Lecțiile istoriei

Lecțiile istoriei jpeg

Admit din start, trimiterea abruptă la deșertăciunea lucrurilor nu reprezintă cel mai optimist și fericit mod de a începe o discuție și, mai ales, o analiză. Totuși, termenul pare, în felul lui, inevitabil. Dacă vrei să te referi, fie și indirect, așa cum voi face eu imediat, la faimoasele cuvinte din cartea (biblică) a Ecleziastului, nu prea mai ai alte opțiuni. Respectivul verset, vă amintiți cu siguranță, este: „Iată deșertăciunea deșertăciunilor, toate sînt deșertăciune!” (Ecleziastul, I, 3). Nu la el însă m-am gîndit neapărat, ci la conotațiile sale, care au inspirat măcar două romane celebre din literatura engleză. Primul îi aparține lui John Bunyan, un scriitor puritan cu vocația alegoriilor religioase, fiind considerat de mulți istorici literari o adevărată piatră de temelie a genului epic în Marea Britanie. Se intitulează The Pilgrim’s Progress / Călătoria pelerinului și „ne educă” în spiritul neatașamentului față de valorile lumii materiale – nu doar efemere, ci și înșelătoare. Supuse carevasăzică deșertăciunii. Al doilea, mult mai subtil, e o operă victoriană, avîndu-l ca autor pe Willliam Makepeace Thackeray. Mă refer la Vanity Fair, tradus la noi, cît se poate de elocvent, drept Bîlciul deșertăciunilor. Evident, tot ideea de vanitas vanitatum, omnia vanitas constituie, și pentru Thackeray, nucleul parabolic al cărții, dar maniera în care scriitorul se raportează la acest principiu din Vechiul Testament te pune pe gînduri și, mărturisesc, de aici, din „metafizica” literară a lui Thackeray, mi-a venit în minte problema complicată, gravă, a „deșertăciunii”.

În text, „obiectivul” narativ se focalizează, predominant, pe un personaj feminin, Rebecca Sharp, care are toate atributele femeii europene de tip nou, specifice adică epocii (emancipate) a industrializării: frumoasă, educată, autonomă și ambițioasă. Ea urcă remarcabil pe scara socială, căsătorindu-se cu un aristocrat și intrînd, treptat, în cercurile engleze cele mai elitiste, în ciuda originilor sale modeste (este fiica unui pictor alcoolic, decedat timpuriu, în datorii, lovit de teribila maladie delirium tremens, și a unei dansatoare franceze – probabil o prostituată – care o părăsește, de altfel, încă din copilărie). Rebecca (Becky) nu se lasă copleșită de tribulații și arată, cum spuneam, un pragmatism demn de toată admirația. Pînă într-o zi însă, cînd roata istoriei se întoarce subit împotriva ei, de la un amănunt mai curînd stupid, dacă nu în totalitate absurd. Soțul (Rawdon Crawley) o suspectează de adulter și o repudiază vehement. Șocul destrămării cuplului devine, pentru Becky, atît de dur, încît nu-și mai regăsește ulterior calitățile de supraviețuitoare, ce o particularizaseră și o propulsaseră odinioară în interiorul sistemului. Sucombă, iar, în final, o descoperim, prin intermediul prietenei ei celei mai bune, Amelia Sedley, trăind, periferic, undeva în Belgia. A ajuns, vai, prostituată și alcoolică. Thackeray se dovedește un prozator naturalist avant la lettre, pedalînd pe cartea eredității fatale și a determinismului biologic. Becky, aidoma personajelor naturaliste de mai tîrziu, își asumă „fișa clinică” și se transformă, brutal, în propriii părinți.

„Iată” – nu-i așa? – „deșertăciunea deșertăciunilor!” Neîndoios. Totuși, trebuie constatat că destinul „deșart” mic al Rebeccăi nu face decît să deschidă porțile unei alegorii a destinului „deșart” mare, derulat la scară istorică. De fapt, pe palierul lui, al destinului așa-zicînd „istoric”, ar fi de căutat miza romanului lui Thackeray, cea care îi și conferă complexitatea menționată mai sus. În fundalul epic, cititorul atent va identifica acest „destin mare” cu ușurință. Acțiunea se desfășoară în contextul bătăliei de la Waterloo, unde Napoleon va fi, se știe, aproape nesperat, înfrînt de armata engleză. Ne referim, prin urmare, la un timp eroic, în care viețile individuale se amestecă, rapid, în magma existenței mari, „istorice”. Deși nu-l vedem niciodată în carne și oase pe împăratul Franței, el este, în realitate, protagonistul volumului. Mai precis, destinul lui fluctuant (vanitas vanitatum ori, mai corect spus, fortuna labilis), simbolul prin excelență al deșertăciunii. Al deșertăciunii gigantice. Thackeray nu lasă loc pentru „dileme”. Evoluția rămîne o farsă. O farsă proastă pe care omul o joacă la nesfîrșit, cu fiecare generație nouă care intră pe scena istoriei. Lecțiile trecutului sînt pentru noi, întotdeauna, inutile. Nimeni nu învață nimic din experiențele înaintașilor și toți sfîrșesc prin a le repeta cu entuziasm. Istoriografia, cu momentele sale terifiante, nu ne înduplecă, iar literatura, cu pildele ei moralizatoare, de tipul celei din Vanity Fair, nu ne înmoaie. Trebuie să ne trăim viața, trebuie să ne parcurgem istoria, trebuie să facem greșelile noastre. Chiar dacă ele sînt și „greșelile” celor care ne-au precedat. Spirala deșertăciunii e înscrisă în fibra umană de adîncime, în ADN. Cum am putea-o așadar ocoli?

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: romanul Scriptor sau Cartea transformărilor admirabile, Editura Polirom, 2017.

Foto: W. M. Thackeray (wikimedia commons)

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Bătaie ca în filme între fanii Angliei și Serbiei la Gelsenkirchen înaintea meciului celor două echipe de la Euro 2024. Meci cu grad ridicat de risc VIDEO
Un fan al Angliei și un ofițer de poliție din Germania s-au ales cu răni grave după ce huliganii au atacat un bar în care suporterii Serbiei sărbătoreau înaintea meciului Serbia - Anglia de la Euro 2024, care va începe la ora 22.00.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.