Cum rămîne cu tranziția ecologică?
Pandemia de COVID-19 a produs numeroase blocaje și a schimbat cu totul prioritățile omenirii. Comunitatea științifică încearcă acum să caute o soluție la criza sanitară. Iar guvernele se străduiesc să găsească resursele necesare pentru a finanța sistemele de sănătate publică și pentru a acoperi pagubele deocamdată greu de evaluat produse de criza economică. Pe agenda publică, pandemia pare să fi devenit principala sau chiar singura prioritate. Tranziția ecologică – adică răspunsul pe care ar trebui să-l dăm unei crize climatice în curs de desfășurare – riscă să fie uitată.
Se fac în continuare eforturi pentru a opri o catastrofă de mediu. De pildă, Comisia Europeană a decis să accelereze adoptarea de măsuri pentru protejarea biodiversității și promovarea alimentației sănătoase. E vorba despre cele două strategii-cheie ale Pactului verde. Dacă obiectivele sînt bine precizate, mijloacele sînt încă neclare. Pentru Uniunea Europeană, distrugerea biodiversității și epuizarea resurselor alimentare au favorizat răspîndirea coronavirusului. Comisia a prezentat două direcții pentru o Europă mai durabilă. Prima strategie, în favoarea biodiversității, își propune să oprească distrugerea naturii. Cealaltă direcție de acțiune urmărește produsele „de la fermă la masă” și își propune să stabilească o dietă mai sănătoasă, care să respecte mediul înconjurător. Ambele direcții presupun o reorganizare a economiei de la producție la consum. Și a modului în care sînt folosite resursele. Succesul acestor strategii se va putea măsura doar în timp. Aplicarea lor depinde însă nu doar de voința (politică) a guvernelor, ci și de putința întreprinzătorilor dintr-un domeniu foarte fragmentat.
Apoi, Comisia Europeană a propus recent suplimentarea fondurilor destinate tranziției ecologice pînă la 40 de miliarde de euro. 18 state europene ar putea solicita finanțări pentru susținerea tranziției de la industria bazată pe combustibili fosili la industria bazată pe energii regenerabile. Felul în care e alcătuit bugetul comunitar arată un angajament autentic din partea comisiei, o voință politică de a sprijini inițiativele ecologice care trece dincolo de simplele declarații politice. Consensul e uneori greu de atins chiar și în chestiuni de bun-simț. A asocia măsurile împotriva crizei economice din timpul pandemiei cu sprijinirea tranziției ecologice e un gest curajos. Cît de eficientă e însă inițiativa în raport cu scopul său? Așa cum arată lucrurile acum, încurajarea prin subvenție a energiei „verzi” nu garantează o tranziție lină și generalizată nici măcar la nivelul Uniunii Europene. Căci decalajele sînt mari: în România, de pildă, încă n-am reușit să construim nici măcar autostrăzile de care aveam atîta nevoie – cu toate fondurile puse la dispoziție de UE. Lipsa capacității de implementare va împiedica statele subdezvoltate să acceseze aceste fonduri și va încetini tranziția ecologică. Ca urmare a condiționalităților, statele mai sărace nu vor putea beneficia nici de fonduri substanțiale care să consolideze economia și nici de sprijin pentru o tranziție ecologică reală.
Scăderea, pentru scurt timp, a consumului de combustibil și, prin urmare, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră ne oferă prilejul unei reflecții asupra mijloacelor prin care putem depăși criza ecologică în care ne-am afundat. Dar ar fi naiv să ne bucurăm de efectele aparent benefice ale crizei sanitare asupra mediului. Cele două luni și jumătate de izolare nu reprezintă decît o părticică infimă din datoria energetică acumulată. Văd că destui eco-entuziaști găsesc aproape o voluptate în a vedea relații de cauzalitate între încetinirea proceselor economice și o iluzorie reducere a poluării. Da, creșterea economică nu înseamnă neapărat bunăstare. Dar nici recesiunea și scăderea consumului nu încurajează în mod obligatoriu însănătoșirea mediului înconjurător. Am văzut tot felul de îndemnuri la cumpătare, la economisire, la reducerea consumului de orice fel. „Less is more” suna bine înainte de criza sanitară. Mai ales în mediile eco-caviar care își permit să renunțe la caviar. Acum, însă, acest slogan pare mai degrabă un act de condamnare pentru cei loviți de criză. Cum să le explici celor care oricum consumă puțin să se mulțumească cu încă și mai puțin? Cumva, chiar și cele mai nobile cauze produc, uneori, o morală cinică. Pentru a putea funcționa, tranziția ecologică trebuie susținută mai întîi prin măsuri sociale.
