Suveranismul, Michel Onfray şi teoria „diavolului unic”

Publicat în Dilema Veche nr. 846 din 25 iunie - 1 iulie 2020
Lichidarea doctrinei europene de deschidere treptată spre Iran jpeg

Pentru a-l parafraza pe Marx, aş spune că o stafie a început să umble prin Europa: suveranismul. După ce, timp de mulţi ani, Uniunea Europeană s-a construit prin concesii făcute de fiecare ţară în materie de suveranitate, două evenimente recente, Brexit-ul şi pandemia de coronavirus, readuc în discuţie „virtuţile” suveranismului.

Ceea ce începuse să devină un concept bun de aruncat la pubela istoriei a fost scos de la naftalină, curăţat şi periat. Din diverse direcţii i se injectează sînge proaspăt şi i se cere iertare pentru perioada cît spiritele aşa-zis progresiste l-au maltratat. Preşedintele Macron doreşte, pe de o parte, ca Europa să-şi reforjeze independenţa, dar şi autonomia militară, medicală, tehnologică sau alimentară. Iar Franţei doreşte să-i redea o suveranitate văzută pe mai multe planuri, industrială în primul rînd.

Gestul mediatic cel mai spectaculos în favoarea regîndirii suveranităţii vine însă din partea unui filozof, el însuşi personalitate foarte mediatică: Michel Onfray. El a lansat, la începutul acestei veri, o nouă revistă în Franţa, intitulată Frontul Popular, şi îşi propune să reunească în jurul ei republicani suveranişti de stînga şi de dreapta, şi chiar de dincolo de aceste două sensibilităţi politice.

Personal, am citit întotdeauna cu mare folos cărţile lui Michel Onfray, chiar şi atunci cînd nu m-au convins unele dintre ideile sale, cum ar fi aceea că Tratatul de la Maastricht ar fi creat un fel de suprastat totalitar în Europa. Michel Onfray este reprezentantul unei stîngi radicale, dar libertare, un pro-european suveranist şi anti-maastrichtian, hedonist şi declinist în acelaşi timp, demolator al gîndirii politice corecte, dar mai ales al celor care, în Franţa, se consideră şefii de orchestră ai Binelui şi ai progresului. Lui Michel Onfray nu-i plac liderii de opinie care, de pe poziţii asumate de stînga, pretind că ştiu ce e bine şi ce e rău, iar prin influenţa lor mediatică dau note bune sau note proaste celorlalţi actori ai galaxiei reflexive.

Platforma suveranistă propusă de Michel Onfray i-a adus critici vehemente, mai ales în ziare precum Le Monde şi Libération, şi am regăsit printre ele şi o veche acuzaţie scoasă din recuzita Partidului Comunist Francez cînd orice intelectual care îndrăznea să se îndoiască de geniul lui Stalin era acuzat că se situează de partea lui Hitler. Mai precis, lui Michel Onfray i se reproşează acum că prin revista sa face jocul extremei drepte şi al liderei acesteia, Marine Le Pen.

Michel Onfray reuşeşte însă, după toate aparenţele, să suscite un interes enorm în jurul revistei sale, dovadă că s-au abonat la ea, încă înainte de ieşirea sa pe piaţă, în jur de 31.000 de persoane, iar tirajul ei iniţial s-ar părea că se ridică la o sută de mii de exemplare. În interviurile acordate pentru a-şi explica demersul, Michel Onfray denunţă o anumită atmosferă nefastă spiritului critic, o tendinţă înrădăcinată în Franţa de evaluare a fiecărei noi idei în funcţie de capacitatea ei de „a face sau nu jocul extremei drepte”. Or, Michel Onfray doreşte tocmai ca, în perspectiva prezidenţialelor din 2022, să stimuleze apariţia unor noi analize şi viziune politice, precum şi a unor noi lideri, în aşa fel încît francezii să nu fie din nou prizonierii aceluiaşi duel Emmanuel Macron – Marine Le Pen.

Michel Onfray mai denunţă, după părerea mea, un lucru foarte  important. El spune cam aşa: cînd într-o societate este desemnat un singur „diavol”, gîndirea critică nu poate progresa.

Cînd Panait Istrati a scris, după o călătorie făcută în 1928 în Uniunea Sovietică, o carte lucidă şi critică în raport cu ceea ce văzuse, mentorul său Romain Rolland l-a sfătuit să nu o publice ca să nu „facă jocul burgheziei”. Diavolul unic era la ora aceea burghezia. În anii terorii staliniste, cînd uneori erau executaţi pe zi cîte 5.000 de oameni, Partidul Comunist Francez îşi soma membrii şi îi soma şi pe intelectualii de stînga să tacă pentru a nu face jocul lui Hitler. Cînd, după moartea lui Stalin, Beria a ordonat punerea în libertate a un milion de prizonieri din Gulagul sovietic, la Paris, Elsa Triolet şi Louis Aragon se îngrijorau în primul rînd datorită faptului că aceşti oameni ar putea povesti lucruri teribile despre ce li s-a întîmplat şi că adevărurile lor ar putea „face jocul capitalismului”.

Într-un fel, Michel Onfray se revoltă împotriva unui tip de cenzură, dar şi împotriva punerii la zid a unor concepte, precum populism. Din punctul său de vedere, nu este nimic ruşinos în a fi populist, după cum nu este nimic ruşinos în a fi suveranist, protecţionist sau democrat.

Din 1987, de cînd trăiesc în Franţa, am asistat de mai multe ori la astfel de tentative de revoltă a unor filozofi sau eseişti care au ţinut să spună că desemnarea extremei drepte ca diavol unic nu este benefică nici pentru democraţie şi nici pentru înţelegerea realităţilor. Doctrina diavolului unic s-a mai şubrezit puţin cînd Franţa a descoperit ce redutabile reţele de islamişti radicali operează pe teritoriul ei, adversari cu arma în mînă ai întregului edificiu republican, precum şi ai întregii civilizaţii occidentale.

Mai nou, francezii descoperă cum ura faţă de poliţie federează o întreagă nebuloasă a ultra-stîngii, indivizi aflaţi la stînga extremei stîngi şi care doresc prăbuşirea statului, iar ca strategie de luptă adopă crearea cu orice preţ şi oriunde se poate a haosului.

Nu este exclus ca în viitor pe post de diavol unic să fie desemnat omul alb, sau mai bine spus rasa albă. Tot mai des, omul alb începe să fie acuzat, în contextul unor mişcări comunitariste, identitare şi antirasiste care degenerează, că ar fi responsabilul originar al tuturor ororilor din lume.

Cînd ni se spune că diavolul este unic şi cînd educăm şi noile generaţii în această optică, nu facem, de fapt, decît să dezarmăm societăţile democratice în faţa altor multiple pericole reale care o pîndesc.

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.