Marea relaxare

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Marea relaxare jpeg

Stau la o terasă din cartier și scriu acest text. De obicei, nu pot scrie în restaurante, cafenele, în gări sau în alte locuri aglomerate, însă acum simt nevoia să ies cît mai mult din apartamentul ca o hrubă, înghesuit și întunecos care a adăpostit non-stop, timp de trei luni și mai bine, doi oameni și o pisică. Terasa nu e una dintre preferate mele de „dinainte”, dar merge, are muzică hippie din adolescența mea pierdută pe la Vama Veche și 2 Mai și, mai nou, are și o bere de abație la draft excelentă, te face să te simți oarecum ca la mare, deși vezi foarte aproape blocurile de pe Calea Moșilor care îți taie orice elan. La terasa care îmi plăcea nu am găsit niciodată locuri fără o rezervare înainte, din cauză de distanțare socială, au mese goale, învelite în folie, cei doi tineri proaspăt angajați și cu măști care te întîmpină încă de la intarare, cînd află că ai ajuns acolo întîmplător, fără o planificare riguroasă a „ieșitului în oraș”, ridică neputincioși din umeri. Mi-au lipsit mult cîrciumile, terasele, locurile în care pot privi oameni și grupuri de oameni fără să mă simt neapărat privită. Prima ieșire la terasă, imediat după 1 iunie, a fost un mic spectacol. Oameni care se îmbrățișau ca și cum nu s-ar fi văzut de ani de zile. Găștile clasice de băieți ieșiți la bere. Și multe mese ocupate de femei de toate vîrstele, prietene probabil tot de ani de zile, două cîte două, care nu se auziseră în toată această perioadă decît la telefon. Oare cîte or fi avut să-și spună? Am simțit o efervescență cu totul specială, de aceea atunci cînd s-au nimerit pe acolo doi prieteni vechi, dar nu foarte prieteni, și s-au așezat bucuroși la masa noastră, m-am simțit în al nouălea cer pentru că, în sfîrșit, comunicam cu alți oameni diferiți de celălalt om (și de pisică). Celălalt cuplu venise însoțit de al cincilea prieten, al lor, și a trebuit să-i explicăm fetei cu mască din staff că sîntem, de fapt, două cupluri, două familii, că doi cîte doi locuim în aceeași casă și facem schimb zilnic de viruși și de bacterii, doar al cincilea era o jumătate de familie, pentru că soția lui rămăsese acasă. Fata a fost de înțeles, nu ne-a mutat la mese diferite, era dornică să-și vîndă berea, așa că am băut berea cu sete și am povestit cu poftă pînă tîrziu în noapte despre lucruri cît se poate de omenești și banale cum ar fi restaurante obscure, dar incredibil de bune de prin zonă, ponturi legate de măcelarii din Piața Obor, despre peștele din hala veche, nimic cultural, nimic intelectual, numai din astea de supraviețuire. Cu toții aveam profesii creative/artistice, but who cares anymore? Cu toții eram praf din punct de vedere financiar după starea de urgență, unii fuseseră eligibili să aplice pentru alocațiile destinate celor care trăiesc din drepturi de autor, adică „artiștii”, aplicaseră, însă fuseseră respinși din diferite motive, „documentele nu pot fi citite”, sunau insistent la numere de telefon la care nu răspundea nimeni niciodată, abandonau, „ăsta e statul român, nu te poți baza pe el, e o loterie, probabil că nu mai au bani pentru toți!”. În martie, aveam bilete de avion și bani puși deoparte pentru Andaluzia, la care visez de doi ani, Costa del Sol și lumina albă, fantastică de sud, mirosul portocalilor, al grădinilor în floare, Alhambra și maimuțele din Gibraltar, toate astea s-au dus naibii, poate într-o altă viață… dar tot e bine, am pierdut doar biletele de avion, iar banii puși deoparte i-am cheltuit chibzuit pe perioada stării de urgență, ce ne făceam dacă nu-i aveam? Am avut parte de o Andaluzia la noi acasă, lockdown.

Între timp, terasele astea de cartier care îți dau o iluzie a unui timp liber și relaxat, chiar dacă dincolo de gard vezi blocurile de pe Calea Moșilor, au reintrat într-o normalitate. Acum, cînd scriu, îi privesc pe oamenii de la mesele din jur. Nu se simte că ar fi existat vreo stare de urgență, vreo pandemie, doar fata care servește are o mască homemade, colorată și chiar nu înțeleg de ce o mai poartă, sîntem cu toții, de fapt, în același spațiu exterior, noi bem și mîncăm fără mască… ea vine și ne ia paharele și farfuriile, cu mască. Parcă am face parte din două lumi diferite – una care semnalează pericolul, alta care se îndepărtează de el. Pe la mese sînt grupuri mici și discrete, la o masă de alături e o tipă cam de vîrsta mea, 40 de ani, care bea o bere de una singură, îmi place de femeia asta, îmi plac singurătatea și singularitatea ei, îmi place cum se decupează pe fundalul terasei. Cerul e încă luminos, deși e aproape ora nouă. Oare cînd au venit nopțile astea de iunie atît de repede? Și cît de repede se vor duce? Îmi va fi atît de dor de ele, în fiecare an am senzația că nu profit îndeajuns de vară. Acum mai mult ca oricînd. Am ratat primăvara, am ieșit din bîrlog ca urșii, pînă cînd ne vom dezmetici vom fi deja în august și vara se va stinge într-o toamnă dulce, nostalgică, apoi vom avea parte din nou de frig și de zloată. Mă uit pe Facebook la oameni care pleacă și tot pleacă de parcă nimic altceva nu ar mai conta, ca și cum i-ar hăitui cineva, ca și cum i-ar mîna cineva cu biciul din spate, doar ca să bifeze o altă ieșire, o altă vacanță.

Săptămîna trecută am avut pentru prima dată curajul să iau un taxi, „la comandă”, trebuia neapărat să ajung undeva la timp. M-am urcat în taxi, șoferul avea masca atîrnată de bord ca pe icoana Maicii Domnului, expunerea ei probabil că i se părea suficientă ca să ne apere de orice virus. Geamurile erau închise, duduia aerul condiționat, eram în „izoletă”, ce mai! Eu și taximetristul. Am îndrăznit: „Păi, nu vă puneți masca? Sau nu deschideți un pic geamul?”. Mi s-a răspuns: „Lăsați, doamnă, că nu vă îmbolnăviți cu mine, vă garantez… nu ie nici un virus!”. Am așteptat, cu masca mea ridicolă pe față, 20 de minute ca să ajungem la destinație. Într-o altă seară, am fost la un Shop & Go de cartier administrat de un cuplu pe la șaizeci de ani și am asistat la o conversație între ea și o clientă însărcinată care se insinua înăuntru, cu mască. „Nu ie nevoie, vă zic io… bărbatu-miu, îl vedeți acolo, a stat toată starea de urgență la casă și n-a pățit nimica… toată povestea asta cu virsul a fost doar ca să ne închidă prin case, să ne minte și să ne fure… habar n-aveți cît au furat în ultimele trei luni.”

N-am mai ieșit din țară de aproape nouă luni, n-am mai ieșit din București de cinci luni, nu mi-am văzut părinții din ianuarie, am ratat mugurii, rapița, liliacul, nu m-am așezat pe un petic de iarbă, n-am mai fost la o lansare de carte unde oricum veneau „trei spectatori”, în vreme ce în Vama Veche se țin acum concerte pe plajă, nu îndrăznesc să plec un week-end în afara orașului nu neapărat pentru că mi-ar fi frică de virus, ci pentru că nu îmi mai permit. Muncesc ca să recuperez cele trei luni de inactivitate. Nu mai am nici un scop, nici un plan. Cazuri sînt în continuare, eu cred în ele, nu sînt o fantasmă, însă oamenii s-au plictisit deja de COVID-19. Îmi trăiesc „marea relaxare” la terasa din cartier, fără speranța de a mai ajunge undeva prea curînd, dincolo de blocurile de pe Calea Moșilor pe care le văd la doi pași. Dar, în fond, m-am obișnuit aici, sînt adaptată, cum s-ar zice. 2020: ce mai contează încă un an ratat din viața unui om?

Foto: wikimedia commons

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Vietnamezii din Timișoara, filmați când prind popândăi pentru a-i mânca. Animalele sunt protejate de lege VIDEO FOTO
Mai mulți cetățeni vietnamezi, care locuiesc în căminul fabricii Smithfield de pe strada Polonă din Timișoara, au fost filmați în timp ce săpau pe un câmp și prindeau popândăi.
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.