiune nouă. Credința profundă. Iar asta e o noțiune cu un cîmp vast de semnificație. Deja intrăm în fantastic și în delir, acolo unde ne simțim ca peștele-n apă. Prin pădurile și codrii ăștia noi sîntem, pur și simplu, acasă. Venim din negurile antivaccinismului, din abisurile suspiciunii generalizate și din erotismul plăcerii de a ne fura căciula. Cu așa bagaj, n-ai cum să dai greș. Cînd te-apuci de-o treabă, e clar c-o duci pînă dincolo de orice limită și-ar imagina o ființă umană netrecută încă prin laboratoarele noastre de creație artistică. Din moment ce unora li s-a părut, de prin martie încoace, că Dumnezeu e pus (sau sechestrat) între paranteze, s-a găsit o nouă divinitate față de care să ne mărturisim credința. Sau absența ei. Manipularea grosolană. S-au dus în adîncurile istoriei momente de felul celui de la legendara confruntare electorală între Emil Constantinescu și Ion Iliescu. Atunci, marea lovitură s-a dat prin plasarea la timp și în plină figură a celebrei întrebări: „Domnule Iliescu, credeți în Dumnezeu ?”. Următoarea întrebare cu capacitatea de a declanșa arma nucleară a cîștigării unor alegeri va fi: „Domnule Cutărescu, credeți în COVID?”.

Nevoia noastră de a-i identifica mereu pe cei care sînt de vină pentru starea proastă în care ne aflăm a primit cel mai frumos cadou în perioada asta. Pui întrebarea-cheie: „Tu crezi în COVID?”. Și te-ai prins imediat cine „e idiot și-și trage în jos semenii”, prin imbecilitatea lui, sau „cu cine mai poți sta de vorbă” ca să salvezi ce s-o mai putea salva din „țara asta terminată”. Acest spectacol, care are suficiente reprezentații și prin străinătate (la unii „de la care nu ne-am fi așteptat”), se vede peste tot. Pe străzi, în magazine, în mijloace de transport. Unii poartă măști de protecție, alții nu. Cei care poartă măștile aruncă priviri pline de ură și dispreț spre cei care nu le poartă. Cei care nu poartă se uită ca la ultimii fraieri la cei care poartă. Mulți le țin pe bărbie, să fie cumva în ambele tabere, la o adică să poată face mișcarea rapidă de ieșire din condiția de fraier sau de necioplit. Toți ne purtăm ca și cum am fi prinși în cel mai absurd dintre carnavaluri. Nu mai întrebăm „Tu ești Bibicu?”, ci „Tu crezi în COVID?”. Și nu ca să-l prindem pe cel cu care-am fost „traduși”. Ci ca să ne satisfacem cea mai mare dintre plăceri. Să vedem, așa, în general, cine sînt fraierii. Între timp, toți ne uităm unii la alții, identificîndu-ne drept fraieri. Spre deliciul ălora care ne-au aruncat microbul ăsta în starea de spirit, dar și pe niște pagini de Internet, unde nu numai că intrăm cu entuziasm, dar de unde ieșim întotdeauna fără să ne spălăm. Deloc. Nici pe mîini, nici pe minți.

Cătălin Ștefănescu este realizatorul emisiunii Garantat 100% la TVR 1.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.