Dinspre America spre Franţa, poliţia gîndirii în ofensivă

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

În anii ʼ50, universităţile americane preluau de la francezi idei şi curente de gîndire reprezentate de intelectuali precum Sartre, Foucault, Deleuze sau Derrida. Într-un fel sau altul, toate aceste teorii franceze îşi propuneau să stimuleze spiritul critic, să inventeze noi instrumente de disecare a realului, să nuanţeze raporturile noastre cu lumea. Cum istoria nu stă pe loc şi cum deseori Istoriei (cu majusculă) îi place să fie ironică, în prezent vin dinspre Statele Unite spre Franţa idei destinate să reducă apetitul critic la zero, să simplifice la extrem raporturile noastre cu societatea şi să impună un control de tip poliţienesc în materie de reflecţie.

De prin anul 2000, Franţa a început să fie inundată de aşa-numita gîndire politică corectă. Toate aceste norme de protejare a sensibilităţilor pe care le-ar putea avea diverse minorităţi apar însă astăzi ca perfect suportabile faţă de cele mai recente „achiziţii”: rasialismul, indigenismul şi ideologia decolonială. Nu sînt sigur că toate aceste concepte au fost preluate de limba română, dar mai devreme sau mai tîrziu ele vor trebui adoptate întrucît în spatele lor se află fenomene în plină expansiune.

Aceste trei curente alimentează în Franţa (împreună cu diverse alte asociaţii care pretind că luptă împotriva rasismului sau a islamofobiei) o nebuloasă insurecţională. Lor li se alătură, în încercarea de a demola bazele republicane ale Franţei şi mai ales ideile universaliste, tot felul de anarhişti, militanţi de extrema stîngă, islamişti radicali, agitatori antipoliţie care nu doresc altceva decît să se bată cu forţele de ordine, anticapitalişti şi antifascişti cu idei confuze, precum şi alţi şi alţi răzvrătiţi viscerali în căutare de justificări ideologice. Moartea lui George Floyd în Statele Unite, prin emoţia internaţională provocată, a trezit la viaţă nebuloasa evocată mai sus, şi mulţi editorialişti urmăresc cu stupefacţie evoluţia ei.

Cele trei mişcări au în comun aceeaşi linie „melodică”: încriminarea omului alb „suprematist”. Vechea şi tradiţionala „luptă de clasă”, atît de des proclamată de revoluţionarii marxişti drept „motor al istoriei”, a fost înlocuită cu „lupta de rasă”. Vechiul şi tradiţionalul slogan „Proletari din toate ţările, uniţi-vă” începe să fie înlocuit cu ceva de genul „Să ne unim, toate rasele ne-albe, împotriva omului alb dominant”. Pînă nu demult erau desemnaţi ca responsabili pentru nefericirile lumii capitalismul, burghezia, dictatura banului, piaţa liberă, globalizarea, liberalismul şi neoliberalismul, colonialismul, diverşi dictatori… Mişcarea decolonială şi aliaţii ei au găsit însă o ţintă mai bună şi mult mai uşor de ochit: omul alb. Demolarea omului alb este oricum mult mai simplu de operat şi găseşte ecouri mult mai puternice în rîndurile multor minorităţi decît lupta împotriva capitalismului, de exemplu.

Un editorialist francez pro-european şi liberal, Franz-Olivier Giesbert, arată în revista Le Point că unele dintre întrebările pe care şi le pun aceşti militanţi sînt justificate, dar că răspunsurile aduse de ei sînt inacceptabile. Omul alb occidental (principalul incriminat) nu a fost chiar un îngeraş tandru pe planetă, iar civilizaţia occidentală s-a construit printr-o expansiune nemiloasă, injustă şi uneori genocidară. A decreta însă acum ca fiind juste ura, segregaţia rasială şi dărîmarea edificiului universalist de idei nu este în nici un caz o soluţie acceptabilă.

La începutul acestui an a apărut în Franţa, la Editura Grasset, un foarte interesant eseu semnat de Caroline Fourest intitulat Generaţia ofensată – de la poliţia culturii la poliţia gîndirii. Caroline Fourest este specialistă în multiculturalism şi universalism, militantă feministă, militantă în favoarea drepturilor homosexualilor, regizoare şi conferenţiară, bună cunoscătoare a realităţilor din universităţile americane. De altfel, ceea ce povesteşte ea despre cultura „victimară” şi identitară emanînd din universităţile americane este de natură să ne stupefieze. Caroline Fourest arată că multe universităţi din lumea occidentală au devenit locuri de unde emană o dictatură a minorităţilor şi a identităţilor. Noua generaţie se simte ofensată din orice: cînd i se predă teoria evoluţionistă a lui Darwin, cînd un profesor alb vorbeşte despre problemele negrilor, cînd un artist occidental se inspiră din arta africană sau indigenă etc. Faptul că în multe universităţi americane au fost create aşa-numitele safe spaces (adică locuri cu comportament politic corect strict) mi se pare, cel puţin mie personal, un triumf al unui tip de integrism identitar la fel de periculos ca islamul radical. Nu întîmplător, de altfel, uneori, în cadrul diverselor manifestaţii, cele două tendinţe îşi dau mîna întrucît au un adversar unic: libertatea, aşa cum a fost gîndită de contestatul om alb occidental.

Asistăm, oare, în Franţa, la o americanizare a gîndirii? Unii eseişti şi filozofi francezi afirmă, cu tristeţe, acest lucru. Franţa a fost întotdeauna un laboroator de idei şi o arenă de dezbaterilor ideologice. Iar mişcările antirasiste au suscitat pînă acum sprijin şi respect din partea francezilor. Caroline Fourest arată însă că antirasismul universalist începe să fie înlocuit de un antirasism identitar. Martin Luther King în Statele Unite sau Aimé Césaire în Franţa au fost exemplari prin angajamentul lor antirasist în numele ideii cu valoare universală de egalitate între toţi oamenii. Noile mişcări antirasiste au însă o dimensiune identitară, iar tipul de societate pe care îl propun înseamnă o reîntoarcere la un fel de Ev Mediu.

Aceste dezbateri şi angoase sînt deocamdată străine ţărilor din Europa de Răsărit, ele fiind devorate de alte probleme şi urgenţe. Ceva îmi spune însă că un eventual Ev Mediu identitar, dacă se instaurează în Occident, îşi va trimite viruşii iraţionali şi doldora de pură prostie şi în Estul Europei.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
BBC: Unanimitate în guvernul israelian privind răspunsul la atacul iranian
Hanoch Milwidsky, vicepreședinte al parlamentului israelian și membru al Knessetului din partea Partidului Likud al premierului Netanyahu, a declarat pentru BBC că există unanimitate în guvernul israelian cu privire la faptul că ar trebui să existe un răspuns la atacul iranian.
image
Topul țărilor europene cu cei mai educați locuitori. Pe ce loc e România
Ponderea persoanelor cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, iar femeile sunt, în general, cele mai educate. România are cel mai mic procent din UE în ceea ce privește numărul de persoane cu studii superioare.
image
Televiziunea iraniană, fake news grosolan despre atacul asupra Israelului. Ce video a arătat populației ca fiind „lovitura de succes” VIDEO
Televiziunea de stat iraniană a difuzat duminică, în mod repetat, o înregistrare video cu un incendiu în Chile, susținând că este vorba de imagini cu rachete care au lovit cu succes ținte din Israel.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.