Povestea ierbii

Publicat în Dilema Veche nr. 845 din 18 - 24 iunie 2020
Comunismul se aplică din nou jpeg

Înainte de Revoluție, în România nu exista „gazon”, era doar „iarbă”. Astăzi, „iarbă” e un cuvînt rezervat pentru ceva interzis. În vremea comunismului, interzis era să calci pe iarbă, iar în mijlocul spațiilor verzi publice erau bine înfipte niște plăcuțe dreptunghiulare care aduceau această opreliște la cunoștința cetățenilor. După Revoluție, un gazetar al regimului Ceaușescu se lăuda cu actul lui de disidență de a fi scris, înainte de 1989, un articol în care îndemna lumea să calce pe iarbă, prin parcuri. N-aș putea spune dacă era mai periculos să publici atunci așa ceva decît să scrii acum un articol în care să îndemni cititorii către „iarbă”.

Scriind însă despre iarba cea verde, îmi amintesc că, prin anii ʼ80, ea nu prea mai era îngrijită decît în zone speciale, pe unde treceau conducătorii. Un exemplu era stațiunea Neptun, în care însuși Ceaușescu și întreaga lui curte își petreceau concediile de vară. Pe acolo, încă mai existau acele aspersoare mecanice rotitoare, cu fîsîitul lor intermintent inconfundabil. Altminteri însă, prin restul țării, iarba ori se uscase, ori crescuse haotic, la un loc cu bălăriile. Gazonul tuns și udat regulat devenise un lux prea mare pentru România acelor ani, iar oamenii, ocupați cu supraviețuirea, se gîndeau probabil că nici nu folosea la nimic. Cine-și permitea să aibă așa ceva în grădina proprie făcea o notă cu totul aparte, era ori mare nomenclaturist ori vreun suspectabil snob anglofil.

Destulă vreme, chiar și după Revoluție, iarba a continuat să nu crească prea bine prin România, nici măcar pe terenurile de fotbal. Tuturor ni se spunea că, pentru a avea un gazon adevărat, ar trebui să ne ocupăm toți serios cu udatul, tunsul și greblatul timp de vreo 200 de ani, așa cum, cică, ar fi făcut britanicii. Nici măcar în 2003, Guvernul Năstase, cu toată puterea lui, n-a reușit să facă să crească iarba pe Stadionul Național, înaintea meciului cu Danemarca.

Pe la jumătatea anilor ʼ90, cînd am fost la Wimbledon și am vizitat chiar terenul central aparținînd All England Lawn Tennis and Croquet Club (unde Lawn e bineînțeles cuvîntul-cheie), m-a impresionat să descopăr că nu prea puteai să treci cu degetul prin țesătura deasă a gazonului, așa încît să atingi pămîntul. Nu-mi imaginasem că poate exista așa o iarbă. Era cu totul neobișnuită.

Astăzi, e de observat că n-au trecut 200 de ani și lucrurile au evoluat într-un mod radical. Gazonul, cel care părea definitiv inaccesibil sărăciei noastre, a intrat de-a dreptul în cultura populară. Iarba cea proastă a fost complet dată uitării. Nu numai oamenii cu dare de mînă au început să-și permită grădini verzi, aranjate ca la frizer, dar și simplii localnici de prin sate (a se vedea măcar cele din jurul Bucureștiului) și chiar și cei mai săraci au acum gazon. Nu doar în curți, ci și pe peluzele dinspre stradă, din fața gardurilor, ba parcă mai cu seamă acolo, unde se vede. Cine nu-și îngrijește peluza din fața curții se face astăzi de rușine. Și orice sătean are propria mașină de tuns iarba, exact ca în America. Un prieten observa că, așa cum la bloc ne zăpăcesc de decenii bormașinile vecinilor, la țară ne înnebunesc acum trimerele. Roșiile și dovleceii au rămas în umbră. Gazonul a devenit ocupația și mîndria țării. Nici primăriile orașelor nu se lasă mai prejos, întrecîndu-se în sădirea și întreținerea lui pe spațiile publice.

Mirobolantele magazine cu scule și materiale pentru case și grădini oferă o mulțime de soiuri de semințe: pentru zone însorite, pentru umbră, pentru gazon rezistent la activități sportive, pentru gazon decorativ, pentru gazon rustic, pentru reparații, antimușchi, economic, select, „turbo” și multe altele. Nu mai vorbesc despre rulourile gata preparate, care se întind ca un covor. Se adaugă nenumăratele tipuri de îngrășăminte, erbicide,  rețete contra buruienilor sau a căpușelor. Poți fi tot mai des certat de către noii experți: „Ai trifoi în gazon?! Vai de mine!!”; „Ți-a apărut o păpădie pe peluză? Nu știi că se-nmulțește?”; „ Nu ți-ai cumpărat aparate contra cîrtițelor? Păi, nici nu știi ce riști!”.

Dincolo de mașinile de tuns, dintre care unele, automate și autonome, lucrează singure, sau de instalațiile de stropit cu programare electronică, au apărut și alte produse din ce în ce mai indispensabile, ca de exemplu echipamentele de compost, suflantele, aspiratoarele și tocătoarele de frunze electrice sau chiar pe benzină, cu comentarii pro și contra pe forumuri, ori scarificatoarele și aeratoarele electrice și cu benzină. Acestea din urmă pot fi și manuale pentru că… știți ce sînt și ce fac? Niște greble care greblează.

În sfîrșit, uite așa am sărit noi peste cei 200 de ani. Am devenit rapid ca englezii și ca americanii. Să nu zicem că-i rău, vorba cîntecului: „It’s good to touch the green, green grass of home”.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.