Blind date – literatură „postpandemică”

Publicat în Dilema Veche nr. 844 din 11 - 17 iunie 2020
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg

Am aflat că, în timpul lunilor de izolare, mulți artiști din întreaga lume s-au folosit de situație și de context pentru a crea lucruri noi, inedite. Există postimpresionism, postmodernism, de ce n-ar exista și o literatură postpandemică? Ceea ce am scris e doar un exercițiu, o joacă, ea m-a amuzat, n-o luați prea tare în serios… Totuși, rămîne o întrebare: ce s-a schimbat, dacă într-adevăr s-a schimbat ceva?  

S-au întîlnit la gura de metrou de la Universitate, el a așteptat-o cîțiva metri mai încolo ca să respecte distanțarea socială, așa cum stabiliseră. „Are curaj să vină cu metroul…”, și-a zis în timp ce o aștepta și se plictisea. „Sau pur și simplu e iresponsabilă… sau e doar proastă, crede în chestii conspiraționiste, în povești că virusul, de fapt, nici nu există!” El nu mai mersese cu metroul de aproape trei luni, nici înainte nu era un mare fan, nu-i plăcea îmbulzeala, avea mici atacuri de panică, uneori cînd era sezon de gripă prefera să nu atingă nimic, se ținea caraghios de bară folosindu-și mîneca de la pulover și se uita cu suspiciune la cei din jur – toți erau bolnavi. De fapt, dacă se gîndea mai bine, el exersase îndelung pentru marea încercare, pentru marele virus, era de multă vreme pregătit. Acum venise pe jos. Din Berceni. Pe jos, pentru că bicicleta era stricată.

Iată-o și pe ea, în sfîrșit, a întîrziat aproape zece minute. E mai grasă decît în pozele de pe Facebook, are șoldurile mai pline, dar se aștepta la așa ceva. Și e mai trecută. Probabil că masca îi acoperă la fix un început de gușă, niște riduri, în vremurile astea noi nu mai ai de unde să știi cum arată o femeie. Poartă o mască drăguță, albastră, probabil homemade, făcută chiar de ea, e genul. „N-o ajută la nimic… e useless!”, gîndește el și-și potrivește mai bine pe nas masca clasică, chirurgicală, de unică folosință. Măcar de nu i s-ar aburi iarăși ochelarii, ar căpăta un aer nătîng. Are ochi frumoși, albaștri, masca îi scoate în evidență. Și probabil că are un zîmbet plăcut, însă zîmbetul nu se vede. Se chinuie și el să zîmbească pe sub mască.

Se apropie unul de altul cîțiva pași, acum sînt la o distanță de doi metri. Nu-și dau mîna, nu fac cunoștință, așa cum se proceda înainte, doar se agită un pic unul în jurul celuilalt, schițînd niște gesturi de curtoazie, ca într-un dans desuet.

– Scuze că am întîrziat, spune ea și vocea îi sună un pic gîjîită, probabil din cauza măștii, toate vocile sună acum ciudat. A trebuit să merg cu pisica la clinică, are otită.

Și-o imaginează la clinica veterinară, într-o mică și sufocantă sală de așteptare, cu oameni claie peste grămadă, frecîndu-se unii de alții, toți cu animale bolnave în brațe, nimeni nu mai respectă nimic. Oare cîți contacți o fi avut în ultima vreme? Ar vrea să o întrebe, dar nu îndrăznește, ar părea prea exagerat, așa că o întreabă doar atît:

– Locuiești singură?

– Da, doar eu și pisica. Mama stă la două blocuri de mine, o vizitez o dată pe săptămînă, dar îi las cumpărăturile la ușă, adaugă după o mică pauză.

– Și ce-ai făcut toată perioada asta? mai întreabă el.

– Am citit, m-am uitat la seriale, am gătit… ca toată lumea. Tu? În afară că agăți fete pe net?

Oare chiar rîde? Nu-și dă seama, oricum tonul era unul ironic.

– Dacă ți se pare că te-am agățat, îmi cer scuze… se bîlbîie el, începe să transpire pe sub mască și, da, i se aburesc ochelarii. Eu doar te-am invitat în oraș… acum, că se poate din nou.

– Unde mergem?

– Știu o cafenea drăguță, în apropiere… dacă s-o fi deschis, să sperăm!  

Merg pe trotuar unul după celălalt, ca două mărgele stinghere înșirate pe un fir invizibil, el înainte, ca să-i arate drumul. Strada e aproape pustie – o femeie împinge un cărucior parcă în reluare, doi adolescenți se țin nepăsători de mînă, fata are mască, băiatul nu, și dacă vrea să o pupe cum face? – se întreabă el, mirîndu-se în același timp că se mai poate gîndi la lucruri atît de normale. 

Cafeneaua e deschisă, are și o terasă – cîteva mese, doar vreo trei sînt ocupate, recipientul cu dezinfectant e chiar la intarare, el îl folosește cu încredere pînă își simte mîinile din nou curate. Ea nu.  

– Sînteți din aceeași familie? întreabă fata care servește.

Ea se simte încurcată, poate că și roșește un pic, nu are de unde să știe.

– Nu, răspunde el cu sinceritate, apoi se așază la două mese diferite, aflate la o distanță oarecare, se pot vedea însă foarte bine, ca și cum ar fi stat la aceeași masă, lui îi convine așa. Sînt distanțați și, totuși, împreună.

„Ce-ți iei? Fac cinste, of course…”, îi scrie el pe Mess, în timp ce studiază meniul. Pe terasă, muzica e cam tare și, în fond, pe Mess au tot comunicat în ultima săptămînă, poate evita perfect stînjeneala primei întîlniri. Ea nu pare deranjată. „Un pahar de vin roșu… și o apă plată.” Emoticonul ei cu zîmbet îl liniștește, totul decurge normal.

– O bere, dar nu la draft… la sticlă, fără pahar. Un pahar de vin roșu și o apă plată domnișoarei de la masa de alături, dă el comanda.

„Noroc… și mă bucur să te cunosc. Chiar dacă în aceste condiții.” „Cu atît mai mult în aceste condiții!” Zîmbetul ei de pe Mess e din nou încurajator, simte cum se destinde de tot atmosfera, s-a spart gheața. Ea, de la masa ei, ridică paharul cu vin roșu în direcția lui, apoi, ca să poată bea, își coboară masca, are o față ovală, fără nici o o urmă de rid, e perfectă. „Ești frumoasă”, îndrăznește el. Ea îi trimite pupici. Va trebuie să-și dea la rîndul lui masca la o parte ca să-și bea berea, o face cu precauție, fără să-și atingă fața. Dacă ar fi fost singur ar fi scos un șervețel și ar fi dezinfectat gîtul sticlei, din nou îi e teamă să nu-i pară ciudat, așa că, fie ce-o fi, dă pe gît cîteva guri zdravene de bere, îi era sete, alcoolul își face repede efectul, se simte brusc euforic.

Stau și se uită unul la altul, cu măștile lăsate pe bărbie, atîrnînd bleg, inutil. De la o masă din apropiere se aude o tuse uscată, covidală. El tresare – cît de ușor și-a pierdut vigilența! Cît de repede se uită lucrurile, cele care erau importante acum cinci minute devin total lipsite de sens. Ea își aprinde o țigară și-și savurează băutura. „N-ar trebui să fumezi…”, tastează el pe Mess. „Nu contează, sînt fericită. N-am mai ieșit în oraș de trei luni…” Îi zîmbește cu toată fața și într-adevăr are un zîmbet plăcut. „Nici eu nu m-am mai întîlnit cu nimeni de trei luni…” Și, da, e o întîlnire reușită – gîndește el. Mai reușită decît toate cele patru întîlniri pe care le-a avut pe Zoom cu femei disperate care se plictiseau între patru pereți.

Se stîrnește o pală de vînt, cîteva șervețele zboară de pe mese, un vînt subțire, mîngîietor, de vară, poartă prin aer praf, stropi de salivă, microparticule sentimentale. „Aș vrea să mai ieșim. Poate te invit la o cină, tot așa, săptămîna viitoare.” „Ar fi bine, m-am săturat să gătesc… deși am învățat să fac pîine.”

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Cum putem evita substanțele cancerigene din alimente. Medic: „Foarte rar să consumăm mezeluri, doar ocazional”
Deși să renunțăm la toate alimentele care ne pun în pericol este aproape imposibil, anumite decizii putem adopta.
image
Imaginile sărăciei în cele mai bogate orașe din țară. „S-ar fura tot dacă n-am face asta”
România a avut în ultimul an o creștere economică de aproape 5%, iar pe hârtie lucrurile arată cum nu se poate mai bine. De o cu totul altă părere sunt tot mai mulți români care trec pragul magazinelor și a piețelor alimentare.
image
Fructul astronauților s-a „cuplat” cu papanașii și clătitele românești. Detaliile unui produs cu succes neașteptat
Procesul tehnologic durează până la trei ore, atât cât trebuie pentru a obține același gust ca atunci când dulceața e făcută acasă.

HIstoria.ro

image
Cele mai vechi cutremure care au lovit Țările Române în Evul Mediu
Unul dintre cele mai vechi cutremure despre care avem informații este cel petrecut în anul 1411, menționat de Emil Turdeanu în lucrarea „Un manuscris religios din timpul lui Mircea cel Bătrân”.
image
Cine a ajuns primul în Antarctica?
Acest cel mai sudic continent (mai mare decât Oceania și Europa), care acoperă aproximativ 20% din întreaga emisferă sudică, este singurul din întreaga lume ce nu are o populație nativă și nici locuire permanentă.
image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.