Scrisori din pămînt. Arhiva lui Zenon (II)

Aș fi mai mult decît înclinat să citesc arhiva lui Zenon ca pe oglinda unei lumi simple și pastelate de acum 2.300 de ani, aromind paradiziac. Dar Zenon nu mă lasă, interesat de valută, ocuparea forței de muncă și resorturile concurenței economice.

Un țesător de covoare, Pais, i se plînge de manevrele unui alt țesător de covoare, Nechtembes, care ciupește mereu cîte ceva la comenzile de velințe cu model pe ambele fețe. Cumpărătorul specifică de obicei greutatea produsului ca expresie a calității pe care o dorește, așa cum, mai tîrziu, covoarelor li se va specifica numărul de noduri pe unitatea de suprafață. Dar cînd vine vorba de verificat, Nechtembes lasă velința umedă, ca să tragă mai mult la cîntar. Într-adevăr, una dintre ele, recîntărită ulterior, „s-a dovedit prea ușoară cu vreo două ocale… din lungimea velințelor lipsea un cot, iar din lățime două palme, astfel că nu se potrivesc cu patul”. Pentru ca Zenon să nu se mai ostenească căutînd o decizie, Pais îi sugerează dezinteresat că abordarea corectă ar fi să i se taie mîna concurentului său. Și pentru că discuția tot a alunecat în direcția asta, Pais mai adaugă un detaliu: „ci eu, la paisprezece covoare comandate, o să-ți ofer două gratis”.

Un olar înaintează și el o reclamație către Zenon. Paesis a observat că alți olari care smolesc vasele de provizii își bat joc de întreaga operațiune, dau cîte două mîini de smoală, cînd doar una ar fi prea destul. Din fericire, Paesis a găsit o soluție la această problemă: ca de-acum să fie el însuși numit în fruntea acestei operațiuni. Situație în care, detaliază el cu delicii, „mai multe vase vor fi smolite, în felul corect, iar smoala nu va mai fi risipită”.

Doi frați greci, producători de haine de lînă pentru femei, îl întreabă pe Zenon dacă ar fi interesat să îi angajeze, dimpreună cu mama și soțiile lor : „facem, după dorință, mantii, tunici… cingători, panglici… tegideia, summetria, parapekhe”, mă rog, tot ce cere zeul nemilos al modei. Cei doi precizează că acceptă și calfe, pe care să le învețe meșteșugul. Oferă scrisori de recomandare.

Cînd Zenon a călătorit în Palestina, a angajat acolo, între alții, doi vizitii. Unul dintre ei, Herakleides, îl reclamă pe altul, Drimylos, care, în loc să-și dedice întreaga energie job-ului pentru care Zenon l-a angajat, face ceva avere cumpărînd și vînzînd sclave. Cel mai mult dintre toate îl scandalizează pe reclamant un lucru pe care zice că îl poate confirma și cu martori: că Drimylos al nostru, în loc să-și dedice toată energia îngrijirii atelajelor de catîri, „încălzea în fiecare zi două cazane de apă pentru iubita lui!”. O, mamă a tuturor exceselor, o, culme a devotamentului masculin! (De menționat și o ipoteză recentă, uimitoare, dar destul de bine argumentată: că acest Drimylos și fiul său ar putea fi chiar cei care au tradus din greacă cartea lui Iisus Navi din Vechiul Testament.)

Zenon avea în grija lui cîțiva tineri care, s-ar părea, își pierduseră tatăl în război. Unuia dintre ei, Pyrrhos, îi plătește studiile la gimnaziul din Alexandria și îl încurajează să participe la un concurs atletic. Despre el găsim următoarea notă într-o scrisoare primită cîndva de Zenon de la unul dintre corespondenții lui, ușor de recunoscut după scrisul lui de mînă colțuros: „Mi-ai scris, legat de Pyrrhos, să continuăm pregătirile pentru concurs, dacă sîntem siguri că va cîștiga. Iar dacă nu, să evităm să-l deturnăm de la studiul literaturii, cheltuind și bani de pomană…”. Greu de zis în care dintre cele două direcții banii sînt cheltuiți de pomană. Un alt protejat al lui Zenon, muzician, îi scrie cu multă duioșie, ca să nu zic cu tupeu, celui care îi finanța cariera: „…am nevoie să fiu sprijinit cu tot ceea ce îi trebuie unui om liber care studiază arta kitharei pentru concurs. Tu îmi furnizezi lunar 3 drahme și 4 1/2 oboli pentru carne, 3 drahme și 3 choes pentru ulei, 2 drahme și 1/2 oboli pentru pește și 7 1/2 măsuri de vin. Ți-am spus că asta nu e destul pentru antrenamentul meu și (…) ți-am cerut să-mi dai lunar 7 drahme și 3 oboli pentru carne, 6 drahme și 6 choes pentru ulei, 7 drahme și 3 oboli pentru pește și 15 măsuri de vin. (…) Dacă nu-ți convine să faci asta, plătește-mi echivalentul în bani vreme de doi ani, ca să pot să mă îngrijesc, să găsesc un manager și să particip la concursurile organizate de rege”. Binefăcătorii noștri trebuie ținuți din scurt – nu cumva să-și închipuie că ne pot fraieri.

Mă opresc aici. Nu mi se pare ciudat că Zenon a păstrat documentele astea atît de prozaice, pe unele timp de 20 de ani, pînă cînd, îngrijit clasate, etichetate și ambalate, le-a predat unui succesor, poate fratele lui (care însă a adăugat doar foarte puțin arhivei). Nu cred că ele reprezentau pentru Zenon numai ceea ce azi ar fi misteriosul, temutul sertar cu chitanțe. Ăsta fusese, într-un fel, și jurnalul lui indirect, și probabil că mulți din contemporanii lui aveau o asemenea „conștiință de papirus”. Acel celebru papirus – plantă la fel de importantă pentru egipteni ca bambusul în civilizația Extremului Orient –, azi dispărut din Egipt, încît trebuie mers pe Nil pînă în Sudan după el.

Cătălin Pavel este arheolog și scriitor. Cea mai recentă carte publicată este Arheologia iubirii. De la Neanderthal la Taj Mahal, Humanitas, 2019.  

Foto: wikimedia commons